vineri, 30 noiembrie 2012

Leapşa celor șapte secrete

Am să încep această postare cum se cuvine,adică cu un călduros "La mulţi ani!" celor ce poartă numele de Andreea/Andrei.De asemenea,îi mulţumesc Ralucăi pentru această leapşă drăguţă şi încântătoare.
Regulă:cei care primesc această leapşă trebuie să posteze 7 secrete despre ei și apoi să o dea mai departe.Ei bine,ţinând cont de faptul că nu sunt o vedetă sau cine ştie ce erou anonim,"secretele" mele nu sunt nimic altceva decât...fapte,adevăruri despre mine.

1.Nu îmi place să beau...nimic.Nici eu nu pot să-mi dau seama de ce,dar pur şi simplu nu simt nevoia de a bea.Cu toate că am primit deja "reclamaţii" că mă pot îmbolnăvi,eu nu pot şi nu vreau să beau,decât atunci când îmi este cu adevărat sete.

2.Mă pasionează...ciudatul şi lucrurile mai ieşite din comun.Nu e ceva pe care îl fac cu intenţie,dar nu-mi place comunul,nu-mi place să intru în monotonie.Nu mă înţelegeţi greşit,sunt o adeptă a simplului,dar simplu nu este egal cu comun.Din această cauză mă atrag foarte mult lucrurile paranormale,ca legendele,mitologiile şi misterele.

3.Încă mai sper că într-o zi voi putea să zbor,sau să fac ceva scos din poveşti.Ce pot să spun,fantasticul şi imposibilul vor fi mereu subiecte de mare interes pentru mine.Cine ştie,poate în viitor,când oamenii vor pleca la muncă cu maşinile zburătoare,se va inventa şi vreo maşinărie care să-mi îndeplinească fanteziile.

4.Mi-am planificat deja viitorul.Mă văd rezolvând un caz,eu - mare procuror - făcând faţă celor mai mari provocări şi celor mai nelegiuiţi oameni din România.Acum 5 ani m-am decis că vreau să devin avocat,iar în urmă cu un an - sau mai puţin - mi-am îndreptat privirea spre o altă meserie,soră vitregă cu cea de a fi avocat.Facultatea pe care o voi urma rămâne aceeaşi:Facultatea de Drept.De aceea chiar încep să mă calce pe nervi persoanele care îmi pun la îndoială decizia.Eu simt că menirea mea este să fac dreptate şi să ajut oamenii cum pot eu mai bine.

5.Aş vrea să fiu un geniu...ca Mircea Eliade,de exemplu.Îl admir şi îl respect pentru tot ce ştia,pentru toate operele create,pentru toate filosofiile gândite,pentru toată atitudinea pe care a luat-o,pentru toate cuvintele complicate şi rar întâlnite pe care le ştia,pentru mintea excepţională pe care a avut-o.Aş vrea să ştiu multe lucruri,pe care puţine persoane să le ştie,să pot citi cărţile marilor filosofi şi să...şi să fiu un geniu.

6.Sunt o persoană care critică excesiv de mult,lucru pe care nu-l recunosc,decât rareori.Şi acest lucru se datorează temperamentului meu.Mă deranjează persoanele care pun întrebări,care au răspunsuri evidente,limpezi ca lumina zilei (într-o zi de vară), mă deranjează indiferenţa oamenilor din ziua de azi,cu privire la...tot,la educaţie,la limbaj şi la scriere,la politeţe...la tot!De aceea mă revolt criticându-i şi făcându-mi probleme.

7.Mă chinuie fiori de scriitor,mă ispitesc foile albe,care parcă strigă "Scrie,scrie!Scrie şi tu o nuvelă,un roman,ceva!" Am o perioadă de când mă tot gândesc la acest lucru,dar nu-l pot pune în aplicare,încă!Mi-am zis să mai aştept,să mi se mai umple cerebelul,să am un vocabular mai vast şi nu în cele din urmă...să am o idee originală!

