vineri, 27 septembrie 2013

Prima postare de când a început şcoala

 

Howdy! Trăiesc, trăiesc. Am supravieţuit. Două săptămâni chiar. Postarea asta ar fi trebuit să o fac vinerea trecută dar nu aveam noutăţi extraordinare de povestit. Nici acum nu am... Clasa a 10-a este... aşa cum mă aşteptam? Okay, e prematur să-mi exprim concluzia. În orice caz, nu am niciun/o coleg/ă nou/ă. În schimb, mi s-au schimbat patru profesori: de mate (în locul fostului profesor, care era grozav, a venit o profesoară), de psihologie, chimie şi istorie (aleluia!). Comic a fost momentul în care am aflat cum o cheamă pe profesoara de chimie - cum mă cheamă pe mine :). Mă declar mulţumită, mai ales de noul profesor de istorie şi de atmosfera orei.
Evident, au început furtunile de ascultări şi teme. Dar nu am de ce să mă plâng. Adică, îşi au şi ele rostul lor, chiar dacă nouă, elevilor, ni se par - uneori - inutile şi - de cele mai multe ori - terifiante. Îmi e ciudă că nu mai am timp de citit şi bloggărit. În rest, totul e okay.

Ştire de mare importanţă: sunt norocoasă! În ultima vreme, am câştigat patru cărţi! Nici nu aveţi idee ce surprinsă şocată am fost. Mereu m-am considerat o ghinionistă. Totuşi, se pare că mai am şi noroc din când în când. Iei! Săptămâna viitoare, când voi primi cărţile, voi face o postare.
Ce să vă mai spun?... Ah! Duminică merg la Iaşi împreună cu părinţii ca să o ducem pe sora mea. Cât de repede a trecut timpul! Cred că în fiecare postare spun lucrul ăsta, dar chiar trece repede. Nu ştiu, e aiurea. Îmi voi revedea sora numai în weekend-uri. Pare îndeajuns dar nu e.

Dacă tot am vorbit numai despre şcoală, doresc să vă urez mult succes şi multă voinţă! Pufarinele (vorba bunicului meu) de facultate, fie ca această etapă a vieţii pe care sunteţi pe cale să o începeţi să vă aducă numai bucurii şi împliniri! Vă ţin pumnii şi aştept impresiile voastre legate de... tot! :D

hugs, hugs, hugs

luni, 23 septembrie 2013

Book Friends Challenge - Day 4

Talk about your favorite pet friend

Hello there! :) Am ajuns la penultima zi din cele cinci destinate acestui challenge, despre care puteţi afla mai multe chiar aici.
Aşadar, azi voi vorbi despre "my favorite pet friend character". Varianta în limba română sună ciudat :-?.  

Bernie Kosar este adorabilul câine al Numărului Patru, protagonist al cărţii Eu sunt numărul patru de Pittacus Lore. Ei bine, ineditul îşi face apariţia în cazul lui Bernie prin faptul că acesta nu este, de fapt, un câine ca oricare altul. El este un câine extraterestru, de pe Lorien, care deţine abilitatea de a se transforma în orice animal îi pofteşte inima. În cea mai mare parte a cărţii îl întâlnim sub forma unui cuţu super drăguţ, însă vom afla că acesta s-a mai metamorfozat în alte animale înainte să devină Bernie Kosar al Numărului Patru. Aproape de finalul cărţii am avut şansa de a-i vedea şi adevărata înfăţişare.

Aşa apare în film, din câte se pare. Nu am vizionat filmul, încă. Chiar şi în forma lui extraterestră arată destul de încântător :). Păi, indiferent de înfăţişare, caracterul lui rămâne neschimbat. Inteligenţa şi loialitatea sunt principalele calităţi care îl caracterizează şi care s-au făcut simţite pe parcursul cărţii. O, să ştiţi că e şi un pic viclean (în sensul bun!).

Cred că autorii au fost foarte inspiraţi când au creat acest personaj. Nu ai cum să nu te ataşezi de el, mai ales când descoperi că tot timpul a stat cu ochii pe Numărul Patru, chiar şi atunci când el nu o ştia. O, şi câte lacrimi am mai vărsat pentru el. Dar nu vreau să dau spoilere, aşa că tac.
Nu pot să mai adaugă decât faptul că Bernie Kosar este genul de personaj care reuşeşte să pună cartea într-o lumină mai veselă :).

vineri, 20 septembrie 2013

Ce este o carte bună?

