luni, 29 aprilie 2013

"Operaţiunea Chinta Royală" de Carl Hiaasen-Recenzie


Rezumat:

Paine Underwood, un mare iubitor şi "avocat" al naturii, reuşeşte să ajungă la închisoare din cauza că a scufundat Coral Queen, vasul-cazinou al lui Dusty Muleman, un mahăr pus pe rele. Sosit la închisoare, Noah, fiul lui Paine, află întreaga poveste şi motivele pentru care tatăl lui a comis o asemenea ispravă. Se pare că Dusty deversa dejecţiile în bazinul portuar, loc în care zeci de vieţuitoare acvatice fascinante îşi duc traiul.

Însă gestul disperat al lui Paine a fost în zadar deoarece Coral Queen a fost scos la suprafaţă într-un timp record.

Ei, ştiţi vorba aceea "Aşa tată, aşa fiu!" După cum probabil bănuiaţi, Noah nu are de gând să-l lase pe Muleman să scape basma curată, aşa că încropeşte un plan prin care intenţionează să scoată adevărul la lumină.

În această aventură primejdioasă, în care se vor lua decizii pripite şi se vor asuma riscuri mari, i se alătură şi Abbey, sora lui mai mică, Shelly, o tânără, cunoştinţă de-a lui Paine şi încă un personaj care îşi face apariţia când te aştepţi mai puţin. Identitatea lui vă las pe voi să o aflaţi.

Părerea mea:

Probabil dacă nu aş fi citit cărţi scrise de John Grisham nu aş fi judecat un pic cam prea aspru cartea aceasta. A fost o lectură uşoară, plăcută, care a abordat una din temele mele favorite - natura. Şi cu toate acestea, nu am avut sentimentul acela de lăcomie, de dorinţă de a vedea ce se întâmplă mai departe. Dar asta este întru totul vina mea. O carte nu ar trebui judecată după o alta de acelaşi gen; aici: poliţist. Plus că Operaţiunea Chinta Royală este o lectură pentru copii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17, deci paralela pe care o fac între acest roman şi cele ale lui John Grisham este total nefondată. Ideea e că m-am obişnuit cu personajele mature şi acţiunea complexă, întortocheată chiar.

Revenind la părerea mea despre cartea aceasta, cel mai mult mi-au plăcut personajele feminine: Abbey, o leoaică curajoasă, comică, îndrăzneaţă şi directă, a fost alături de fratele ei în orice moment, chiar dacă acesta îi interzicea. Donna Underwood este mama tipic îngrijorată pentru siguranţa copiilor ei. Dar, în ciuda greutăţilor prin care a fost nevoită să treacă, aceasta a reuşit mereu să-şi menţină un calm surpinzător. Şi nu în cele din urmă, Shelly, despre care nu pot spune decât că o admir pentru faptul că s-a decis să-i ajute pe cei doi detectivi fără nimic în schimb, fapt care o deosebeşte de Lice Peeking, iubitul ei, despre care vă las pe voi să aflaţi mai multe.
În rest, pot spune că am savurat din plin umorul lui Carl Hiaasen, iar finalul cărţii a fost cu adevărat încântător.

Nota mea: 4/5

Citate:

Mai târziu, m-am urcat pe acoperiş ca să aşez antena de televizor în poziţia iniţială sau, cel puţin, să încerc. Am răsucit farfuria în sus, deşi nu aveam nici cea mai vagă idee în ce direcţie erau sateliţii. Nu m-ar fi surprins să prindem MTV-ul din Kirghistan.

Nu este uşor să te prefaci că totul este minunat când te simţi de parcă ai fost aruncat de pe acoperişul unei clădiri.

-... Gorila ala cheală nici nu şi-a dat seama ce l-a pocnit în cap.
- Numele lui este Luno, am spus eu.
- Nu-mi pasă nici dacă l-ar chema Mildred. Oricum, n-am de gând să-i trimit o felicitare în care să-i urez însănătoşire grabnică.

