luni, 31 decembrie 2012

Goodbye 2012! Thanks for the memories...

La început m-am gândit să iau o leapşă drăguţă, dar întrebările erau legate numai de cărţi, iar eu aş vrea să vorbesc despre... tot. Anul 2012... hmm, nu a fost fantastic, dar nici rău, gen "not bad". Am părăsit o etapă importantă a vieţii: şcoala generală şi am fost nevoită să dau piept liceului. Mi-am cunoscut noii colegi, majoritatea drăguţi şi noii profesori. Anul acesta a ieşit în evidenţă - în comparaţie cu anii trecuţi - prin numărul mai considerabil de cărţi citite, dar şi prin blogul creat la sfârşitul vacanţei, luna august.
Asta a fost cu adevărat o realizare! Şi totuşi regret că nu am făcut-o mai devreme, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Aici am scris mereu ce am simţit, ce am gândit, fie că era de bine, fie că nu. Aici m-am simţit cu adevărat în largul meu. Ca să nu mai vorbesc de persoanele excepţionale pe care le-am cunoscut şi cărora le mulţumesc din suflet că mă urmăresc, îmi comentează postările, mă încurajează să continui ceea ce fac. Aici, în lumea bloggerilor mă simt ca la mine acasă.Deci anul 2012 a fost pretty good! Cât despre planurile şi dorinţele pentru anul ce bate la uşă, am vreo câteva. Ei bine, aş vrea să schimb o părticică din personalitatea mea. Aş mai vrea să citesc mai multe cărţi, să mă descurc şi mai bine la şcoală, să mă distrez mai mult, să fiu mai activă pe blog, să am parte de cât mai puţine certuri şi conflicte... să mă bucur de viaţă, mai pe scurt. Seara aceasta va fi cât se poate de obişnuită, în familie. Tort, şampanie, artificii, poze, poate chiar şi serial.Voi ce planuri aveţi pentru seara aceasta? Dar pentru 2013?

Acum, pentru că mâine nu ştiu dacă vă voi încânta cu prezenţa, doresc să vă urez un An Nou plin de bucurii, surprize plăcute, veşti bune, sănătate şi iubire!

joi, 27 decembrie 2012

Past should remain past...

Adesea oamenii se agaţă disperaţi de trecut ca să facă faţă - sau nu - prezentului.Unii se agaţă de pozele alb-negru din albumul prăfuit de pe ultimul raft.Alţii au o memorie mai bună, şi rămân blocaţi în amintiri.Iar alţii... alţii urmăresc orbeşte fantome, umbre.
Probabil că a fost prea dureros, şocul a fost prea mare, sau a fost prea frumos, atât de perfect încât prezentul li se pare insuportabil.Oricum şi orice s-ar fi întâmplat, ei nu se pot despărţi de trecut. Şi e greşit. Ei ar trebui să treacă peste, să trăiască prezentul, să se gândească la viitor, să arunce albumul şi amintirile într-un colţ întunecat, de nepătruns, să le dea drumul acelor persoane-fantome.


Ieri a trecut, mâine nu există încă, ce contează este astăzi, prezentul.
                                                                                                           - Marc Levy

marți, 25 decembrie 2012

Crăciunul te face mai bun.

Crăciunul te face mai bun.Aceasta este o concluzie pe care am tras-o,şi nu cred că sunt singura.Am simţit-o pe propria piele.De ieri a început să se simtă atmosfera paşnică,liniştită şi primitoare,imediat după ce a terminat mama de făcut mâncare,desigur.Cât despre ziua de azi,în ciuda faptului că am fost nevoită să-mi redau cu ojă 3 unghii,ceea ce eu urăsc,nu m-am enervat deloc.Presupun că e unul din efectele Crăciunului să simt această linişte sufletească mai des.