Prietenii noştri de la librăria online Libris au lansat o nouă provocare. Aceasta constă într-o întrebare - "Ce este o carte bună?" Iată paşii ce necesită a fi urmaţi:

1. Scrie pe blogul tău raspunsul la întrebarea noastră: Ce este “o carte bună?”;
2. Ai grijă ca în articol să specifici că este răspunsul la provocarea Libris și să incluzi link spre Libris.ro pe librarie online și pe cărți online;
3. Postează linkul articolului tău pe pagina de facebook a Libris.ro (http://www.facebook.com/libris.ro, în comentariu la articolul care anunță concursul). 


Ei bine, acesta este răspunsul meu:

Pot afirma că această întrebare m-a prins pe nepregătite. Recunosc, prietenii şi rudele m-au auzit adesea spunând "E genială cartea asta!" sau "E bună, merită citită", dar niciodată nu m-au întrebat de ce susţin aceste lucruri. Adevărul este că nici eu nu m-am grăbit să le dau detalii, explicaţii. Dar acum am tot spaţiul din lume pentru a-mi exprima pe îndelete ideile.

Prima carte la care m-am gândit când am citit întrebarea a fost Crimă şi pedeapsă de Feodor Mihailovici Dostoievski. Desigur, părerile pe care le-am citit sunt împărţite, pro şi contra. Însă, raportându-mă la romanul lui Dostoievski, pot susţine că o carte bună trebuie să mă absoarbă, să mă inunde cu tot soiul de sentimente, să mă determine să plâng atunci când protagonistul sau protagoniştii plâng, să zâmbesc atunci când ei sunt fericiţi, să mă îngrijorez atunci când intră în bucluc. Tocmai de aceea "bun" este un cuvânt subiectiv. Paznicul fulgerului de Stan Nicholls este cel mai bun exemplu pe care îl pot da în momentul acesta. Am citit cartea în urmă cu puţin timp. Imediat ce am finalizat-o, mi-am zis să citesc nişte păreri. Puţine sunt cele care seamănă cu părerea mea, care se poate rezuma în "Citiţi-o!". Nu pot spune acelaşi lucru şi despre Femeia în negru de Susan Hill. Se pare că nu sunt singura care nu o consideră o capodoperă.

Unele cărţi au primit de la mine cinci steluţe din cinci, dar asta nu înseamnă neapărat că eu le cataloghez pe toate drept cărţi bune. Le cataloghez drept cărţi ce merită cu adevărat citite, acest lucru mulţumită acţiunii originale, personajelor frumos conturate şi întorsăturilor surprinzătoare. Exemplul perfect este Eu sunt numărul patru de Pittacus Lore. I-am acordat cinci steluţe din cinci. Evident, unicitatea ei m-a determinat să iau această decizie, însă nu pot compara puţinele sentimente şi gânduri pe care mi le-a transpus cu amalgamul care m-a copleşit pe parcursul lecturării cărţii Crimă şi pedeapsă. Cărţile lui John Grisham mi-au insuflat dorinţa de dreptate şi mi-au întărit rezoluţia de a deveni procuror. Un ultim exemplu pe care doresc să-l ofer este Biblioteca morţilor de Glenn Cooper. Şi în acest caz, am citit destule păreri mai mult decât negative, dar acest lucru nu mi-a influenţat hotărârea de a-i da cinci steluţe şi de a o trece pe lista de cărţi bune.

Aşadar, pentru mine nu conteză ce gen e şi în ce constă subiectul. Atâta timp cât respectiva carte a reuşit să-şi lase amprenta asupra mea, implementându-mi noi gânduri, sentimente, experienţe, visuri, aspiraţii, o consider a fi bună.

