marți, 28 mai 2013

Noutăţi în bibliotecă #12

Hallo Welt! Ich bin da! :)

Mi-am luat acum o săptămână (sau poate mai mult) Cutia cu fantome de Joe Hill, fiul marelui Stephen King. Sunt foarte încântată deoarece aceasta este creaţia de debut a lui Joe şi a primit Premiul Bram Stoker 2007 pentru Best First Novel. Awesome, nu? Abia aştept să încep să o citesc. Deocamdată lecturez Legile Atracţiei (Chimie Perfectă, #2) de Simone Elkeles, pe care mi-a împrumutat-o colegă foarte drăguţă. Femeia în negru am terminat-o şi regret că nu am citit-o integral într-o zi. A fost o lectură scurtă.

Voi ce mai citiţi?

sâmbătă, 25 mai 2013

Same cover, different books #2

Hello guys! I'm back with two other different books which have the same cover :).




Which one you like the most? I like the second one. The font gives an air of mystery.

sâmbătă, 18 mai 2013

"Portretul lui Dorian Gray" + "Crima Lordului Arthur Savile" de Oscar Wilde - Recenzie


Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde mi-a fost recomandată de profesoara de română, fapt pentru care îi sunt foarte recunoscătoare deoarece astfel am avut şansă să citesc o altă carte surprinzătoare din multe puncte de vedere. Cartea am împrumutat-o  de la bibliotecă şi am fost surprinsă că pe lângă Portretul lui Dorian Gray mai cuprinde şi o scurtă poveste intitulată Crima Lordului Arthur Savile,despre care voi vorbi în câteva cuvinte la final.

Termin această carte, una dintre puţinele cărţi care te pot mişca, dar fiindcă drama ei este alcătuită dintr-o reverie esenţială şi din bizare parfumuri sufleteşti; a redeveni, prin intermediul unui nemaiîntâlnit rafinament al intelectului, pătrunzător şi uman într-o asemenea atmosferă perversă de frumos, iată miracolul pe care l-ai săvârşit folosind toată măiestria artistului.
Mallarme către Oscar Wilde 

Rezumat:

Romanul urmăreşte povestea lui Dorian Gray, un tânăr de o frumuseţe şi inocenţă nemaiîntâlnită, divină, absolut superbă, devenit sursă de inspiraţie pentru prietenul său, Basil Hallward, un vestit pictor.

Într-o zi minunată în care mireasma bogată a trandafirilor plutea prin întreg atelierul, viaţa acestui flăcău adorat de toată lumea are să se schimbe în totalitate în urma a două întâmplări. Prima, cea mai însemnată, este crearea portretului său de către Basil, pictură prin care acesta dovedeşte măiestria talentului de care se bucură. Cel de-al doilea eveniment îl reprezintă întâlnirea cu lordul Henry Wotton chiar în atelierul pictorului, înainte de finalizarea capodoperei. Dorian, până atunci, nu fusese conştient de aspectul său de Adonis, iar când lordul Henry şi tabloul îi deschid ochii, rosteşte o dorinţă arzătoare care, spre surprinderea lui, devine realitate:


 - Sânt gelos pe orice lucru a cărui frumuseţe n-are moarte. Sânt gelos pe propriul portret, chiar de tine pictat. Pentru ce să păstreze el ceea ce eu trebuie să pierd? Fiece clipă trecătoare pe mină mă împuţinează şi pe el îl sporeşte. Ah! Cel puţin dacă ar fi invers! Dacă portretul ar putea să se schimbe, iar eu aş putea să rămân veşnic ceea ce sânt acum! 

Astfel, Dorian devine un zeu în adevăratul sens al cuvântului. 
Pe el nu-l mai afecta trecerea timpului la fel ca pe ceilalţi, însă pe tablou da. Îl mai afecteau şi faptele crude, mârşave, josnice, primejdioase, atât de urâcioase întreprinse de Dorian, care îl învinovăţeşte întru totul pe Basil pentru că a creat portretul.
Până la finalul romanului, care este genial, protagonistul nostru are să facă o mulţime de lucruri care contravin aspectului său nevinovat, dumnezeiesc, iar tabloul va reflecta întru totul acest fapt.

Părerea mea:

Imediat ce am aflat pe scurt despre ce e vorba în acest roman am dat fuga la bibliotecă şi am împrumutat-o. E o carte excepţională scrisă de un autor cu o biografie aparte. Trebuie să recunosc că aş fi vrut să fie pus mai mult accentul pe faptul fantastic.

Despre Dorian Gray nu pot spune altceva decât că m-a surprins şi uimit pe întreg parcursul cărţii. Nu mă aşteptam să se schimbe atât de radical, din punct de vedere moral desigur. Iar faptul că acesta dă vina pe Basil şi pe portret pentru tot răul din viaţa lui mi se pare absolut absurd! Eu dacă aş avea un aşa portret, aş face tot posibilul să-i menţin înfăţişarea superbă dată de pictor.
Pe Basil Hallward l-am îndrăgit cel mai mult. Mi-a părut foarte rău să văd cum suferă (dacă veţi citi cartea veţi afla în ce fel) din cauza muzei lui.
Lordul Henry Wotton e personajul pe care l-am detestat şi iubit în acelaşi timp. Cred că dacă nu ar fi fost el, Dorian nu s-ar fi schimbat atât de drastic. E adevărat că e o persoană citită, îndoctrinată, cu filosofii care contravin părerilor majorităţii oamenilor, dar mie mi s-a părut şi o influenţă negativă.