Crăciun fericit,dragi bloggeri!

sâmbătă, 22 decembrie 2012

"Limitele spiritului", partea a II-a ("Academia Vampirilor", #5) de Richelle Mead - Recenzie

A venit vacanţa cu trenul din Franţa.He he he,ce bucuroasă sunt!Vacanţa mea a început cu o zi mai devreme,deci ieri am avut ziua totalmente liberă.Aşa că am profitat.Am citit toate cele 269 de pagini din Limitele spiritului partea a doua de Richelle Mead,în aproximativ 7 ore.
Ei bine,partea asta a fost...extra awesome!Nu ştiu cum se tot nimereşte,dar părţile secundare sunt mereu mult mai interesante!
Prima parte s-a terminat atunci când Lissa şi Christian au fost răpiţi de Dimitri.Rose,fiind în mintea Lissei chiar atunci când incidentul a avut loc,a zbughit-o direct la Hans.Dar se pare că toată lumea era deja în alertă.În scurt timp în jur de 40 de gardieni,cu tot cu Rose şi Hans au pornit în salvarea Lissei şi a lui Christian.Ştiind că strigoii îi pot simţi de la îndepărtare,Rose şi gardienii au renunţat la planul de a se furişa şi au adoptat planul de a-i surprinde printr-un asalt în forţă.
Aşadar lupta a început în depozitul mult prea îngust.Strigoi dar şi gardieni continuau să se prăbuşească.Rose a ajuns în ultima încăpere a depozitului,încăperea în care se aflau Lissa şi Christian,dar şi Dimitri...

L-am găsit,în sfârşit.Dimitri stătea,alături de cei doi prieteni ai mei,lipit de peretele opus.

Rose îşi începe lupta pe viaţă şi pe moarte cu Dimitri.Nu mai era cale de întoarcere:trebuia să-l ucidă.Prin legătură,aceasta a putut să simtă durerea pe care o simţea Lissa,durere provocată de asuri:Christian îi ardea frânghia de la încheieturi.Luându-se la ceartă cu un alt strigoi,Dimitri era distras.Aşa că Rose a profitat de asta,sărind cu ţepuşa direct spre inima lui.Acesta era momentul...momentul uciderii lui Dimitri.De fapt nu,nu era acesta momentul,deoarece ceva,sau cineva,a izbit-o pe Rose din dreapta.Revenindu-şi,aceasta realizează că persoanele care au lovit-o erau chiar Lissa şi Christian.În scurt timp Dimitri era înconjurat de un cerc de foc,Rose neputând să ajungă la el.Lissa,având o ţepuşă în mână a intrat prin cercul de foc,luându-l prin surprindere pe Dimitri.După multe insistenţe ţepuşa intră în sfârşit pe deplin în inima lui Dimitri,înviindu-l.Exact,înviindu-l,nu omorându-l,deoarece ţepuşa era vrăjită cu spirit.Lissa tocmai îl transformase pe Dimitri înapoi în dhampir.

Dar,chiar şi-aşa,lipsită de îndemânare,a reuşit,în sfârşit.I-a străpuns profund inima.Şi,în acea clipă,am simţit torentul magiei revărsându-se prin legătura noastră,acea magie atât de familiară,pe care o resimţeam în atât de numeroasele cazuri în care vindecase pe cineva.

M-a luat cu adevărat prin surprindere.Presupun că ăsta e un dar de-al lui Richelle Mead:să te ia prin surprindere.Am fost cu adevărat în al nouălea cer.Dar nu a durat prea mult fericirea mea,pentru că în ciuda faptului că Dimitri a redevenit dhampir,el nu mai era la fel ca înainte.Nu o mai iubea pe Rose.Îmi venea să strig şi să înjur.Cum era posibil aşa ceva?El nu se putea ierta pentru ce a făcut pe când era strigoi,nu îşi putea ierta ce dorise să-i facă lui Rose.De aceea el susţinea că nu o mai poate iubi,că mai bine să rămână despărţiţi.Singura persoană pe care o accepta era Lissa,jurându-i că-i va rămâne alături mereu pentru că l-a salvat.Datorită acestui lucru Rose devine cam geloasă.Ei bine,dacă între Rose şi Dimitri lucrurile merg cam prost ,lucrurile dintre Lissa şi Christian merg din ce în ce mai bine.