And that's a part of my story.Şi...leapşa se duce mai departe la: Sabryy ,Adry, Clau .

luni, 26 noiembrie 2012

"Jurământ de sânge", partea a II-a ("Academia Vampirilor", #4) de Richelle Mead - Recenzie

Probabil vă gândiţi că am citit vreun rezumat şi am venit acum să vă vând gogoşi cum că am terminat cartea numai în două zile.Ei bine,daca gândiţi aşa,e greşit,pentru că eu chiar am terminat-o în două zile.M-am simţit formidabil să citesc capitole consistente în continuu,fără să fac pauze enervante de ore întregi,sau chiar zile.Se pare că am avut norocul ca weekend-ul trecut să nu fie prea aglomerat,deci am profitat din plin.
Dar cum a fost cartea?Un singur cuvânt:awesome!La recenzia părţii întâi am spus că sunt sigură că partea următoare va fi mai incitantă.Aşa şi este,este mult mai incitantă decât anterioara!
Acum,să vedem de unde am rămas.

...Într-un final,Rose ia o decizie care trebuia luată de mult,decizie influenţată de mai mulţi factori şi de mai multe persoane:porneşte pe urmele lui Dimitri...Şi chiar porneşte,iar după o serie de strigoi interogaţi şi ucişi - exact atunci când mă aşteptam mai puţin - Dimitri îşi face apariţia.

Nu se putea să fie adevărat.Nu,după atât timp...Dimitri.

La fel ca mine,Rose a rămas pur şi simplu şocată,acum serios,cine nu ar fi rămas?Deci era chiar însuşi Dimitri,doar că puţin mai schimbat,puţin devenit...strigoi.

Şi apoi...trăsăturile distinctive ale unui strigoi.Ochii lui întunecaţi - ochii pe care-i iubeam - înconjuraţi de un cerc roşu.Chipul palid,atât de palid...

Conform planului pe care Rose şi l-a întocmit încă din prima clipă în care a părăsit Academia,ea ar fi trebuit să sară instantaneu să-l ucidă,dar nu putu,revederea era prea dureroasă,aşa că suportă consecinţele,şi anume un pumn zdravăn în cap.Aceasta se trezeşte într-o cameră întunectă,pe un pat imens.În scurt timp,Dimitri îşi face apariţia.Rose sări să-l atace,dar nu avea cu ce,deoarece ţepuşa îi fusese luată.Potolind-o,Dimitri îi explică că nu vrea să-i facă niciun rău şi că se află pe moşia Galinei,fosta lui instructoare,de când era la şcoală,însă care a devenit şi ea strigoi.Pentru o vreme Rose tot a încercat să spargă singura fereastră din cameră cu un scaun,dar nici fereastra,nici scaunul nu se clintiră.Şi până la urmă,ce dorea Dimitri de la Rose,de ce o ţinea închisă?Ei bine,el avea trei variante:să o transforme în strigoi de bunăvoie,să o transforme în strigoi fără consimţământul ei, sau să o omoare.Desigur că Rose nu i-ar fi permis nici în ruptul capului să o transforme,chiar dacă ea ar fi vrut să rămână alături de el pentru tot restul vieţii,deoarece chiar dacă erau anumite schimbări,rămăsese acelaşi Dimitri.Până aici,atitudinea lui Rose mi s-a părut ok,asta până...până când a comis o greşeală imensă:l-a lăsat pe Dimitri să-i bea sângele.Gata,era ca şi drogată.De-acum încolo,acea muşcătură însemna totul pentru ea,endorfinele erau ca aerul pentru ea.Iar timpul trecea,Dimitri dorea un răspuns din partea lui Rose,şi anume că aprobă să o transforme,sau cum spun strigoii "să fie trezită".
În timp ce Rose trăgea de timp,stând cuibărită lângă Dimitri,sărutându-se intens şi trăind numai din endorfine,Lissa devenea din ce în ce mai instabilă,nervoasă,incontrolabilă,lucru pe care Rose îl ştia,deoarece ea o mai vizita.Se pare că prietenia Lissei cu Avery Lazar nu avea efecte prea pozitive asupra ei,ba chiar deloc,lucru de care Rose începea să-şi dea seama.Nici Adrian nu era mai presus,chiar dacă el nu făcea lucruri idioate ca Lissa,el era din ce în ce mai atras de Avery,oarecum,aşa,din senin,fapt pentru care se ceartă cu Rose într-unul din visele ei.Şi treaba merge tot aşa:Rose continuă să rămână într-o stare euforică,Dimitri devine din ce în ce mai nerăbdător,Lissa se prosteşte pe zi ce trece.Toate până într-o zi când Rose îşi dă seama ce se întâmplă cu Lissa şi din cauza cui se comportă ea aşa.