Nota mea: 4,5/5 (Goodreads - 5)

Citate:
 -... A deveni spectatorul propriei tale vieţi,aşa cum spune Henry, înseamnă a scăpa de durerile vieţii. - Dorian

Suprafaţa zugrăvită arăta să fie cu totul intactă şi aşa cum o lăsase. Însă de undeva din adâncuri, după câte s-ar fi părut, venise murdăria şi oroarea.

 -... Numai că omul regretă pierderile, chiar şi când îşi pierde cele mai proaste obişnuinţe. Ba poate că pe astea le regretă cel mai amarnic. Alcătuiesc o parte într-adevăr esenţială din personalitatea cuiva. - Lordul Henry

Poate că omul nu se simte niciodată mai în largul său decât atunci când joacă teatru.

În concluzie vă recomand această carte cu multă căldură. E o lectură cu adevărat fabuloasă.

Crima Lordului Arthur Savile este,cum am spus şi mai sus, o poveste scurtă, care, prin numele anumitor personaje, face referire la Portretul lui Dorian Gray. Pentru că titlul spune multe, nu mai are rost să-i fac un rezumat. Nu pot să vă mai spun decât că, şi aici, fantasticul are un rol de jucat.

Lectură plăcută! :)

vineri, 10 mai 2013

Noutăţi în bibliotecă #11

Hello my beloved ones! Ce mai faceţi? Care mai e viaţa voastră? :)
Viaţa mea e una cam grea, ţinând cont de faptul că a început sesiunea tezelor, deci a timpului liber şi mai limitat. Eh, vom trece şi pe asta, nu?
Ei bine, cartea pe care - în sfârşit - mi-am luat-o este Femeia în negru de Susan Hill.

Trebuie să recunosc că mi-am dorit-o foarte mult. Se afla pe o listă veche de lecturi obligatorii. Şi iată că dorinţa mi s-a îndeplinit, mai exact părinţii mi-au îndeplinit-o cu ocazia zilei mele de naştere. 
Din păcate, nu pot începe să o "înfulec" deoarece încă citesc Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, de fapt, sunt abia la început :)), dar nu e nicio grabă.
Apropo, urmează să fac recenzia cărţii  Doamna Bovary de Flaubert pe care am citit-o în urmă cu mai bine de vreo două săptămână. Uof, timpul ăsta, such a pain in the ass.

Voi ce mai citiţi? Ce mai vizionaţi? Cu ce vă mai ocupaţi timpul? :)

Lots of hugs! \^o^/

One thing's true, there's always a brand new day...


luni, 6 mai 2013

Paşte fericit!

Iniţial am vrut să pun un titlu mai... interesant, ca să spun aşa, dar mi-am dat seama că scopul acestei postări nu necesită un asemenea titlu.

Paşte fericit, dragi bloggeri! Nu pot decât să vă urez mult sănătate, că fără ea nu se poate face nimic, minte luminată, fericire şi cât mai multă iubire!
Mister Bunny de aici vă urează şi el un Paşte fericit şi vă invită la masă. :)

joi, 2 mai 2013

Azi, 2 mai...

... se împlinesc 15 ani de când mama mi-a dat naştere, de când exist. E ciudat când stai să te gândeşti că în urmă cu x ani ai văzut pentru prima oară lumina zilei.
Nu regret nimic de până acum. Am atât amintiri plăcute cât şi amintiri mai greu de digerat, dar din care am învăţat o mulţime. Şi totuşi... parcă nu aş vrea să mai cresc, aş vrea să rămân exact aşa cum sunt. Sau nu, să mai dau câţiva ani înapoi, câţiva ani buni. Mi-ar plăcea să am din nou acea vârstă la care principala-mi grijă era să ajung acasă la timp ca să mă uit la Scooby-Doo.
Desenele animate mi-au încântat copilăria cât se poate de mult. Era frumos pe atunci... Eram prietenă cu toată lumea, nu tânjeam după o best friend doar a mea. Îmi ocupam timpul numai cu ceea ce-mi făcea plăcere, nu cu fel de fel de activităţi istovitoare, mai ales din punct de vedere psihic... Şi poate nu aveam toate jucăriile din lume şi nici nu ştiam toate jocurile posibile, dar... Ah, ce viaţă roz duceam!
E greu să priveşti înainte când ai atâtea amintiri care te trag înapoi. Mi-ar plăcea să fiu genul de persoană care să trăiască exclusiv pentru prezent şi viitor, dar nu sunt. Dar hei, aşa m-am născut şi aşa voi fi mereu, şi, sincer, nu regret lucrul acesta. Fiecare om are un destin, iar eu îl accept pe-al meu.

Sper că nu a fost o postare prea melancolică, chiar dacă mă simt într-o oarecare măsură în acest mod. :)
Trecerea timpului este, într-adevăr, o temă care ne întristează. Dar, chiar dacă anii trec, ştiu că blogul acesta va rămâne neschimbat, mai puţin din punct de vedere al aspectului. După cum vedeţi, l-am modificat. Mi-am zis să fac o schimbare cu ocazia zilei mele de naştere.

Vă las cu o melodie foarte frumoasă şi relaxantă:


Lots of hugs! \^o^/