Acum am să povestesc mai puţin detaliat.Dimitri a fost supus unor teste ca să dovedească că nu e strigoi,iar în urma acestora a obţinut o casă,dar tot va fi urmărit de câţiva gardieni care vor sta pe lângă el.Rose suferă cumplit datorită respingerii lui Dimitri,găsindu-şi refugiul în braţele lui Adrian.Regina Tatiana,împreună cu cei 11 moroi din Sfat au decis proclamarea unei legi prin care elevii dhampir aveau să absolve la vârsta de 16 ani,nu de 18.Datorită acestui lucru,Rose izbucneşte şi începe să o facă pe regină în toate felurile în public,ba chiar o şi ameninţă că va regreta decizia luată.Într-o zi,vorbind cu mama lui Adrian,Rose observă un moroi care o privea insistent.Părăsind discuţia şi luându-l la întrebări,aceasta află că Abe i-a trimis un bileţel şi un laptop.După ce a terminat de legat şi conectat toate firele,Rose a intrat într-o videoconferinţă cu ...Sydney.Aceasta a lua-o la întrebări dacă nu cumva ea este cea care a furat nişte documente despre Eric Dragomir,tatăl Lissei.Rose a rămas uimită deoarece ea nu avea habar de aşa ceva şi a trebuit să o convingă pe Sydney că nu ea furase documentele.

Finalul acestei părţi surprinde întâlnirea dintre Rose şi Dimitri la o cafenea,dar şi discuţia lor cu privire la noua lege impusă de Tatiana.Stând şi discutând ca doi camarazi,în cafenea intră bursc o mulţime de gardieni,şi nu orice gardieni,ci gardienii reginei.Rose a crezut că au venit după Dimitri,aşa că imediat a sărit în faţa lui şi a început să zbiere la ei.Dar gardienii nu veniseră pentru Dimitri,ci pentru ea.

-Rose Hathaway,eşti arestată pentru înaltă trădare.
-Ce fel de înaltă trădare?
-Asasinarea Maiestăţii Sale,regina Tatiana.

Puteam să jur că o va aresta pentru că au aflat că ea l-a eliberat pe Victor din închisoare,dar nu.Se pare că regina Tatiana chiar fusese ucisă,iar Rose devenise principala suspectă.De ce?Datorită ameninţărilor şi înjurăturilor pe care i le-a adresat.Ei bine,chiar dacă Dimitri a început să zbiere şi el la gardieni să o lase în pace,Rose tot s-a predat de bună voie.A urmat o audiere în urma căreia s-a decis că Rose trebuie să se prezinte la proces.Chiar cu Abe pe post de avocat,Rose tot nu a putut face faţă probelor aduse de opoziţie,care sunt înscenări,desigur.Ieşind din sala de judecată,Rose se izbeşte din greşeală de Ambrose,care îi dă un bileţel.Acesta era chiar de la regina Tatiana şi dorea să-i transmită prin el faptul că Lissa nu era singura dintre Dragomiri,ea mai avea încă un frate sau o soră,deoarece tatăl ei avusese o aventură în Las Vegas,în urma căreia a rezultat el sau ea.De ce este aşa de important acest lucru?Ei bine,Sfatul era compus din câte un reprezentant al fiecărei familii regale,dar ca să devii un reprezentant al familiei tale trebuie să ai în primul rând 18 ani,dar trebuie şi să mai ai o rudă.Pentru Lissa,asta însemna să facă un copil,dar nici nu se lua aşa ceva în considerare.Dar acum,totul se schimbase.Dacă Rose va găsi celălalt Dragomir,atunci Lissa îşi va putea ocupa locul de drept.

Ce pot să spun?A fost o parte extraordinară!Nu-mi prea vine să cred că mai e doar un volum şi gata.Am totuşi nişte întrebări pe care sper că mi le va lămuri volumul următor.