Ştiţi, acum că am făcut această recenzie, parcă privesc cartea cu alţi ochi. Părerea nu foarte bună mi-am făcut-o din cauza comparaţiilor pe care - rău - le fac, de fapt, pe care le făceam. Cum Noah şi-a învăţat lecţia să nu o mai pună pe sora lui în pericol, aşa mi-am învăţat-o şi eu pe a mea de a nu mai face paralele între cărţi, cel puţin, nu între cele scrise de autori diferiţi.

În concluzie, vă sfătuiesc să citiţi cartea, mai ales dacă sunteţi iubitori de natură şi dreptate.^^

vineri, 26 aprilie 2013

Same cover, different books #1

Hello everyone! How you doin'? Missed you. Well, while I was visiting some books websites I found two different books with the same cover.



You can find The Mind Readers absolutely free right here, Kindle edition. All you have to do is buy it, install Kindle (if you don't have it already) and read. :)

hugs from me

sâmbătă, 20 aprilie 2013

I need... consolation?

Do not tell everyone your story. You will only end up feeling more rejected. People cannot give you what you long for in your heart. The more you expect from people's response to your experience of abandonment, the more you will feel exposed to ridicule. - Henri J.M. Nouwen


- Muzica, serialele, filmele şi cărţile sunt acele lucruri mărunte care îţi fac viaţa mai frumoasă. Doar ele, spun evitându-i privirea.
- Şi prietenii! Adică e plăcut să le povesteşti lucruri, să petreci timpul cu ei, să...
-Nu. Prietenii nu. Doar muzica, serialele, filmele şi cărţile. Atât.
Încă mai priveam în gol. V. ar mai fi spus ceva, ceva care să-mi conteste opinia, dar tonul profesoarei devenea din ce în ce mai ridicat, aşa că a tăcut.

Mă simt singură, atâta tot. Nu are rost să o iau pe ocolite, să fac o postare plină de metafore. Ştiţi, am ajuns în final la concluzia că nu există prieteni adevăraţi. Există prieteni, dar doar atât. Nu sunt pesimistă, sunt realistă. Şi, credeţi-mă, am încercat să văd jumătatea plină a paharului, dar pur şi simplu nu a mers pentru mine. Am tot încercat, de ani buni. Trecutul nu a fost prea darnic, din câte se pare nici prezentul nu vrea să-mi dea o mână de ajutor, iar viitorul... pf, nici nu mai are rost să spun. Au fost persoane care mi-au intrat pe sub piele cu mare uşurinţă. Aşa s-a întâmplat şi cu V. În prima zi de liceu, când a fost de acord să stea cu mine în bancă, deja îmi imaginam ce best friends forever vom fi. Desigur că am fost nesigură la început pentru că, după cum am spus şi mai sus, avusesem deja parte de câteva eşecuri. Şi totuşi, nu ştiu cum a reuşit, dar mi-a câştigat încrederea mai repede ca oricine.
Însă cum viaţa e o dramă, fericirea mea nu a durat prea mult. Aşa că am renunţat.

Poate e şi vina mea. Da, este. Poate dacă nu aş fi aşa egoistă, dacă nu mi-aş dori pe cineva doar pentru mine, cineva căruia să-i împart şi cel mai mărunt gând al meu, cineva pe care să-l las să mă cunoască cu adevărat, aş avea mai mult de câştigat. Şi poate ar fi trebuit să le spun acestor persoane, care au reuşit într-un mod sau altul să-mi capteze atenţia, ceea ce simt cu adevărat, poate ar fi trebuit să le spun citatul din poza de mai sus. Ah, parcă persoana care l-a scris mi-a citit gândurile.
Adevărul e că fiecare persoană visează să aibă pe cineva alături, care să-l cunoască exact aşa cum e. Dar, să fim serioşi, cine şi-ar pune sentimentele pe tavă cuiva care are o groază de prieteni? Eu nu pot face aşa ceva, nu pot avea încredere. Deci am prieteni, doar prieteni.

Hmm, se pare că sunt o persoană predestinată singurătăţii. Ei bine, poate e prematur să trag asemenea concluzii, dar în momentul de faţă cea mai bună alternativă e să stau în banca mea, să-mi văd de propriile treburi, să-mi fiu cea mai bună prietenă. Dar, hei, în momente ca acestea, muzica, filmele şi serialele chiar sunt cele mai consolabile îmbrăţişări.


