joi, 27 decembrie 2012

Past should remain past...

Adesea oamenii se agaţă disperaţi de trecut ca să facă faţă - sau nu - prezentului.Unii se agaţă de pozele alb-negru din albumul prăfuit de pe ultimul raft.Alţii au o memorie mai bună, şi rămân blocaţi în amintiri.Iar alţii... alţii urmăresc orbeşte fantome, umbre.
Probabil că a fost prea dureros, şocul a fost prea mare, sau a fost prea frumos, atât de perfect încât prezentul li se pare insuportabil.Oricum şi orice s-ar fi întâmplat, ei nu se pot despărţi de trecut. Şi e greşit. Ei ar trebui să treacă peste, să trăiască prezentul, să se gândească la viitor, să arunce albumul şi amintirile într-un colţ întunecat, de nepătruns, să le dea drumul acelor persoane-fantome.


Ieri a trecut, mâine nu există încă, ce contează este astăzi, prezentul.
                                                                                                           - Marc Levy

4 comentarii:

  1. Ai mare dreptate in ceea ce spui, desi sunt si eu genul de persoana care traieste mai mult in trecut si prea putin in prezent.
    Dar cred ca si trecutul isi are rostul lui, iar uneori nu strica sa privesti putin inapoi si sa spui: "am facut atatea lucruri minunate, am fost inconjurat de oameni simpatici. viata mea nu a fost in van. de dragul amintirilor trebuie sa merg mai departe."

    RăspundețiȘtergere
  2. Unii sunt nostalgici, dar nu e bine sa exagereze. :) Si eu devin putin nostalgica pe masura ce inaintez in varsta, desi sunt cam tanara pentru nostalgii.:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha,ştiu cum e ,dar totuşi nu uit că am un prezent de trăit :)

      Ștergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!