Nota mea: 5/5

Music from heaven...


marți, 18 decembrie 2012

Noutăţi în bibliotecă #7

He he he,azi când am venit acasă am avut parte de o surpriză:părinţii mi-au luat partea a doua din Limitele spiritului.Sincer,nu credeam că mi-o voi lua sau mi-o vor lua chiar din prima zi a apariţiei,de aceea surpriza a fost atât de plăcută.
Eu mi-am pus semnul de carte,dar din păcate nu mă voi apuca de ea prea de curând,deoarece încă nu am terminat de citit Secretul doctorului Honigberger şi Biblioteca Maharajahului de Mircea Eliade.Şi nu am de gând să le las baltă!No way!Sincer nu m-aş grăbi în halul ăsta să le termin,dar le-am împrumutat de la bibliotecă şi întotdeauna mă grăbesc să le termin ca să fiu sigură că le înapoiez.Vestea bună e că noua achiziţie,e achiziţie,deci o pot citi oricând.


duminică, 16 decembrie 2012

"Limitele spiritului", partea I ("Academia Vampirilor", #5) de Richelle Mead - Recenzie

Pe cât de nerăbdătoare am fost să citesc cartea,pe atât de mult mi-a luat!Sunt dezamăgită că am terminat-o abia cu 3 zile înainte de a apărea partea a doua.Pfiu,şcoala asta!Now,let's go back to our work.
Ei bine,care credeţi că e principala temă abordată de Richelle în acest volum?Vă spun eu:cea de a-l întâlni pe Robert Doru,fratele vitreg al lui Victor Dashkov,şi de afla de la el cum să transformi un strigoi înapoi în moroi,respectiv dhampir.În volumul anterior,când am aflat am rămas total şocată,dar era deja prea târziu pentru Dimitri.Ei bine,faza cu "era deja prea târziu" nu a durat mult deoarece la scurt timp de la revenirea la Academie a lui Rose ,aceasta primeşte un colet din Rusia.Dimitri nu era mort.Dar tot strigoi era,şi era mai furios ca oricând şi pregătit să o ucidă pe Rose.Cum de ştiu lucrul ăsta?Ăăă,păi din scrisorile,multe la număr,pe care Dimitri i le-a trimis lui Rose.


După absolvire,vei pleca din Academie,iar de îndată ce vei fi în afara dispozitivelor de pază,te voi găsi...
Cu drag,
Dimitri

A venit şi momentul probelor.Rose cum s-a descurat?Am un singur cuvânt:perfect.A trecut proba cu brio,chiar dacă fusese mai grea decât a celorlalţi absolvenţi.Şi la fel şi Eddie,s-a descurcat de minune.Toţi cei dragi ei fuseseră acolo ca să o vadă în acţiune:mama ei,cu care se înţelege din ce în ce mai bine,Lissa,Adrian,noul ei iubit şi...Abe...tatăl ei.Exact,el e bărbatul din Rusia despre care a aflat ceva de la mama ei.Rose a aflat că Abe tatăl ei.Comic,nu?Toate bune şi frumoase.Toţi absolvenţii şi-au primit semnul mult aşteptat prin care puteau dovedi că oficial sunt gardieni.Iar în scurt timp au plecat cu toţii la Curte,unde aveau să stea o vreme până urmau să fie repartizaţi unui moroi.Dar cum rămâne cu toată treaba cu Dimitri? Rose i-a spus de scrisorile primite de la el Lissei,care i-a promis că-i va fi alături orice ar fi.

Acum decizia îi aparţinea în întregime lui Rose: să stea cu mâinile în sân sau să facă tot posibilul să se întâlnească cu Robert Doru? Desigur că a doua variantă,e Rose până la urmă cea despre care vorbim!În scurt timp planul era deja creat:Rose avea să afle mai întâi în ce închisoare se află Victor,după care se va strecura afara de la Curte,îl va scoate pe Victor din închisoare şi îl va forţa să o ducă la Robert care îi va spune tot despre cum să readuci un strigoi la ce era înainte.Simplu?Deloc.Dar Lissa a spus că o va urma,şi la fel şi Eddie,dar săracul,el nu ştia cu adevărat scopul acestei escapade.Ştia că aveau să-l scoată pe Victor din închisoare,dar nu ştia de ce,şi totuşi,lui nu-i păsa,dorea să o ajute pe Rose oricum putea.

