vineri, 20 septembrie 2013

Ce este o carte bună?

Prietenii noştri de la librăria online Libris au lansat o nouă provocare. Aceasta constă într-o întrebare - "Ce este o carte bună?" Iată paşii ce necesită a fi urmaţi:

1. Scrie pe blogul tău raspunsul la întrebarea noastră: Ce este “o carte bună?”;
2. Ai grijă ca în articol să specifici că este răspunsul la provocarea Libris și să incluzi link spre Libris.ro pe librarie online și pe cărți online;
3. Postează linkul articolului tău pe pagina de facebook a Libris.ro (http://www.facebook.com/libris.ro, în comentariu la articolul care anunță concursul). 


Ei bine, acesta este răspunsul meu:

Pot afirma că această întrebare m-a prins pe nepregătite. Recunosc, prietenii şi rudele m-au auzit adesea spunând "E genială cartea asta!" sau "E bună, merită citită", dar niciodată nu m-au întrebat de ce susţin aceste lucruri. Adevărul este că nici eu nu m-am grăbit să le dau detalii, explicaţii. Dar acum am tot spaţiul din lume pentru a-mi exprima pe îndelete ideile.

Prima carte la care m-am gândit când am citit întrebarea a fost Crimă şi pedeapsă de Feodor Mihailovici Dostoievski. Desigur, părerile pe care le-am citit sunt împărţite, pro şi contra. Însă, raportându-mă la romanul lui Dostoievski, pot susţine că o carte bună trebuie să mă absoarbă, să mă inunde cu tot soiul de sentimente, să mă determine să plâng atunci când protagonistul sau protagoniştii plâng, să zâmbesc atunci când ei sunt fericiţi, să mă îngrijorez atunci când intră în bucluc. Tocmai de aceea "bun" este un cuvânt subiectiv. Paznicul fulgerului de Stan Nicholls este cel mai bun exemplu pe care îl pot da în momentul acesta. Am citit cartea în urmă cu puţin timp. Imediat ce am finalizat-o, mi-am zis să citesc nişte păreri. Puţine sunt cele care seamănă cu părerea mea, care se poate rezuma în "Citiţi-o!". Nu pot spune acelaşi lucru şi despre Femeia în negru de Susan Hill. Se pare că nu sunt singura care nu o consideră o capodoperă.

Unele cărţi au primit de la mine cinci steluţe din cinci, dar asta nu înseamnă neapărat că eu le cataloghez pe toate drept cărţi bune. Le cataloghez drept cărţi ce merită cu adevărat citite, acest lucru mulţumită acţiunii originale, personajelor frumos conturate şi întorsăturilor surprinzătoare. Exemplul perfect este Eu sunt numărul patru de Pittacus Lore. I-am acordat cinci steluţe din cinci. Evident, unicitatea ei m-a determinat să iau această decizie, însă nu pot compara puţinele sentimente şi gânduri pe care mi le-a transpus cu amalgamul care m-a copleşit pe parcursul lecturării cărţii Crimă şi pedeapsă. Cărţile lui John Grisham mi-au insuflat dorinţa de dreptate şi mi-au întărit rezoluţia de a deveni procuror. Un ultim exemplu pe care doresc să-l ofer este Biblioteca morţilor de Glenn Cooper. Şi în acest caz, am citit destule păreri mai mult decât negative, dar acest lucru nu mi-a influenţat hotărârea de a-i da cinci steluţe şi de a o trece pe lista de cărţi bune.

Aşadar, pentru mine nu conteză ce gen e şi în ce constă subiectul. Atâta timp cât respectiva carte a reuşit să-şi lase amprenta asupra mea, implementându-mi noi gânduri, sentimente, experienţe, visuri, aspiraţii, o consider a fi bună.

Sursă

2 comentarii:

Thankies for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs from B!