Sammy, please give me a hug too ^^.
Mulţumesc celor care mi-au citit nuvela :) . Acum mă simt mai bine...

joi, 11 aprilie 2013

"Hannibal" ("Hannibal Lecter", #3) de Thomas Harris - Recenzie

Am tot evitat să fac recenzia,dar mi-am zis că ar fi păcat să nu vă uimesc cu această carte superbă!

Hannibal este al treilea roman care îl are în centru pe doctorul Hannibal Lecter. Dragonul roşu este primul şi cel care ne face cunoştinţă cu acest personaj legendar, iar Tăcerea mieilor este al doilea, care ne face cunoştinţă cu Clarice Starling, frumoasa agentă FBI.

Ei bine, în această carte,după care a fost făcut şi filmul cu acelaşi nume, doctorul Lecter se bucură de libertatea obţinută în urmă cu şapte ani, evadând din cuşca din Memphis şi stabilindu-se în Florenţa, Italia, ţara de origine a mamei lui. Universul lui este perfect şi nu a fost nevoit să ucidă decât o persoană pentru a se putea bucura de el.

Însă ştiţi cum se spune: e prea frumos ca să fie adevărat. Rinaldo Pazzi, un ispector de poliţie ratat, care a avut momentul lui de glorie dar care nu a durat prea mult, îl recunoaşte şi-l contactează pe Mason Verger, un multimilionar desfigurat de Lecter, care este dispus să plătească o sumă frumuşică pentru capturarea lui.

În tot acest timp Clarice Starling se confruntă cu o situaţie complicată care îi pune în pericol cariera de agent special FBI. Doctorul Lecter, cu toate că nu o arată sub niciun chip, îşi dă seama de planul lui Pazzi de a-l vinde lui Verger, aşa că acţionează, folosindu-se de cunoştinţele sale asupra istoriei familiei inspectorului.


Paul Krendler, un om patetic de la Justiţie, dorind să scape de Clarice, care în urmă cu şapte ani l-a prins pe ucigaşul în serie Buffalo Bill (în locul lui), se aliază cu Verger pentru a-l prinde pe Hannibal. Aflând de scrisoarea trimisă recent de acesta lui Starling, cei doi aliaţi pun la cale un plan bine ticluit şi viclean, având-o pe (fosta) agentă FBI ca momeală. Şiretlicul le iese, Hannibal Lecter aflându-se acum în mâinile vlăguite ale lui Mason Verger. Dar nu pentru mult timp deoarece Clarice, care pusese totul cap la cap, porneşte în salvarea lui.

Totul ia o întorsătură grozavă şi neaşteptată, Hannibal devenind din cel care trebuie salvat, cel care o salvează pe Starling, ducând-o acasă la el şi îngrijind-o cu atenţie.


În această parte a romanului, cea de dinainte de final, doctorul Lecter încearcă prin diferite droguri şi terapii comportamentale să o convingă pe Clarice că ea este Mischa, sora lui, mâncată de nişte dezertori în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar se pare că ucenicul şi-a întrecut profesorul:

 -Dă-mi voie să te întreb,doctore Lecter:dacă e nevoie de un loc de primă mână pentru Mischa,..., ce e în neregulă cu locul tău?... Şi dacă,aşa cum spui,în mine e loc pentru tatăl meu,de ce nu e loc în tine pentru Mischa?

Finalul din roman nu coincide sub niciun aspect cu cel din film. În carte are loc un eveniment de încărcătură psihologică care va oferi relaţiei dintre doctorul Lecter şi Clarice, până acum neclară, o formă total neaşteptată.

Părerea mea:

Doctorul Hannibal Lecter, interpretat într-un mod fantastic de Anthony Hopkins, este un personaj mai mult decât fascinant! Psihologia lui e de o complexitate aparte, iar geniul de care dă dovadă , gusturile rafinate şi manierele deosebite nu sunt simple caracteristici ale unui criminal canibal oarecare. După cum mă şi aşteptam, cartea mi-a oferit mult mai multe detalii legate de acest personaj decât filmul. Eu, personal, am tras concluzia că actele acestuia de canibalism se trag din suferinţa pe care a suferit-o la vârsta de şase ani. Faptul că este geniu şi gentleman îi subliniază defectul (dacă poate fi numit astfel). Mai mult, aceste două trăsături reprezintă nişte mijloace, sau mai bine spus nişte atuuri în îndeplinirea planurilor sale "culinare".