Şi au reuşit să se strecoare afară de la Curte,şi au reuşit şi să-l scoată pe Victor din închisoarea de maximă securitate aflată în Alaska,fără să-şi dezvăluie adevărata identitate!Cum?Vă las mai bine pe voi să aflaţi.Tot ce conta era faptul că un criminal periculos evadase cu ajutorul a două fete umane şi a unui băiat dhampir.Acum,Rose,Lissa,Eddie şi Victor se aflau la hotelul Luxor,din Las Vegas,aşteptând să se întâlnească cu Robert.Era o linişte pe care o puteai tăia cu cuţitul în acea cameră,până când se aude un ciocănit la uşă.

Mi-am încordat privirea pe vizor.Şi iată-l acolo,cu înfăţişarea lui amuzată şi neastâmpărată,pe Adrian în persoană.

Nimeni nu se aştepta la aşa ceva,mai ales Rose.După o mulţime de explicaţii Adrian a înţeles de ce se afla Rose aici:ca să-l salveze pe Dimitri,lucru care l-a deranjat profund.Dar nu asta conta acum,ci întâlnirea cu Robert.Şi s-au întâlnit cu el,şi au aflat ce trebuie să facă ca să transforme un strigoi înapoi în dhampir,moroi sau om:trebuie ca pe lângă cele patru elemente (apă,aer,foc,pământ) să vrăjească o ţepuşă şi cu magia spiritului,urmând să o înfingă direct în inima strigoiului.Dar întrebarea e,cine?Robert le-a explicat că numai un moroi utilizator al spiritului trebuie să facă acest lucru,altfel nimic nu va avea efect.

-Cei atinşi de umbră nu au darul de a reda viaţa,mi-a explicat el.Doar cei binecuvântaţi cu spirit îl au...

Ei bine,asta era!Rose nu avea de gând să o lase pe Lissa să facă aşa ceva,iar Adrian nu era capabil.Niciun moroi nu era capabil să înfingă o ţepuşă în inima unui strigoi.Gardienilor le-a luat ani întregi pentru a învăţa aşa ceva.Şi totuşi,nu strica ca Robert să-i arate Lissei cum să vrăjească ţepuşa,aşa că s-au hotărât să meargă în camera lor pentru a exersa.Dar abilitatea lui Rose de a simţi când strigoii sunt prin apropiere se activă.Nu ar fi fost chiar mare scofală dacă printre strigoi nu s-ar fi aflat şi...Dimitri!

-Nu se poate,am gâfâit,chiar în timp ce ţâşneam spre strigoiul aflat cel mai aproape de mine - o femeie.

Rose le-a ordonat Lissei şi celorlalţi să fugă,ea rămânând să se lupte cu strigoii cot la cot cu Eddie.S-au luptat şi s-au luptat şi rămânând doar ei trei,Rose era nevoită să facă o alegere radicală:să-l omoare sau nu pe Dimitri?

Nu puteam să o fac.Nu se putea ca Dimitri să moară.