Avery o împingea pe Lissa dincolo de limite...

Deodată spiritul de gardian,dar şi cel de cea mai bună prietenă se trezi,Rose reuşind să crape un scaun ,folosindu-i piciorul pe post de ţepuşă.Acum nimic nu-i mai stătea în cale să se întoarcă la prietena ei,înafară de Dimitri.Folosindu-şi talentul actoricesc,aceasta îl ademeneşte într-o capcană,iar cu prima ocazie înfinge piciorul scaunului în Dimitri,chiar dacă ştia că acesta îşi va reveni în 5 minute.Într-un final Rose reuşeşte să iasă din casa Galinei,dar vocea lui Dimitri o striga necontenit:

-Ştiu că eşti aici.Nu ai nicio şansă să scapi cu fuga.Nicio şansă să te ascunzi.

Brrr,m-a trecut un fior când am citit replica asta.Acum totul deveni o luptă pe viaţă şi pe moarte.Rose,sleită de puteri,era urmărită de Dimitri,care era decis să o transforme în strigoi fără aprobarea ei.La un moment dat era cât pe ce să se întâmple lucrul ăsta,dar Rose reuşi să scape.Dar nu putea să continue tot aşa,nu putea să fugă la nesfârşit,aşa că îşi luă inima în dinţi şi se hotărâ să ducă la bun sfârşit planul pe care şi-l crease cu mult timp în urmă:să-l ucidă pe Dimitri,sau cel puţin să încerce,dar asta nu înainte să-i adreseze o ultimă întrebare,care avea să-i decidă soarta.

-...Avem nevoie să fim împreună,mai zise.
-De ce?l-am întrebat,încetişor...
-Pentru că te vreau.
...
-O să te iubesc mereu.
După care i-am înfipt ţepuşa în piept.
...
-Asta ar fi trebuit să spun...rosti,cu ultima suflare.

Şi punct.Aici mai aveam oleacă şi mă apucam de plâns.Trist,foarte trist mi s-a părut.De aici,nu prea mai are rost să vă povestesc amănunţit:Rose este găsită de doi bătrâni,care îi oferă un telefon,de pe care Rose o sună pe Sydney,şi care o duc în oraş.Apoi ,Rose se trezeşte înconjurată de Abe,Oksana şi Mark.Odată trezită Rose îşi aminteşte de Lissa,şi intrând în mintea ei vede ceva terifiant,lucru pe care are să-l rezolve după multă muncă psihică,cot la cot cu Lissa,Oksana,dar şi Adrian....Şi se întoarce înapoi acasă,la Academie.Când ajunge,mama ei o sileşte să se reînscrie la cursuri.Tot de la mama ei aceasta va afla ceva cu totul neaşteptat despre un bărbat pe care l-a cunoscut ea în Rusia.De asemenea Rose mai află că fratele lui Victor Dashkov,exact,acel Victor Dashkov,cunoaşte o modalitate prin care poţi tranforma un strigoi la loc.Vestea era una bombă,dar era deja prea târziu (pentru Dimitri).Şi totul revine la normal.Până când (cred că v-aţi săturat de "până când...") Rose primeşte un colet din Rusia,un colet care conţinea ţepuşa...ţepuşa pe care i-a înfipt-o lui Dimitri în piept,iar pe lângă aceasta mai primeşte şi un bileţel.

Ai uitat o altă lecţie:"Nu te întoarce niciodată cu spatele până nu te asiguri că adversarul e mort."

Beton partea, nu-i aşa?E preferata mea de până acum.Explodez de curiozitate să citesc următorul volum.
Richelle chiar a dat lovitura cu volumul ăsta.A reuşit să mă menţină întru-un suspans incredibil.