Sursă

joi, 19 septembrie 2013

"Paznicul fulgerului" ("Orcii", #1) de Stan Nicholls - Recenzie


Titlul original: The Bodyguard of Lightning
Autor: Stan Nicholls
An apariţie: 2009
Editură: Nemira
Număr pagini: 416
Traducere: Antuza Genescu
Nicholls încearcă să corecteze proasta faimă cu care Tolkien i-a înzestrat pe orci, spunând o poveste deosebit de captivantă. [...] Dacă vă plac bătăliile de proporţii pline de magie şi scăldate în sânge, <<Paznicul fulgerului>> este pentru voi. - Starburst
Cred că voi începe recenzia prin a preciza cât de greu mi-a fost să înlătur imaginea oribilă a orcilor creată de Tolkien. În Paznicul fulgerului orcii sunt eroiii! Asta da turnură! Cred că acesta este unul din motivele pentru care mi-am dorit grozav de mult seria Orcii. A venit cu ceva inedit. Duceam lipsa unei cărţi a cărei acţiune să nu se învârtă în jurul vreunui personaj adolescentin şi să nu se desfăşoare în New York sau Londra, deci pot susţine că a căzut chiar la ţanc.

Nicholls îi aşază în lumina reflectoarelor pe Jderi, un grup de orci foarte bine antrenaţi, aflaţi sub conducerea reginei Jennesta, care îi trimite în recuperarea unui artefact de o importanţă deosebită (pentru ea). Aş fi putut jura că exact aşa se va întâmpla! Că ei vor găsi artefactul şi se vor  întoarce glorioşi la regină. Dar totul ia o întorsătură grozavă! Atât de grozavă, încât Jderii devin duşmanii Jennestei, deci nişte surghiuniţi pentru supuşii ei. Mai rău de atât nu se poate, nu? Ba da, se poate. Jderii sunt singuri-singurei, nu au niciun aliat, toţi le sunt duşmani, nu numai regina şi păpuşele ei. Toţi vor să-i împiedice pe orcii războinici din a-şi îndeplini noul ţel.

Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost harta de la începutul cărţii, harta ţinutului în care se desfăşoară acţiunea. M-a încântat mult ideea de a localiza mereu poziţia Jderilor, deci pot spune că Stan Nicholls mi-a făcut o impresie bună încă de dinainte de a începe primul capitol.

Descrierea joacă un rol important în această carte, ceea ce era de aşteptat. Ai nevoie de descriere, spre exemplu, pentru a-ţi putea imagina unde şi cum se desfăşoară o bătălie şi cum arată cei care iau parte la ea. Iar autorul a făcut o treabă grozavă! A ştiut când să dea detalii exacte şi când să dea detalii... ei bine, mai puţin exacte, doar de umplutură (sună de parcă ar fi ceva rău, dar nu e). Totuşi... nu înţeleg de ce pe întreg parcursul cărţii nu am întâlnit măcar o amărâtă de descriere a orcilor! M-am gândit că până la finalul cărţii mi se va satisface curiozitatea, dar nu a fost aşa. Poate autorului nu i s-a părut relevant aspectul orcilor. Dar i s-a părut relevant aspectul gremlinului şi al tuturor celorlalte personaje?! Sau poate le va face o descriere în volumul următor. În orice caz, ideea e că am încercat să înlocuiesc aspectul hidos (creat de Tolkien) cu altul mai... ok, dar n-am prea reuşit. O descriere ar fi fost perfectă.

Mai sus am spus că viaţa Jderilor ia o întorsătură de mari proporţii. Ei bine, şi aici m-a cam deranjat ceva. Nu ideea în sine, ci cum au luat această decizie personajele. Mă aşteptam la ceva mai grandios! "Grandios". Acesta este cuvântul pe care aş fi vrut să-l folosesc pentru a descrie cartea. Dar nu pot, cel puţin nu întru totul.
Dar nu vreau să credeţi că numai cele două aspecte oarecum negative mi-au sărit în ochi. Eu prefer să las ce e mai bun la sfârşit. Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte a fost faptul că autorul nu s-a axat numai pe fantastic. El l-a combinat cu aventură, comedie, acţiune, dramă şi poate un strop de romantism.
- Îţi dai seama că e-o nebunie toată aventura asta, nu? întreabă ea.- Începem să ne pricepem foarte bine la asemenea aventuri...
Aplauze şi pentru gama diversificată de personaje. Evoluţia relaţiilor dintre ele merită urmărită. Sper să observ câteva schimbări în următoarele volume la nivelul acestor relaţii.
Aşadar, recomand această carte cu mare căldură. Dar nu vă apucaţi de volumul I dacă nu-l aveţi şi pe cel de-al doilea. Credeţi-mă, primul se termină pur şi simplu "uau!", şi nu cred că aţi rezista până aţi pune mâna pe următorul. 