Aşa că aceasta l-a împiedicat pe Eddie să înfingă ţepuşa în inima lui Dimitri.Au reuşit într-un final să fugă şi să-i caute pe ceilalţi.Dar când i-au găsit,nu i-au găsit pe toţi,ci doar pe Lissa şi Adrian.Victor şi Robert fugiseră.În scurt timp grupul s-a întors înapoi la Curte.Rose şi Eddie au primit ca pedeapsă pentru această escapadă la Las Vegas o mulţime de muncă.Lissa şi Adrian au scăpat de orice fel mustrare.Acum lui Rose îi erau interzise discuţiile cu oricine,inclusiv cu Lissa.Iar faptul că Eddie era foarte supărat că ea chiar riscase atâtea pentru o idee mai mult imaginară şi că punea sentimentele faţă de Dimitri pe primul loc,sentimente despre care nu a aflat decât atunci când s-au întâlnit cu el,nu o ajuta deloc pe Rose.Dar Christian,obişnuit cu încălcarea regulilor,s-a decis să-i facă o vizită,în urma căreia s-a asigurat că ea era cea care l-a scos din închisoare pe Victor,dar în urma căreia a aflat şi de ce a făcut acest lucru.Nemaisuportând supărarea lui Eddie,Rose şi-a cerut scuze şi l-a asigurat că acum regreta că nu l-a lăsat să-l ucidă pe Dimitri.Iar el a iertat-o fără prea mult ezitări.Rămânând singură,Rose intră în mintea Lissei,pe care o surprinde alături de Christian.Nu se împăcaseră din păcate,ba chiar continuau să se uite urât unul la celălalt,chiar dacă era evident care erau sentimentele lor.Imediat cum aflase de scopul scoaterii lui Victor din închisoare,Christian a zbughit-o la Lissa ca să-i propună să se antreneze împreună,să înveţe amândoi cum să omoare un strigoi cu ţepuşa,lucru pe care Lissa deja şi-l procurase fără ştiinţa şi aprobarea lui Rose.Şi a acceptat.Astfel încât,pe perioada vizitei la universitatea Lehigh,Lissa l-a luat şi pe Christian cu ea,ca să se antreneze acolo.
Rose,rămasă la Curte fierbea de nervi deoarece Lissa făcea exact opusul a ceea ce-i spusese,dar nu era capabilă să o împiedice.Tot ce putea să facă era să o urmărească.

Finalul acestei părţi m-a lăsat cu gura căscată.Rose,intrând în mintea Lissei,o surprinde pe ea ,Christian,prinţesa Priscilla şi cei cinci gardieni care îi însoţeau,venind de la petrecerea închinată zilei de naştere a Lissei.Observând că becul de la stâlp era spart,Rose şi-a dat seama instantaneu ca ceva era în neregulă.Dar era prea târziu,strigoi ţâşniră de peste tot omorându-i pe toţi în afara Lissei şi lui Christian.Dar oare de ce?Din gloata de strigoi,o siluetă foarte cunoscută se ivi:Dimitri...

-De fapt, a rostit Dimitri, cu o intonaţie care părea agreabilă în toiul acelei scene cumplite,aş prefera ca voi doi să rămâneţi vii.Măcar pentru încă puţin timp.

Probabil că motivul îl bănuiţi deja.Dar dacă nu,atunci vi-l spune Dimitri:

-Fiindcă am nevoie de voi,ca momeală pentru Rose.

Şi gata partea întâi.Mi-am plăcut mult şi aceasta,dar cred că mi-ar fi plăcut şi mai mult dacă nu o citeam pe bucăţele,hate you school!Mi-am promis mie însămi că de partea următoare nu mă apuc decât atunci când sunt sigură că am timp!

Nota mea: 5/5

Leapşa din două părţi

Dacă tot e duminică mi-am zis să completez şi eu o mică leapşă primită de la Sabryy. Merci! :D

Partea întâi
1.Sunt...ambiţioasă şi încăpăţânată.
2.Aş vrea...să am timp liber mai mult.
3.Păstrez...o sumedenie de sentimente pe care nu le împărtăşesc.
4.Mi-aş dori...să am mai multe cărţi pe placul meu.
5.Nu îmi place...prea multă muncă fizică şi matematica şi tot ce e legat de ea.
6.Mă tem...de şerpi.
7.Nu pot să înţeleg...de ce fetele,femeile se mutilează numai ca să arate ca nişte păpuşele barbie.
8.Aud...o melodie.
9.Îmi pare rău...că nu postez pe blog zilnic.
10.Puţini oameni...au respectul meu.
11.Îmi place...mâncarea.
12.Nu sunt...deloc indulgentă cu oamenii fără bunele maniere.
13.Cânt...când fac baie.
14.Joc teatru...rareori.
15.Niciodată...nu mi-au plăcut oamenii mincinoşi şi care comit nedreptăţi.
16.Văd...lcd-ul.
17.Rar...nu învăt.
18.Plâng...la drame.
19.Am nevoie...de prieteni adevăraţi.
20.Ar trebui...să fiu mai îndrăzneaţă.