Nota mea: 5/5

vineri, 23 noiembrie 2012

Noutăţi în bibliotecă #5

Vinerea vine mereu cu câte ceva plăcut:cu o veste bună,sau cu o nouă achiziţie .Aşteptam cu nerăbdare să apară partea a doua din Jurământ de sânge,nici nu aveţi idee.Mi-am făcut un fel de promisiune:dacă prima parte nu prea mi-a oferit ce am vrut,atunci a doua categoric o va face.Şi chiar o face!Nu am rezistat să nu o citesc,măcar să trag o privire scurtă.Ei bine,am reuşit să citesc două capitole,adică cam 40 de pagini.Puţin,dar mi-am planificat şi seriale pentru seara asta.Şi cele 40 de pagini m-au lăsat pur şi simplu "uau"!Cum am zis,eram sigură că în această parte Richelle va da lovitura,dar nu mă aşteptam aşa de repede.Punct.Nu mai dau detalii - chiar dacă nu am dat nici unul - ca să le păstrez pentru recenzia pe care sper că o voi face cât de curând posibil.Hah!Am terminat Patul lui Porcust de Camil Petrescu.Da,în sfârşit!Nu am de gând să fac nicio recenzie,asta e clar!Nu ştiu ce recenzie aş putea să fac.Are o singură idee,o singură temă,care m-a încurcat de-a binelea:iubirea.Chiar mi-a luat o vreme să-mi dau seama ce se întâmplă,dar în linii mari,cartea este o capodoperă a romanelor de dragoste,de asta vă asigur.Dar eu nu prea am ce căuta la romanele de dragoste,deci de acum voi sta cât mai departe de ele.

marți, 20 noiembrie 2012

We have to go back in time...

Tocmai l-am citat pe Pitbull.Dar "We have to go back in time" descrie cel mai bine ce simt.Probabil şi voi vă confruntaţi cu această nemulţumire.Eu nu mai suport să văd copiii ăştia cum lasă nepoliteţea,nesimţirea şi obsesiile să le întunece minţile.De mult am avut în gând această plângere,această revoltă,dar nu am îndrăznit să o spun,cel puţin să o scriu.Timpurile s-au schimbat drastic,diferenţa se observă de la cer la pământ.Şi mă gândesc oare,dacă eu mă plâng de această schimbare făcută doar în câţiva ani,atunci adulţii,oamenii mai în vârstă?Nici nu-mi pot imagina ce dezgust trebuie să simtă faţă de generaţiile astea.Poate dezgust e un pic cam exagerat,dar pentru mine nu,pentru mine,ăsta e adevărul.Sunt total dezgustată de fetiţele care nu mai ştiu ce sunt acelea păpuşile,dar în schimb ştiu ce sunt iphone-urile.Sunt dezgustată de băieţii abia intraţi în clasa a IV-a care deja se uită la o fată ca la o bucată simplă de carne,pe care o poţi modela,cu care poţi face ce vrei.Nici eu nu sunt adult,dar sunt adolescentă şi mă deranjează profund ce şi cum au ajuns copiii din zilele noastre să fie.Copilăria mea a fost frumoasă,ca scoasă din basm: plină de jucării,jocuri,nopţi pierdute în faţa porţii alături de tovarăşii de joacă,după-amiezi pierdute în faţa televizorului,plină de tristeţi copilăreşti,plină de peripeţii.Poate sunt aşa deranjată de atitudinea copiilor zilelor noastre deoarece eu nu mai sunt un copil,nu mă mai pot uita la Scooby-Doo,nu mai pot veni acasă de la şcoală la 12,nu mai pot pierde vremea făcând lucruri inutile (pentru alţii,că pentru mine erau cele mai importante).Dar nu prea cred,deoarece am profitat de copilărie cât am putut,am făcut toate bune şi toate rele ce se puteau face ca şi copil,deci nu regret nimic.Şi totuşi,oare de ce copiii de azi nu privesc şi ei din aceeaşi perspectivă?Lor de ce nu le plac jocurile ca Ţ.O.M.A.N.A.P sau ca telefonul fără fir sau ca şotron,sau ca multe altele,şi preferă în schimb să se joace tot felul de jocuri pe telefon sau calculator?De ce nu le place şi lor să citească minunatele şi magicile lecturi ale copilăriei?Întotdeauna acestea vor fi cele mai captivante,de neuitat.De ce copiii se văd între ei ca pe potenţiali iubiţi încă după ce s-au cunoscut?Aş vrea să pot da timpul înapoi şi să fac în aşa fel încât schimbările să fie cât mai puţine,să fie totul aşa cum obişnuia să fie.Îhm...Dar presupun că trebuie să accept situaţia,la fel ca pe altele...Până la urmă,cum Amy Macdonald spune: "This is the life",şi trebuie să mă obişnuiesc cu ea.Cine ştie,poate în viitor va fi mai bine...

duminică, 18 noiembrie 2012

"Jurământ de sânge", partea I ("Academia Vampirilor", #4) de Richelle Mead - Recenzie

În sfârşit!Îmi vine să pun o mie de "t" la cuvântul "sfârşit" ca să arăt cât de nerăbdătoare am fost să o termin.Serios acum,începusem să mă enervez.Nu am avut timp,deloc,deloc.Dar azi,am pus piciorul în prag şi mi-am zis că nu pot să continui aşa.Ah,dar de ce stau şi mă laud despre cât de ambiţioasă sunt,în loc să vă încât cu istorisirea părţii 1 din Jurământ de sânge?