Notă: 4/5
Avertisment: dacă nu vreţi să deveniţi dependenţi de cea mai impresionantă serie fantasy din ultima perioadă, ar trebui să  nu citiţi <<Paznicul Fulgerului>>. - Barry Forshaw

luni, 16 septembrie 2013

Author Interview & Giveaway "Hot Flashes" ("The Drakkon", #1) by Leila Gaskin

Howdy buddies! I'm back with a super catchy urban fantasy book! I'm talking about Hot Flashes by Leila Gaskin. First of all, we'll take a look at the description and interview, and then you guys can enter the awesome giveaway below.

Hot Flashes
The Drakkon Volume 1
Leila Gaskin

Genre: Urban Fantasy
Number of pages: 300
Cover Artist: Tatiana Vila
Virtual book tour organized by: Bewitching Book Tours


Book Description


“Dragons do not exist.” Ella Hixson shrieked as the mythical beasts dive from the sky shredding her car with their impressively long talons and sending her careening across the road in an attempt to avoid the being flambéed. Escaping her car, she grasps the car door in order to prevent herself from tumbling down the slippery embankment. Pouring rain soaks Ella’s interview suit and her dress shoes as she searches the sky for the attacking beasts to find nothing but clouds heavy with their payload of rain.

Hallucinations, relationship destroying fights with her only surviving relative-her mother, and, thanks to a bodaciously bosomed, bottle-blond, jobless, Ella needs the universe to cut her a break.

Be careful what you wish for.

Circumstances conspire and Ella’s mundane existence evaporates when she discovers she is Drakkon, the hidden heir to an ancient dynasty, and she has an enemy who would see all the Drakkon race enslaved or dead.

No more ordinary days for Ella as she learns what it is to be Drakkon, tries to save a world she knows nothing about, and still be home in time to feed her dog. 

~ Interview ~
   
1. Hello Leila! I am very happy to have you on my blog. First of all, when did you first realize you wanted to be a writer?    

Bia, thank you so much for interviewing me. I can’t remember a time I wasn’t telling stories. When I was a kid, we’d make up adventure games where we’d explore other planets and run around like maniacs. Then I started scribbling bits and pieces of stories down in notebooks and scraps of paper. Storytelling is a way for me to release stress and have a vacation. 

2. Is there any particular author or book that influenced you in any way either growing up or as an adult?

I was and am a voracious reader. Some of the authors who really influenced my view of writing are Anne McCaffrey, Terry Brooks, Piers Anthony, Nora Roberts, Mercedes Lackey, Harry Harrison, Margaret Atwood, and Ben Bova are just a few of the authors that influenced me. Their stories engage me and entice me to re-read them.

3. What advice would you give to your younger self?   

Observe everything and take notes. Then, tell the story you want to tell.

4. What inspired you to write Hot Flashes? 

I took a local writing class and one of the exercises was to tell a story about an object that held importance to me. My father traveled the world and brought back so many interesting things. One was a cavalry sword from Ethiopia.  I came to class with 20 pages of single page text. When I finished reading it aloud, the instructor simply said ‘you have the beginning of a novel’.

5. What did you enjoy most about writing this book?  

I loved creating Ella and the world she inhabits. Everything is a cause and effect, making sure I have plausible storylines is important to me.

6. How do you think you’ve evolved creatively?  

This entire process has made me a better storyteller. I still have tons to learn, but that comes with time and persistence on my part. 

7. Where and when do you prefer to do your writing? 

I do a lot of writing on my lunch hour at work. I also have a desk in a quiet place at home, I pop on my headphones and get to writing. Having peace and quiet helps my writing process.

8. Do you think that the cover plays an important part in the buying process?  

Yes, cover art plays a huge part in capturing the attention of a potential reader. It is just as important as the title. I kept the cover of "Hot Flashes" simple. I wanted it to have only elements that would be relevant to the story. The pendant is something Ella wears every day and has huge significance and the lightning is representative of the portals to the Otherverse.

