sâmbătă, 18 mai 2013

"Portretul lui Dorian Gray" + "Crima Lordului Arthur Savile" de Oscar Wilde - Recenzie


Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde mi-a fost recomandată de profesoara de română, fapt pentru care îi sunt foarte recunoscătoare deoarece astfel am avut şansă să citesc o altă carte surprinzătoare din multe puncte de vedere. Cartea am împrumutat-o  de la bibliotecă şi am fost surprinsă că pe lângă Portretul lui Dorian Gray mai cuprinde şi o scurtă poveste intitulată Crima Lordului Arthur Savile,despre care voi vorbi în câteva cuvinte la final.

Termin această carte, una dintre puţinele cărţi care te pot mişca, dar fiindcă drama ei este alcătuită dintr-o reverie esenţială şi din bizare parfumuri sufleteşti; a redeveni, prin intermediul unui nemaiîntâlnit rafinament al intelectului, pătrunzător şi uman într-o asemenea atmosferă perversă de frumos, iată miracolul pe care l-ai săvârşit folosind toată măiestria artistului.
Mallarme către Oscar Wilde 

Rezumat:

Romanul urmăreşte povestea lui Dorian Gray, un tânăr de o frumuseţe şi inocenţă nemaiîntâlnită, divină, absolut superbă, devenit sursă de inspiraţie pentru prietenul său, Basil Hallward, un vestit pictor.

Într-o zi minunată în care mireasma bogată a trandafirilor plutea prin întreg atelierul, viaţa acestui flăcău adorat de toată lumea are să se schimbe în totalitate în urma a două întâmplări. Prima, cea mai însemnată, este crearea portretului său de către Basil, pictură prin care acesta dovedeşte măiestria talentului de care se bucură. Cel de-al doilea eveniment îl reprezintă întâlnirea cu lordul Henry Wotton chiar în atelierul pictorului, înainte de finalizarea capodoperei. Dorian, până atunci, nu fusese conştient de aspectul său de Adonis, iar când lordul Henry şi tabloul îi deschid ochii, rosteşte o dorinţă arzătoare care, spre surprinderea lui, devine realitate:


 - Sânt gelos pe orice lucru a cărui frumuseţe n-are moarte. Sânt gelos pe propriul portret, chiar de tine pictat. Pentru ce să păstreze el ceea ce eu trebuie să pierd? Fiece clipă trecătoare pe mină mă împuţinează şi pe el îl sporeşte. Ah! Cel puţin dacă ar fi invers! Dacă portretul ar putea să se schimbe, iar eu aş putea să rămân veşnic ceea ce sânt acum! 

Astfel, Dorian devine un zeu în adevăratul sens al cuvântului. 
Pe el nu-l mai afecta trecerea timpului la fel ca pe ceilalţi, însă pe tablou da. Îl mai afecteau şi faptele crude, mârşave, josnice, primejdioase, atât de urâcioase întreprinse de Dorian, care îl învinovăţeşte întru totul pe Basil pentru că a creat portretul.
Până la finalul romanului, care este genial, protagonistul nostru are să facă o mulţime de lucruri care contravin aspectului său nevinovat, dumnezeiesc, iar tabloul va reflecta întru totul acest fapt.

Părerea mea:

Imediat ce am aflat pe scurt despre ce e vorba în acest roman am dat fuga la bibliotecă şi am împrumutat-o. E o carte excepţională scrisă de un autor cu o biografie aparte. Trebuie să recunosc că aş fi vrut să fie pus mai mult accentul pe faptul fantastic.

Despre Dorian Gray nu pot spune altceva decât că m-a surprins şi uimit pe întreg parcursul cărţii. Nu mă aşteptam să se schimbe atât de radical, din punct de vedere moral desigur. Iar faptul că acesta dă vina pe Basil şi pe portret pentru tot răul din viaţa lui mi se pare absolut absurd! Eu dacă aş avea un aşa portret, aş face tot posibilul să-i menţin înfăţişarea superbă dată de pictor.
Pe Basil Hallward l-am îndrăgit cel mai mult. Mi-a părut foarte rău să văd cum suferă (dacă veţi citi cartea veţi afla în ce fel) din cauza muzei lui.
Lordul Henry Wotton e personajul pe care l-am detestat şi iubit în acelaşi timp. Cred că dacă nu ar fi fost el, Dorian nu s-ar fi schimbat atât de drastic. E adevărat că e o persoană citită, îndoctrinată, cu filosofii care contravin părerilor majorităţii oamenilor, dar mie mi s-a părut şi o influenţă negativă.


Nota mea: 4,5/5 (Goodreads - 5)

Citate:
 -... A deveni spectatorul propriei tale vieţi,aşa cum spune Henry, înseamnă a scăpa de durerile vieţii. - Dorian

Suprafaţa zugrăvită arăta să fie cu totul intactă şi aşa cum o lăsase. Însă de undeva din adâncuri, după câte s-ar fi părut, venise murdăria şi oroarea.

 -... Numai că omul regretă pierderile, chiar şi când îşi pierde cele mai proaste obişnuinţe. Ba poate că pe astea le regretă cel mai amarnic. Alcătuiesc o parte într-adevăr esenţială din personalitatea cuiva. - Lordul Henry

Poate că omul nu se simte niciodată mai în largul său decât atunci când joacă teatru.

În concluzie vă recomand această carte cu multă căldură. E o lectură cu adevărat fabuloasă.

Crima Lordului Arthur Savile este,cum am spus şi mai sus, o poveste scurtă, care, prin numele anumitor personaje, face referire la Portretul lui Dorian Gray. Pentru că titlul spune multe, nu mai are rost să-i fac un rezumat. Nu pot să vă mai spun decât că, şi aici, fantasticul are un rol de jucat.

Lectură plăcută! :)

6 comentarii:

  1. am citit cartea asta de vreo 4-5 ori :)) e minunata. daca ai ocazia s-o citesti si in engleza, fa-o. e un stil ft ft misto

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte faină recenzia și mă bucur că ai avut ocazia de a citi cartea. Și eu sper să o pot citi în viitor deoarece am văzut unul dintre filme și încă de la început m-a intrigat subiectul și mi-aș dori să îl savurez și pe hârtie(deși filmul m-a cam lăsat cu sechele).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar te sfătuiesc:D
      Şi eu vreau să mă uit la film :D.

      Ștergere
  3. Tot frunzărind recenziile scrise de tine, am aterizat aici. Mi-a plăcut să-ţi citesc recenzia. Am achiziţionat cartea cu ceva timp în urmă, dar cred că ştii cum e - mereu apare câte o nouă carte de care vrei să te apuci cât mai repede şi laşi mai în spatele raftului cărţile de acest tip, lecturi pe care vrei obligatoriu să le citeşti. Uite, m-ai făcut să mă apuc chiar azi de „Potretul lui Dorian Gray”. Păi înseamnă că am să mai trec pe aici. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar vreau să citesc și eu cartea asta, am auzit numai păreri bune despre ea. Îmi plac mult și citatele extrase. :D

    RăspundețiȘtergere

Thankies for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs from B!