sâmbătă, 30 martie 2013

"Crimă şi pedeapsă" de Feodor M. Dostoievski - Recenzie


După aproape 3 săptămâni am terminat Crimă şi pedeapsă. Se putea şi mai repede, dar mulţi dintre profesori s-au năpustit asupra noastră cu teste şi ascultări. Contează că am terminat-o, iar acum pot să-i fac o super-recenzie! :)

Din câte m-am documentat Crimă şi pedeapsă este considerată una dintre cele mai importante creaţii ale lui Dostoievski, care a avut un impact mai mult decât considerabil asupra romancierilor din secolul al XX-lea .

Rezumat:

Romanul urmăreşte povestea lui Rodion Romanovici Raskolnikov, un tânăr care din cauza sărăciei renunţă la Universitatea de Drept din Petersburg. Mama şi sora lui, Pulheria Alexandrovna şi Avdotia Romanovna, trăiesc în aceeaşi mizerie, sperând totuşi la mai bine. Pe când acestea primesc ajutor din partea lui Lujin Piotr Petrovici, un egoist şi un cinic care o cere pe Dunia (Avdotia) în căsătorie, Raskolnikov ucide o cămătăreasă bătrână cu scopul de a o jefui. Lizaveta ajunge să fie şi ea ucisă, venind la sora ei chiar în momentul în care Rodion răscolea după bani şi bunuri. Pentru fostul student a fost un ceas de maximă intensitate, în care a fost nevoit să ia decizii instantanee.


Iar acesta reprezintă abia punctul de plecare al acţiunii. Apar personaje noi: Razumihin, prietenul lui Raskolnikov, tot fost student, Zametov,secretarul secţiei de poliţie, Svidrigailov, un bărbat văduv care şi-o doreşte cu orice preţ pe Dunia, Sonia Semionovna, fiica lui Marmeladov, cunoştinţă de-a lui Raskolnikov, toţi având un anumit impact asupra tânărului ucigaş.

Odată ce crima a fost înfăptuită Rodion cade într-o boală mai mult psihică decât fizică. Acesta ajunge să delireze, iar când Razumihin, mama şi sora lui îşi fac apariţia, îşi doreşte din tot sufletul să-şi ia tălpăşiţa, fiind total scârbit de prezenţa acestora. În acele momente singurătatea i se părea cea mai bună alternativă, aceasta fiind principalul motiv pentru care - de cele mai multe ori, în ciuda afecţiunii sale - pierdea ore întregi plimbându-se şi neştiind de sine.

Salvarea acestuia este chiar sentimentul nobil de iubire, dezvoltat faţă de Sonia Semiononva. Tânără credincioasă, sfioasă, umilă, orfană, din păcate, nevoită să-şi câştige banii prin metode mai puţin decente, aceasta îl ajută pe Rodion să ia deciziile corecte, fără a-l judeca sau a-l dojeni .

-Atunci n-ai să mă laşi, Sonia? zise uitându-se la ea aproape cu speranţă.
-Nu, nu, niciodată, nicăieri! strigă Sonia. Am să te urmez pretutindeni! O, Doamne!... Nefericita de 
 mine!... De ce, de ce nu te-am cunoscut înainte! De ce n-ai venit înainte? O, Doamne!


Părerea mea:

Aş spune că mi-a plăcut enorm, dar cred că v-aţi dat deja seama. A fost o operă pe care nu o voi uita în veci, care m-a uimit printr-o mulţime de aspecte şi scene.

Primul lucru ar fi mentalitatea lui Rodion, care până în ultimul moment a afirmat că el nu a ucis un om, ci un păduche, un principiu şi că a săvârşit o asemenea faptă pentru a-şi demonstra dacă are acest drept.
Trebuie să recunosc că nu mă aşteptam ca iubirea să fie cea care îl va ghida spre drumul cel bun. Se pare că nu-l mai credeam capabil de iubire după atâtea frământări, după atâta mizerie, suferinţă şi scârbă.
Un personaj care m-a uimit complet este chiar Razumihin. În ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, acesta îi rămâne mai mult decât credincios prietenului său şi familiei acestuia. Ca să nu mai spun de replicile geniale pe care le trântea.

A fost o carte de excepţie! Personajele au fost atât de bine conturate, chiar dacă acţiunea îl avea în prim-plan pe Raskolnikov. Am pătruns în acţiune, am pătruns în mediul mizer al Petersburg-ului, am pătruns în mintea zdruncinată a protagonistului. Am simţit durere, compasiune, tristeţe, bucurie (mai rar), nedumerire, curiozitate, de toate!
Nu a fost o carte, a fost o experienţă de neuitat.

Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate...

Nota mea: 5/5

4 comentarii:

  1. Whoa... asta chiar a fost o super-recenzie! Îmi place cum ai pus în evidenţă sentimentele personajelor şi ai detaliat părerea personală. Sper să reuşesc cândva să citesc cartea. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ralu,mă bucur că mi-a ieşit ce mi-am propus :D .Sunt sigură că îţi va plăcea :D

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos, imi place recenzia, ai conturat foarte bine actiunea si se vede ca ti-a placut foarte mult cartea.

    RăspundețiȘtergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!