vineri, 19 iulie 2013

Cineva

   
Am trecut de mult peste faza cu cea mai bună prietenă. Nu prea cred că voi găsi pe cineva căreia să-i pot povesti toate secretele mele (care sunt puţine la număr), cineva care să-mi fie mereu alături, cineva care să ajungă să mă cunoască şi să mă aprecieze pentru ceea ce sunt cu adevărat. Ei bine, am trecut peste asta. Dar... aş vrea să am pe cineva cu care să împart măcar o parte din plăcerile şi lucrurile care-mi aduc zâmbetul pe buze. Ca cititul. Sau orice altceva. Cineva pe care să pot întreba "Vii mâine la bibliotecă?" sau "Ai văzut episodul noul?" sau "Cum ţi s-a părut cartea?".

Nu am nevoie neapărat de cineva care să-mi asculte toate problemele. Am nevoie de cineva cu care să vorbesc despre orice atunci când toţi ceilalţi au pe altcineva sau au altceva de făcut. Am nevoie de cineva căruia nu i se pare ciudat sau plictisitor faptul că nu mă dau în vânt după cluburi, discoteci şi terase. Am nevoie de cineva care poate (vrea) să-şi facă timp şi pentru mine. Am nevoie de o persoană care să-şi amintească de mine şi fără să o sun.

    

A trecut ceva timp de când nu am mai făcut o asemenea postare, de când nu am mai spus ce am pe suflet. Nu ştiu. Cred că pur şi simplu am considerat că nu are rost. Totul e trecător. Toate stările de tristeţe sunt trecătoare. Dar parcă nu am mai rezistat. Simţeam că trebuie să spun cuiva aceste lucruri. De când a început vacanţa de vară domnişoara Singurătate s-a mutat la mine. Amice, eu chiar n-am pe nimeni. Da, da, o am pe mama, îl am pe tata, o am pe sor-mea... Dar în rest? Da, mai am şi câţiva prieteni... cu care am descoperit că nu am mai nimic în comun, cu care nu mă simt cu adevărat în largul meu. Se presupune că vara este anotimpul în care ne petrecem cea mai mare parte a timpului cu prietenii noştri. Care prieteni? Cei care au pe alţii o sută cincizeci sau cei care aşteaptă să fie sunaţi, rugaţi, imploraţi?

Deci sunt chiar pricepută la atras oameni cu care abia pot lega două cuvinte. Sunt un magnet stricat. Nu înţeleg cum soră-mea e atât de pricepută în a avea un număr relativ mare de prieteni şi în a construi şi menţine cu fiecare dintre ei o relaţie mai mult decât apropiată. Iar ea e doar unul din zecile de exemple. Corectez ceea ce am scris mai sus, nu sunt bună la atras oameni cu care abia pot lega două cuvinte, sunt bună la îndepărtat oamenii. Probabil nu sunt îndeajuns de distractivă, de sociabilă, de interesantă pentru ei vreo cineva. Dar eh, cum am trecut peste faza cu "best friend forever", aşa voi trece şi peste faza aceasta. Dacă stau să mă gândesc, persoana pe care am descris-o mai sus tot un fel de cea mai bună prietenă s-ar numi.
Oricum, nu am nevoie neapărat de cineva ca să am o vacanţă de vară de succes...

3 comentarii:

  1. Ah, Bia... înțeleg foarte bine cum te simți, și aș vrea să te pot contrazice, dar.. pur și simplu nu știu nici eu ce să mai cred în această privință. Prietenia adevărată se găsește tot mai rar, iar dacă reușești să te bucuri de ea, atunci e o adevărată comoară. Nu întotdeauna prietenia e sinonimă cu similaritatea în gusturi, îți spun din experiență că, oricât de multe lucruri ai avea în comun cu o persoană, tot te poți trezi la un moment dat că nu știi de fapt nimic despre ea. Nici eu nu sunt genul care să vorbească mult sau să se dea în vânt după ieșirile în oraș. Adică, îmi plac ieșirile liniștite(filme, prăjituri etc), dar nu cluburi, dans, sau alte locații zgomotoase. Ceilalți au pretenția de la mine să fiu energică, vorbăreață, înțepată... dar eu pur și simplu nu sunt așa. Cred că tot ce îmi doresc de la un prieten e să mă simt în largul meu în preajma lui. Nu aș zice că te pricepi să îndepărtezi oamenii, din contra, ei pleacă din proprie inițiativă, pentru că nu sunt dispuși să facă compromisuri. Și asta nu e chiar o pagubă așa de mare. Desigur că și tu trebuie să faci câteva compromisuri, dar nici să nu mai fii tu însăți doar pentru a le face lor pe plac. Prietenia necesită sacrificiu și înțelegere din ambele părți. Și da, ai dreptate, unii chiar așteaptă să fie implorați, de parcă ți-ar face o favoare că stau cu tine. :|

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru tot ce ai scris, Ralu. >:D<
      Poate nu mă simt neapărat mai bine, dar mă simt - fără nicio îndoială - înţeleasă.
      Cum am spus şi în postare, voi trece şi peste impasul ăsta. Au mai existat persoane fericite fără prieteni, şi tot vor exista.

      Ștergere
    2. Așa e. Familia e singurul lucru de durată. Și prietenia poate fi, dar o găsești atât de rar!

      PS: Ai primit o leapșă: Shine On

      Ștergere

Thankies for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs from B!