Ce-ar fi să încep recenzia cu legătura titlu-conţinut,aşa ca un comentariu la limba română.Ei bine,are legătură,desigur că are.Spre deosebire de volumul III,Atingerea umbrei,care necesită citirea obligatorie a ambelor părţi pentru a face legătura titlu-conţinut,volumul acesta ne clarifică încă din prima parte această legătură.

În Jurământ de sânge partea întâi,Richelle adoptă mai puţine teme şi subiecte,asta dacă mă rapotez la volumele anterioare.Aşa,acum că am făcut câteva comparaţii şi legături să trecem la subiect!Deci Rose,curajoasa şi loiala Rose,dar şi cea care a părăsit-o pe cea mai bună prietena a ei,Lissa,dar şi pe Adrian,şi pe Christian,şi tot ce ţinea de Academie,chiar şi de State,a pornit să-l omoare pe singurul bărbat care a reuşit să-i fure inima,Dimitri,fostul dhampir şi actualul strigoi,transformat în urma bătăliei petrecută în volumul anterior...Mă credeţi sau nu,nu am vrut să vă dezvălui acest detaliu important,pentru că e important şi am vrut să-l descoperiţi voi.Oricum,ce e făcut e bun făcut.
Acum,Rose are un singur ţel:să-l omoare pe Dimitri,să-l scape de o viaţă veşnică pe care nu şi-a dorit-o.
Odată ajunsă în Rusia,căutările lui Rose încep,dar nu dă peste nimeni interesant,până într-o seară,în care aceasta se trezeşte urmărită.Instinctul de gardian s-a declanşat cu iuţeală,dar când văzu cine era urmăritorul ,Rose rămâne de-a dreptul surprinsă:Sydney,o alchimistă (oameni care îi ajută pe moroi şi dhampiri să rămână ascunşi şi să scape de cadavrele strigoilor ucişi,în schimbul unui tatuaj,care reprezintă de fapt sânge de moroi vrăjit cu elementele apă,aer,pământ sau foc) începe să i se plângă lui Rose că lasă cadavrele de strigoi prea la vedere şi că din cauza ei ea are probleme.

-Tu eşti,nu-i aşa?mă întrebă.Încă un şoc.Engleza ei avea un accent american,cu nimic diferit de al meu.Tu eşti cea care a înşirat cadavre de strigoi prin oraş...