Clarice Starling, interpretată de Julianne Moore, nu este un personaj nici pe departe la fel de multilateral precum Hannibal. Ceea ce o leagă de acesta este faptul că şi ea a suferit o pierdere: tatăl ei, decedat la datorie ce-i drept, dar în împrejurimi banale. Astfel, doctorul Lecter îşi doreşte un loc perfect pentru sora lui, Mischa, iar Starling un loc pentru tatăl ei, pe care a tot încercat să-l vadă în diferiţi bărbaţi cunoscuţi.

Hannibal este un roman obligatoriu pentru iubitorii de thrillere psihologice. Eu l-am citit pe nerăsuflate, cu toate că m-am mai oprit din când în când pentru a relua anumite pasaje. E o carte destul de grea, dar merită fiecare secundă.
Vă sfătuiesc să vizionaţi şi filmele Tăcerea mieilor şi Hannibal, foarte bune amândouă. Desigur că multe amănunte preţioase se pierd, dar să ştiţi că vă ajută mult să înţelegeţi acţiunea.
Hannibal îmi aminteşte de Crimă şi pedeapsă de Dostoievski (recenzia aici) prin încărcătura psihologică , dar dacă ar fi să fac un clasament - categoric - aş plasa romanul lui Thomas Harris pe locul 1. Astfel, doctorul Hannibal Lecter devine unul dintre personajele mele preferate, poate chiar principalul.

Nota mea: 5/5

marți, 9 aprilie 2013

Chillin', killin'...

Hello, guys!
M-am gândit să mai trec p-aici :) . Ei bine, ce faceţi, profitaţi din plin de vacanţa asta scurtă?
Eu am terminat Hannibal de Thomas Harris. A fost ge-ni-a-lă, genială!
Nici nu-mi vine să-i fac recenzia. E ca şi cum mi-aş tot repeta Gata, ai terminat-o! Gata cu această carte superbă! Când am ajuns la final eram ceva de genul:


Mda... În orice caz, nu cred că voi mai citi Dragonul Roşu şi Hannibal:În spatele măştii,cel puţin nu prea curând. Tăcerea mieilor da.
Aş vrea, de asemenea, să-mi cumpăr Cele cinci limbaje ale iubirii de Gary Chapman, carte pe care mi-a recomandat-o coordonatoarea de la voluntariat :D .
De mâine cel mai probabil încep să citesc Doamna Bovary de Gustave Flaubert şi Idei-de-gata de Laurenţiu Cerneţ :) . Ambele cărţi le-am găsit în biblioteca personală. Doamna Bovary am primit-o ca lectură suplimentară, deci voi împuşa doi iepuri deodată. Cât despre Idei-de-gata ,ei bine, titlul şi coperta m-au atras mult.
Am ajuns la zi cu Supernatural şi am mai vizionat încă trei filme:

Mama (2013) - un horror chiar bun. Finalul nu prea m-a încântat.


Hansel and Gretel:Witch Hunters (2013) - un film bunicel. Dacă nu ar fi grăbit acţiunea aşa mult ar fi fost mai reuşit.


Spiders (2013) - un film pe care vă sfătuiesc să-l vizionaţi numai dacă nu aveţi altceva mai bun de făcut. Actorii au jucat pur şi simplu groaznic -.- .


La Touch (serial) nu m-am mai uitat de o vreme. Nu ştiu cum se face că mereu uit de el! Şi e un serial foarte interesant.
Cam atât la capitolul plăceri. Ieri mi-am făcut temele care - spre surprinderea mea - nu au fost prea multe şi am lucrat la logică. Azi mi-am învăţat şi repetat la latină. Ma-mă, ce grea-i latina! Mă bucur că am reuşit să reţin toate terminaţiile şi regulile.
Şi cam aşa va fi şi restul săptămânii.

Azi, chiar azi, Avril Lavigne a lansat o super piesă intitulată Here's to never growing up.


