joi, 19 septembrie 2013

"Paznicul fulgerului" ("Orcii", #1) de Stan Nicholls - Recenzie


Titlul original: The Bodyguard of Lightning
Autor: Stan Nicholls
An apariţie: 2009
Editură: Nemira
Număr pagini: 416
Traducere: Antuza Genescu
Nicholls încearcă să corecteze proasta faimă cu care Tolkien i-a înzestrat pe orci, spunând o poveste deosebit de captivantă. [...] Dacă vă plac bătăliile de proporţii pline de magie şi scăldate în sânge, <<Paznicul fulgerului>> este pentru voi. - Starburst
Cred că voi începe recenzia prin a preciza cât de greu mi-a fost să înlătur imaginea oribilă a orcilor creată de Tolkien. În Paznicul fulgerului orcii sunt eroiii! Asta da turnură! Cred că acesta este unul din motivele pentru care mi-am dorit grozav de mult seria Orcii. A venit cu ceva inedit. Duceam lipsa unei cărţi a cărei acţiune să nu se învârtă în jurul vreunui personaj adolescentin şi să nu se desfăşoare în New York sau Londra, deci pot susţine că a căzut chiar la ţanc.

Nicholls îi aşază în lumina reflectoarelor pe Jderi, un grup de orci foarte bine antrenaţi, aflaţi sub conducerea reginei Jennesta, care îi trimite în recuperarea unui artefact de o importanţă deosebită (pentru ea). Aş fi putut jura că exact aşa se va întâmpla! Că ei vor găsi artefactul şi se vor  întoarce glorioşi la regină. Dar totul ia o întorsătură grozavă! Atât de grozavă, încât Jderii devin duşmanii Jennestei, deci nişte surghiuniţi pentru supuşii ei. Mai rău de atât nu se poate, nu? Ba da, se poate. Jderii sunt singuri-singurei, nu au niciun aliat, toţi le sunt duşmani, nu numai regina şi păpuşele ei. Toţi vor să-i împiedice pe orcii războinici din a-şi îndeplini noul ţel.

Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost harta de la începutul cărţii, harta ţinutului în care se desfăşoară acţiunea. M-a încântat mult ideea de a localiza mereu poziţia Jderilor, deci pot spune că Stan Nicholls mi-a făcut o impresie bună încă de dinainte de a începe primul capitol.

Descrierea joacă un rol important în această carte, ceea ce era de aşteptat. Ai nevoie de descriere, spre exemplu, pentru a-ţi putea imagina unde şi cum se desfăşoară o bătălie şi cum arată cei care iau parte la ea. Iar autorul a făcut o treabă grozavă! A ştiut când să dea detalii exacte şi când să dea detalii... ei bine, mai puţin exacte, doar de umplutură (sună de parcă ar fi ceva rău, dar nu e). Totuşi... nu înţeleg de ce pe întreg parcursul cărţii nu am întâlnit măcar o amărâtă de descriere a orcilor! M-am gândit că până la finalul cărţii mi se va satisface curiozitatea, dar nu a fost aşa. Poate autorului nu i s-a părut relevant aspectul orcilor. Dar i s-a părut relevant aspectul gremlinului şi al tuturor celorlalte personaje?! Sau poate le va face o descriere în volumul următor. În orice caz, ideea e că am încercat să înlocuiesc aspectul hidos (creat de Tolkien) cu altul mai... ok, dar n-am prea reuşit. O descriere ar fi fost perfectă.

Mai sus am spus că viaţa Jderilor ia o întorsătură de mari proporţii. Ei bine, şi aici m-a cam deranjat ceva. Nu ideea în sine, ci cum au luat această decizie personajele. Mă aşteptam la ceva mai grandios! "Grandios". Acesta este cuvântul pe care aş fi vrut să-l folosesc pentru a descrie cartea. Dar nu pot, cel puţin nu întru totul.
Dar nu vreau să credeţi că numai cele două aspecte oarecum negative mi-au sărit în ochi. Eu prefer să las ce e mai bun la sfârşit. Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte a fost faptul că autorul nu s-a axat numai pe fantastic. El l-a combinat cu aventură, comedie, acţiune, dramă şi poate un strop de romantism.
- Îţi dai seama că e-o nebunie toată aventura asta, nu? întreabă ea.- Începem să ne pricepem foarte bine la asemenea aventuri...
Aplauze şi pentru gama diversificată de personaje. Evoluţia relaţiilor dintre ele merită urmărită. Sper să observ câteva schimbări în următoarele volume la nivelul acestor relaţii.
Aşadar, recomand această carte cu mare căldură. Dar nu vă apucaţi de volumul I dacă nu-l aveţi şi pe cel de-al doilea. Credeţi-mă, primul se termină pur şi simplu "uau!", şi nu cred că aţi rezista până aţi pune mâna pe următorul. 

Notă: 4/5
Avertisment: dacă nu vreţi să deveniţi dependenţi de cea mai impresionantă serie fantasy din ultima perioadă, ar trebui să  nu citiţi <<Paznicul Fulgerului>>. - Barry Forshaw

4 comentarii:

  1. Oo, drăguț :) Am văzut-o și pe libris, dar nu îmi place titlul. Adică, auzi cum sună, Orcii. Orc. Sună urât. :)) Dar sunt disperată după seriile precum Stăpânul inelelor, Eragon, ăă. Și cam astea sunt, cred :)) Vreau să citesc și Urzeala tronurilor, iar Orcii -cartecutitluurât- mi se pare și ea interesantă :) Frumoasă recenzia Bia :) :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Orcii -cartecutitluurât-" :))).
      Este interesantă, dar dacă nu te atrage îndeajuns de mult, nu cred că are rost să-ţi pierzi timpul :D.
      Mulţumesc! ^^

      Ștergere
  2. Mie îmi sună bine. Nu neapărat denumirea, ci sinopsisul. :D
    Am mai văzut această serie pe site-ul Nemira și chiar mi-aș dori să o citesc. Faină recenzie, Bia!

    RăspundețiȘtergere

Thankies for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs from B!