În scurt timp Rose are să afle mai multe despre această Sydney,despre originile ei,despre relaţiile şi ceea ce ştie ea să facă.Gândindu-se că nu des întâlneşti o persoană care să cunoască bine engleza în Rusia,Rose profită de ocazie şi o întreabă dacă ştie unde se afla localitatea Omsk,aceasta amintindu-şi că Dimitri a pomenit o dată numele acesta şi gândindu-se că ar fi un punct de plecare bun.Sydney îi răspunde afirmativ şi îi propune să o ducă chiar ea însăşi acolo,iar după câtva timp de gândire Rose acceptă.Şi aşa se pomenesc cele două la drum.
Dar nu numai Rose a cunoscut pe cineva nou,ci şi Lissa,pe Avery Lazar,care a venit la Academie odată cu tatăl acesteia care este şi noul director,şi fratele ei.În curând cele două au să fie bune prietene,atât de bune încât Rose,mai spionând-o din când în când pe Lissa,devine geloasă şi posomorâtă.Ba chiar Adrian,vizitând-o în vis pe Rose o face şi mai geloasă,acesta spunând despre Avery că e "isteaţă,volubilă,frumoasă".Nici lui Rose nu-i venea să creadă,dar ea chiar era geloasă că Adrian nu mai avea ochi doar pentru ea,fapt care duce la o ceartă între ei doi,o ceartă prin care vizitele din vis aveau să se încheie definitiv.
În drumul lor spre Omsk,poposind la casa unor "cunoştinţe" de-ale lui Sydney,Rose simte prezenţa strigoilor,pe care,după o luptă crâncenă îi doboară,dar nu fără să se simtă urmări şi asupra ei.
Aceasta se trezeşte în casa unei familii foarte drăguţe,cu un nume mult prea cunoscut pentru ea:Belikov.Exact,Dimitri Belikov.Realizând imediat cine sunt aceşti oameni,Rose se întreabă cum de a nimerit chiar aici,la familia lui Dimitri.Sydney îi explică că imediat după ce a leşinat în urma confruntării cu strigoii,şi-a sunat şefii care l-au trimis pe Abe,un moroi mai în vârstă,despre care se spune că ar fi ca un zmeu,să le ia de acolo.Rose,pe tot parcursul drumului inconştientă fiind,tot pomenea numele "Belikov",iar Abe,cunoscându-i, le-a dus chiar la ei.După o perioadă,Rose le spune celor din familia Belikov despre Dimitri,părându-i rău că a adus o asemenea veste unor persoane atât de cumsecade,care au acceptat-o aşa de repede.Odată ajunsă acolo Rose urmează să cunoască mai multe persoane ciudate (Eva,bunica lui Dimitri),interesante (Oksana şi Mark) şi înfricoşătoare (Abe).
Într-un final,Rose ia o decizie care trebuia luată de mult,decizie influenţată de mai mulţi factori,şi de mai multe persoane:porneşte pe urmele lui Dimitri...

Nu-mi vine să cred că am scris atât, chiar nu mă aşteptam.Şi eu care mă gândeam că nu voi avea ce spune,ce povesti.Ba chiar,am încercat să rezum cât de mult posibil.În concluzie,ca să nu o mai lungesc,şi partea aceasta m-a încântat,dar are câteva minusuri din cauza Lissei,care parcă devine o bitch - îmi cer scuze pentru limbaj -,cât şi din cauza lui Rose,căreia i-a trebuit 270 de pagini ca să ia o decizie.Sunt sigură că partea următoare va fi mai incitantă.

Nota mea: 4,5/5 (Goodreads - 5)

miercuri, 7 noiembrie 2012

Noutăţi în bibliotecă #4

Hi hi hi,mi-am luat Jurământ de sânge partea întâi.Ce bine! :) După cum vedeţi deja i-am pus semn de carte ,deci imediat mă apuc de ea.So nervous! :) Ah,dar mi-am zis,de fapt mi-am făcut o promisiune:trebuie să mai citesc şi altceva decât vampiri ...
Ideea este că trebuie să mai citesc şi cărţi care le voi studia la şcoală.Cu toate că în vacanţa de vară am citit vreo câteva,acum am descoperit altele.Mi-am zis să încep,în paralel cu Jurământ..., Patul lui Procust de Camil Petrescu.Nu e în materia de a 9-a,dar doamna profesoară de română,care îmi este şi dirigintă,chiar a insistat să ne spună cât de interesantă şi frumoasă e.
De,e clar că nu o să fie la fel de interesantă precum Academia Vampirilor,dar merită încercat.Sincer,mie îmi place numele Procust,nu ştiu de ce,dar îmi trezeşte pur şi simplu interesul.După ce o voi termina,îi voi face o recenzie,cred.Cât despre Emma de Jane Austen,începută acum un mileniu,m-am decis să nu o mai continui,deoarece nu înţeleg aproape nimic.Nu cred că sunt încă pregătită pentru o carte în engleză,nici atât pentru una de 300 şi ceva de pagini,un roman clasic.Iar dacă doamna profesoară de engleză cere neapărat să ştiu despre ce e vorba,ei bine,mă voi uita la film!M-am informat deja,desigur.Poate după aceea o voi citi,după ce voi viziona filmul,ca să am habar despre ceea ce se întâmplă,cel puţin la modul general.
P.s.Îmi cer scuze pentru absenţele mele din "catalogul blogului",şi nu cred că are rost să mă mai justific.
See ya!

