joi, 5 septembrie 2013

"Biblioteca Morţilor" ("Will Piper", #1) de Glenn Cooper - Recenzie


Titlul original: Library of the Dead
Autor: Glenn Cooper
Editura: Humanitas fiction
Traducere: Daniel Ionescu
Anul apariţiei: 2009
Număr de pagini: 400
O abordare uimitoare a străvechii înfruntări dintre liber-arbitru şi predestinare. - Katherine Neville

Biblioteca morţilor este dovada solidă a faptului că eu, personal, judec o carte după copertă şi mai ales după titlu. Nu a fost nevoie decât de o privire. Descrierea nu i-am înţeles-o sub nicio formă, fapt care m-a întărâtat şi mai tare.

Biblioteca morţilor este primul volum din trilogia Will Piper de Glenn Cooper, serie ce face trimitere la unul din personajele romanului, principal din câte se pare. 

Poate a fost scurta carieră de arheolog sau de scenarist, sau poate a fost talentul cel care l-a îndemnat pe Glenn să îşi facă debutul în lumea literaturii cu o combinaţie incendiară între thriller modern şi mystery istoric.
O poveste incandescentă şi explozivă...împletire ingenioasă de thriller modern cu mystery istoric...Un roman pe care nu trebuie să-l rataţi. - James Rollins 
Primele o sută de pagini sunt adevărate capcane. Capitolele sunt dominate de aerul de thriller modern care începe să se împletească cu cel de mystery istoric. De fapt, această combinaţie a existat încă din primul capitol, doar că eu nu am sesizat-o decât mult mai târziu. Aşadar, thriller-ul îşi face simţită prezenţa printr-o serie de crime aparent obişnuite. Aici vine misterul şi-şi lasă amprenta: fiecare victimă, înainte de a muri sau de a fi ucisă, a primit o carte poştală simplă, cu un sicriu şi data decesului. Spre nefericirea lui, cazul îi este înmânat lui Will Piper, agent special FBI. 

Izul de mystery istoric se amplifică treptat, fapt datorat apariţiei unor alte două fire narative, fiecare avându-şi propriile spaţii temporale şi spaţiale. Unul debutează cu anul 777 la abaţia Vectis de pe insula Wight, an în care are se naşte Octavus şi loc în care acesta va demonstra omenirii că posedă cele mai de temut cunoştinţe. Celălalt debutează cu anul 1947 când Churchill află un secret uimitor pe care se decide să-l paseze americanilor, secret descoperit de o mână de arheologi pe insula Wight. 
Este fascinant cum aceste două fire narative vin în completarea şi luminarea celui principal, contemporan. 

Finalul m-a dus instantaneu cu gândul la cel al cărţilor lui John Grisham. Chiar şi modul autorilor de a scrie este destul de similar. Revenind la final, evident, acesta este momentul în care criminalul este deconspirat, în care toate se leagă între ele şi capătă sens, în care personajele au o revelaţie. Dar asta nu e tot! Deznodământul aduce în prim-plan un subiect foarte dezbătut în zilele noastre, un subiect pe care l-am trecut cu vederea până atunci, un subiect care mă obligă efectiv să citesc şi celelalte două volume. Nu i-am oferit atenţia cuvenită acestei chestiuni cel mai probabil pentru că nu am ştiut că acest roman este urmat de altele două. Aşadar, eu, imediat ce am terminat cartea, am crezut că m-am ales cu un final marca Mircea Eliade. Însă de când m-am documentat şi am aflat de următoarele romane, ultimul dialog al cărţii îmi apare necontenit în faţa ochilor.

Biblioteca morţilor mi-a stârnit un interes grozav de la bun început şi a continuat să mi-l antreneze prin acţiunea care m-a lăsat efectiv cu gura căscată, prin personajele care m-au încântat prin asemănarea lor cu autorul, prin... tot. Trebuie să fac rost neapărat şi de celelalte volume.

Notă: 5/5

4 comentarii:

  1. Și eu îmi aleg adesea cărțile după copertă, dar până acum am avut noroc. Faină recenzie! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu mă pot considera o persoană norocoasă la acest capitol :D.
      Mulţumesc! ^^

      Ștergere
  2. Deci mi-ai luat-o inainte!!!Stii de cat timp vreau sa citesc cartea asta?:))
    Am avut un "noroc" cand am vrut sa mi-o cumpar....
    Cand am pus o comanda pe Libris cu intentia ca in cosul meu sa existe si carte asta,(ta da!) nu mai o mai gasesc pe site!Pfff...asa ca am zis ca nu a fost sa fie a mea.Dar trebuie sa vad cum pun mana pe ea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, ce aiurea!
      Şi eu m-am decis chiar la limită să o cumpăr. Următoarea zi am văzut că stocul era epuizat. Ma-mă, ce uşurată m-am simţit! :D
      Sper să reuşeşti să o găseşti şi să o citeşti ^^.

      Ștergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!