Nu-i aşa că e minunată? :o3

Voi ce mai citiţi? Ce filme îmi recomandaţi? :)
O săptămână frumoasă în continuare şi bucuraţi-vă cât mai mult de timpul acesta scurt!

vineri, 5 aprilie 2013

And... that's me! :)

Hei guys! Cum a fost săptămâna voastră? Ce activităţi aţi făcut?
Eu am făcut multe! Printre care şi mâncare :D .
Joi am participat la marşul antidrog În faţa drogurilor nu suntem diferiţi, care - în ciuda vremii ploioase - a ieşi grozav! Ei bine, dacă tot au fost în jur de 4 fotografi, mă gândeam să vă arăt câteva pozici :)


Şiii... iată-mă! Eu sunt cea cu ochelari, cea care arată ca o buturugă :3. Hihi, e din cauza faptului că am fost nevoită să-mi iau tricoul peste palton.



A fost primul marş antidrog la care am participat,deci am fost foarte entuziasmată ^^ . Am fost cuprinsă de o adevărată mândrie când am văzut numărul considerabil de persoane prezente. Am avut parte şi de un moment foarte emoţionant: ne apropiam de finalul traselui iar în dreapta mea apare o bătrânică simpatică. Aceasta m-a întrebat pentru ce facem noi o asemenea activitate. I-am explicat cât mai pe scurt şi am zărit imediat lacrimi în ochii ei. Mi-a spus că a avut un nepot care a decedat din cauza consumului de etnobotanice. Iar la sfârşitul marşului am fost foarte surprinsă să o văd ţinând microfonul în mână şi spunând - cu toată însufleţirea - nişte vorbe simple, dar mişcătoare. Probabil decesul a determinat-o să se preocupe aşa de mult de soarta tinerilor, dar adevărul e că nu mă interesează cauza. Până ieri credeam că celor din generaţia anterioară nu le pasă de cei din generaţia actuală, dar uite că acea bătrânică m-a făcut să-mi schimb opinia.
A fost o activitate care mi-a adus un zâmbet larg pe buze :) .

Hehe, iată că autorul acestui blog'şor şi-a arătat în sfârşit feţişoara :D .
Well, eu vă urez un weekend minunat şi o vacanţă cât mai relaxată şi relaxantă! :)

luni, 1 aprilie 2013

On the edge of happiness!


Saluuut, bloggăraşi români!
Azi sunt mega-fericită! Ei bine, principalul motiv - după cum bănuiţi - este vremea perfectă! Doamne, cât am mai tânjit după razele soarelui, după adierea vântului, după mirosul solului dezgheţat şi după toate minunăţiile oferite de primăvară. Al doilea motiv este vizita mea la bibliotecă, de unde desigur că mi-am luat o carte genială. Hannibal de Thomas Harris a fost cea din urmă alegere, după vreo jumătate de oră de holbat, răsfoit şi oftat. Mi-ar fi plăcut să încep cu Tăcere mieilor dar nu am găsit-o. În orice caz, sunt foarte, foarte entuziasmată!


Am văzut filmele făcute după Tăcerea mieilorHannibal şi Dragonul Roşu, iar la bibliotecă le-am găsit pe toate, inclusiv Hannibal: În spatele măştii, numai Tăcerea mieilor nope. Deocamdată nu sunt sigură dacă voi citi toate volumele, dar sunt mai mult de 100% sigură că de Hannibal mă apuc chiar azi.

Prima zi din săptămâna Şcoala altfel a fost de asemenea un motiv de bucurie. Programul a început cu nişte cântece în franceză, din care nu am înţeles nimic desigur, a continuat cu concursul de recitat şi s-a încheiat cu un spectacol superb desfăşurat la filarmonică.
Iar mâine mergem la baza aeriană. Nu e tocmai cea mai distractivă activitate, dar e interesantă ce-i drept, mai ales pentru că nu am fost niciodată. E chiar absurd faptul că trăiesc în acest oraş şi nu am vizitat atâtea locuri.

Anyway, ziua voastră cum a fost? Ce planuri aveţi pentru această săptămână?
Lots of hugs! \^o^/