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

"Atingerea umbrei", partea a II-a ("Academia Vampirilor", #3) de Richelle Mead - Recenzie

Am terminat-o acum două zile,dar numai weekend-ul îmi permite să fac recenzii.Dar,să revenim la treburile noastre.Ce-a mai făcut drăguţa noastră Rose,în ce peripeţii a mai intrat,de cine s-a mai îndrăgostit - sau nu -,ce descoperiri şocante a mai făcut,aflăm în această parte.
Încă din prima parte,Victor Dashkov a fost judecat şi acuzat la închisoare pe viaţă,deci totul revine la normal.Ca să fiu sinceră,"normal" nu se potriveşte deloc situaţiei lui Rose,care încă este bântuită de fantoma lui Mason cel trist.Doar că acesta nu este singurul care-i dă dureri de cap şi o face să pară,să se considere nebună,ci şi alte apariţii fantomatice,înspăimântătoare,care-i amintesc de trecut.Cu timpul Rose realizează că legătura ei cu lumea morţilor o face să vadă aceste apariţii,fiind atinsă de umbră.
Cu toate că pentru o perioadă Rose nu-l mai vede pe Mason şi că trece cu brio unul din testele sale,ea devine din ce în ce mai agresivă,nervoasă şi incontrolabilă.Adrian - acel cineva care a reuşit să-i ducă pe Rose,Lissa,Christian şi Eddie la proces -,îi explică că toată partea negativă a folosirii spiritului de către Lissa se transferă ei în mod involuntar,desigur,acesta fiind capabil să-i vadă aura cu ajutorul spiritului,exact şi el este la fel ca Lissa.

Singura problemă era că,de acum,trecuse în mine.
 
Cât despre Lissa,aceasta devine ţinta unui grup de moroi regali,care vor să exerseze,să practice mai exact puterea constrângerii.Aceştia,aflând că Lissa are acest dar,de a constrânge într-un mod mai deosebit ca ceilalţi,insistă să se alăture organizaţiei lor.Lissa le dă o şansă.Dar ducându-se la o singură întrunire a determinat consecinţe grave,atât pentru ea cât şi pentru membrii grupului,dar şi pentru Rose!

 Capul lui Jesse se smuci pe spate,iar sângele îi ţâşni din nas.Am auzit ţipătul Lissei,care-mi cerea să mă opresc,dar nu puteam.

Însă datorită lui Dimitri,încă cel care i-a furat inima lui Rose,aceasta se linişteşte.Pe lângă faptul că a oprit-o din a comite o crimă,Dimitri o duce în locul în care avea să se întâmple ceva  de neaşteptat.

Ceea ce aveam noi era iubirea.

Dar liniştea şi pacea nu au domnit mult,deoarece în timp ce Rose şi Dimitri se îndreptau către cămin,silueta ştearsă a lui Manson îşi făcu apariţia.De data aceasta,el vorbi,însă ceea ce a încercat el de atâta timp să o avertizeze pe Rose nu era deloc de bine.

-Ei...sosesc...

În scurt timp toată Academia era înconjurată de duşmanii moroilor şi dhampirilor.După, a urmat o luptă aprigă pe viaţă şi pe moarte,al cărei final avea să fie unul destul de pozitiv,dar nu şi pentru Rose.
Nu am de gând să vă spun mai mult deoarece vreau să vă las pe voi să aflaţi.Partea aceasta a fost total plină de surprize,mult mai bună ca prima.Sau poate că aşa a fost să fie de la bun început.Dar în această parte Richelle a reuşit să menţină suspansul,în ciuda faptului că abordat mai multe aspecte (iubirea dintre Rose şi Dimitri,iubirea lui Adrian pentru Rose,gelozia lui Christian şi relaţia sa cu Lissa,lupta cu strigoii etc.),care nu păreau toate prea promiţătoare,s-a dovedit în final a fi legate,fiecare având legătură cu cel puţin un alt aspect.Am numai cuvinte de laudă pentru această parte,mai ales pentru final.După ce citisem prima parte,mă întrebam ce legătură are conţinutul cu titlul?Niciuna.Dar partea a doua m-a lămurit complet.Sincer,şi descrierea de pe spatele cărţii mi se părea stupidă,fără nicio legătură,însă acum totul se leagă.Grozav sentiment! :) Credeam că Richelle avea să mă dezamăgească,dar nu a făcut-o.Sunt super-mega-curioasă să văd ce alte aspecte,subiecte ar mai putea aborda în următoarele părţi.Ah,de fapt este un subiect,foarte foarte important,pe care debea aştept să-l văd dezvoltat.

Nota mea: 5/5

Awesomeness from series and movies, #3

- from TV series Merlin