Partea a doua

1. A song you've loved since you first heard it:


2. A song you never get bored of:


3. A song you've heard outdoors (like when you were shopping or driving):



4. The last song you've been obsessed with:


 5. The last song you've listened to:


6. A song your bestie loves:

 

7. A song that inspires you:


8. A song you love that is a soundtrack:


9. A song you know by heart:


10.A song that makes you wanna dance:



Iar eu o dau mai departe tuturor care citesc această postare :). 
Enjoy!

vineri, 14 decembrie 2012

Feel so tired...


Vine vacanţa.Ah,fato!în sfârşit te-ai gândit să mai treci şi pe la noi!Sunt obosită...Atât de obosită încât nici somnul nu poate schimba mare lucru.Sunt obosită pe interior.M-am plictisit...



vineri, 7 decembrie 2012

Noutăţi în bibliotecă #6

Finally mi-am luat şi Limitele spiritului partea întâi.Desigur că m-am şi apucat să o citesc.Eram mult prea curioasă.Nu puteam să mai aştept până să termin Nuntă în cer,pe care apropo , mai am un pic şi o termin.E o carte superbă,la fel cum mă aşteptam.Mircea Eliade e pur şi simplu un geniu,nu cred că am citit vreo carte scrisă de el care să nu mă încânte în proporţie de cel puţin 95 la sută.Ei bine,cât despre noua achiziţie,am citit până acum 85 de pagini,şi sunt ultra curioasă să văd ce se va mai întâmpla.Azi am terminat oficial cu tezele.Sunt aşa de uşurată ,dar voi fi şi mai uşurată când se vor încheia mediile.Semestrul ăsta a fost pur şi simplu un coşmar,numai că s-a desfăşurat mult mai repede!Situaţia mea e destul de bună,aproape foarte bună.Oricum,am învăţat că la liceu notele de 9 şi 10 curg numai la desen,religie şi muzică.Nici la educaţie fizică nu pot lua un zece fără să fac o febră musculară pe care o voi ţine minte tot restul vieţii.Ştiţi,horoscopul meu spune că ziua mea norocoasă e vineri...sper să aibă dreptate.

luni, 3 decembrie 2012

The end is coming...

Gata şi ziua aceasta.Necruţător mai eşti timpule,necruţător!Azi,mulţumită unei prietene de la o clasă de filologie,am mers la bibliotecă şi mi-am luat...Nuntă în cer de Mircea Eliade!Surprinşi?Mi-am zis de o bucată de vreme că vreau să citesc cât mai multe opere create de Eliade şi cum debea mâine îmi apare prima parte din Limitele spiritului,al cincilea volum din Academia Vampirilor,am zis că nu am nimic de pierdut.Plus că am mai citit două cărţi în paralel şi m-am descurcat,dar oricum partea întâi nu mi-o voi lua chiar de cum apare,ci pe la sfârşitul săptămânii,presupun.Am citit 13 pagini din Nuntă în cer în timp ce eram în autobuz şi până să ajung acasă.Desigur,cred că aş fi citit şi mai mult dacă nu ar fi trebuit să stau atentă la lumea care mă tot înghiontea în autobuz şi la gropile de pe stradă care erau pline de apă de la ploaia de astă-seară şi dimineaţă.
De ce am pus oare titlul "The end is coming..."?Ei bine,când l-am scris m-am gândit la 2 chestiuţe:se apropie sfârşitul semestrului - finally! -,dar se spune că se apropie şi sfârşitul lumii - you don't say!
Să luăm prima idee la care m-am gândit.Ah,deja visez la orele târzii la care mă voi trezi în vacanţă,la cărţile pe care le voi citi,la sentimentul de bine pe care-l voi simţi.Semestrul ăsta a fost un coşmar!În primul rând că acesta este primul meu an de liceu,dar în al doilea rând am învăţat şi scris parcă într-o continuă fugă!Pur şi simplu mi se pare o idee total neinspirată ca primul semestru să fie aşa de scurt.

