marți, 20 noiembrie 2012

We have to go back in time...

Tocmai l-am citat pe Pitbull.Dar "We have to go back in time" descrie cel mai bine ce simt.Probabil şi voi vă confruntaţi cu această nemulţumire.Eu nu mai suport să văd copiii ăştia cum lasă nepoliteţea,nesimţirea şi obsesiile să le întunece minţile.De mult am avut în gând această plângere,această revoltă,dar nu am îndrăznit să o spun,cel puţin să o scriu.Timpurile s-au schimbat drastic,diferenţa se observă de la cer la pământ.Şi mă gândesc oare,dacă eu mă plâng de această schimbare făcută doar în câţiva ani,atunci adulţii,oamenii mai în vârstă?Nici nu-mi pot imagina ce dezgust trebuie să simtă faţă de generaţiile astea.Poate dezgust e un pic cam exagerat,dar pentru mine nu,pentru mine,ăsta e adevărul.Sunt total dezgustată de fetiţele care nu mai ştiu ce sunt acelea păpuşile,dar în schimb ştiu ce sunt iphone-urile.Sunt dezgustată de băieţii abia intraţi în clasa a IV-a care deja se uită la o fată ca la o bucată simplă de carne,pe care o poţi modela,cu care poţi face ce vrei.Nici eu nu sunt adult,dar sunt adolescentă şi mă deranjează profund ce şi cum au ajuns copiii din zilele noastre să fie.Copilăria mea a fost frumoasă,ca scoasă din basm: plină de jucării,jocuri,nopţi pierdute în faţa porţii alături de tovarăşii de joacă,după-amiezi pierdute în faţa televizorului,plină de tristeţi copilăreşti,plină de peripeţii.Poate sunt aşa deranjată de atitudinea copiilor zilelor noastre deoarece eu nu mai sunt un copil,nu mă mai pot uita la Scooby-Doo,nu mai pot veni acasă de la şcoală la 12,nu mai pot pierde vremea făcând lucruri inutile (pentru alţii,că pentru mine erau cele mai importante).Dar nu prea cred,deoarece am profitat de copilărie cât am putut,am făcut toate bune şi toate rele ce se puteau face ca şi copil,deci nu regret nimic.Şi totuşi,oare de ce copiii de azi nu privesc şi ei din aceeaşi perspectivă?Lor de ce nu le plac jocurile ca Ţ.O.M.A.N.A.P sau ca telefonul fără fir sau ca şotron,sau ca multe altele,şi preferă în schimb să se joace tot felul de jocuri pe telefon sau calculator?De ce nu le place şi lor să citească minunatele şi magicile lecturi ale copilăriei?Întotdeauna acestea vor fi cele mai captivante,de neuitat.De ce copiii se văd între ei ca pe potenţiali iubiţi încă după ce s-au cunoscut?Aş vrea să pot da timpul înapoi şi să fac în aşa fel încât schimbările să fie cât mai puţine,să fie totul aşa cum obişnuia să fie.Îhm...Dar presupun că trebuie să accept situaţia,la fel ca pe altele...Până la urmă,cum Amy Macdonald spune: "This is the life",şi trebuie să mă obişnuiesc cu ea.Cine ştie,poate în viitor va fi mai bine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Thankies for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs from B!