Cât despre a doua chestiuţă,hmm,ei bine,eu nu ştiu ce să cred.Nu prea mi se pare credibil să se ştie când va veni sfârşitul lumii,adică e imposibil,nu?Sau e posibil să se ştie?Am înţeles,oamenii de ştiinţă au calculat nu ştiu ce şi nu ştiu cum conform calendarului poporului maya.Oricare ar fi deznodământul,eu sunt total neutră.Pot spune că îmi accept moartea cu uşurinţă.Şi totuşi,ar fi hilar ca toată lumea să fie încordată aşteptându-şi sfârşitul şi nimic să nu se-ntâmple.Ce-i drept,e posibil,foarte posibil ca nişte schimbări asupra Universului să aibă loc,desigur,de natură astronomică.De asemenea este la fel de posibil ca Terra să fie afectată şi ea de aceste schimbări.Dar dacă stăm să urmărim evoluţia şi modificările ce au loc pe Pământ în ultima vreme,este evident că deja am intrat în acest proces.Oricum,asta e treaba oamenilor de ştiinţă şi aşa mai departe.În concluzie,vom trăi şi vom vedea ce se va întâmpla pe 21 decembrie,şi vom râde dacă nimic terifiant nu va avea loc.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

La mulţi ani,dragă Românie!

La mulţi ani,dragă Românie!La mulţi ani,dragi români!Cum petreceţi,sau cum aţi petrecut această zi specială?Eu nu am făcut nimic special:curăţenie ,teme şi m-am delectat cu puţină muzică.
Ei bine,acum,când am început să fac surf pe net,mai exact pe facebook,nu am putut să nu observ zecile de postări pro şi contra acestei sărbători.Am văzut mulţi patrioţi,care au postat poze şi mesaje cum că ei iubesc România,şi alte chestii de acest gen.Am văzut şi persoane,care - prin comentariile lăsate - au recunoscut că îşi fac nevoile pe ţara în care s-au născut,dar am văzut şi persoane care îi criticau pe cei care au postat pozele şi mesajele patriotiste.Mă aşteptam la acest lucru.E trist.Sunt chiar revoltată!Nici eu nu pot spune că sunt ok cu ceea ce se întâmplă în România,dar o iubesc,şi nu regret deloc că m-am născut aici.În opinia mea,persoanele care spun că-şi urăsc ţara sunt oameni fără cunoştinţe istorice.Aceşti oameni nu au idee,pur şi simplu,ce persoane măreţe au călcat aceste pământuri,şi nu numai că le-au călcat,le-au şi protejat şi şi-au dat vieţile ca să fie siguri că va exista un viitor pentru această ţară.Poate nu e cel mai strălucit viitor posibil,dar vina este întru totul a oamenilor ce trăiesc astăzi pe aceste meleaguri.Strămoşii noştri şi-au făcut treaba,acum e rândul nostru.Dar nu mai intru în aceste detalii.Ideea mea este că românii ar trebui să se mândrească cu această ţară,pentru că România are o istorie excepţională,şi tot ce avem acum,tot ce are România acum,a fost căpătat pe căi juste şi măreţe!Cât despre comentariile despre cei care au postat poze şi mesaje patriotiste,eu le consider total inutile.România e o ţară minunată!Are peisaje mirifice,are muzică bună care se aude şi în străinătate şi nu în cele din urmă România are oameni de o inteligenţă incredibilă,cu aptitudini sportive sau artistice nemaiîntâlnite!Îmi iubesc ţara şi consider că locuitorii ei nu ar trebui să se arate nerecunoscători din cazta situaţiei economice grele cu care ne confruntăm sau a altor probleme.