9. What are four things you never leave home without? 

My cellphone, tablet, wallet, and lip balm.

10. What do you think of trailers for books?  

If done well, book trailers can really give the reader a sense of what the author wanted to create. 

11. What advice would you give to aspiring writers?  

To quote the great Jason Nesmith (Galaxy Quest), ‘Never give up. Never surrender.’ Writing is hard work. It takes courage to tell the story, then courage to let others read it so you can perfect your work. If you want to be published, join a local writing organization, take classes, and find a critique group you trust. Getting the story out of your head is just the beginning.

12. Is there anything that you would like to say to your readers and fans?

Thank you. Thank you for taking a chance on a new author. I hope you’ve enjoyed "Hot Flashes". Ella’s adventure is just beginning; I promise there will be more. 

~ About the Author ~

Born on a dark and stormy night on the other side of the world from Richmond, VA, Leila Gaskin began a life full of imaginative wanderings. Inspired by her journey, Leila takes inspiration from the places she’s lived. She is the author of several short stories ranging from horror, speculative fiction, and science fiction. HOT FLASHES is her debut novel.

With her dog as her co-pilot and the cat as the navigator, Leila explores her world and tells her stories. 

Website / Twitter: @leilagaskin / Facebook / Smashwords / Goodreads

~ Giveaway ~
a Rafflecopter giveaway

I wish you guys good luck and a nice day!

duminică, 15 septembrie 2013

Ca la sfârşit de vacanţă...


Buddies, buddies, mâine mergem la şcoală! Da, ştiu, nu era necesar să vă amintesc. *Sigh*
Păi, nu pot decât să vă urez mult succes! :) Cei care sunteţi în anul I la facultate, bucuraţi-vă de timpul liber pe care încă îl mai aveţi şi pregătiţi-vă pentru o nouă etapă din viaţa voastră ^^.

Well, well, la începutul vacanţei mi-am făcut o listă cu lucruri de făcut.
Primul punct era legat de vizionarea serialelor şi filmelor. Păi, am început un serial - Fringe - dar nu m-am uitat decât la... două sau trei filme? Wow, sunt varză. Nu că nu aş fi avut timp sau chef. Pur şi simplu am preferat să mă uit la cinci-şase-şapte episoade din Fringe pe zi :). Da, e un serial foarte interesant şi terminat. Dacă nu ar fi fost încheiat, nu cred că m-aş fi uitat în disperare :). Concluzie: prima jumătate din vacanţa viitoare o voi dedica filmelor şi serialelor deja începute, iar cea de-a doua începerii serialelor din lista mea de to-watch.
Punctul doi e aşa drăguţ. Se presupunea că voi alerga. Ei, păi, dacă o dată se pune... Dar hei, nu m-am făcut cât uşa! Pentru că am făcut - şi voi continua să fac - zilnic un set de exerciţii, ceva de vreo 10-15 minute.
Punctul trei spune că trebuia să lucrez la engleză, germană, să citesc câte ceva la istorie. Am lucrat la engleză, la germană mai puţin. Cât despre istorie... mi-am luat trei enciclopedii (Antichitatea şi Evul Mediu, Perioada Modernă, Lumea Contemporană) şi am început să mă documentez din prima dar mi-am dat seama că la Bac nu voi primi despre homo habilis, so... Evident, mi-am mai îmbogăţit cultura generală.
Punctul patru l-am îndeplinit. Noul meu playlist se bucură şi de prezenţa celor de la Three Days Grace, Nickelback şi Within Temptation (mulţumesc pentru recomandare, Ralu). Plus că am dedicat mai mult timp albumelor Rammstein, Green Day şi Metallica.
Punctul cinci... mai bine nu ar fi existat. Exact, nu am reuşit să fac o amărâtă de întrunire nici cu foştii colegi, nici cu actualii. Majoritatea fiind plecaţi, nu am avut cu cine pune ţara la cale.
Punctul şase l-am îndeplinit într-o oarecare măsură. Despre şapte nu ştiu ce să spun. Majoritatea rudelor mele (cu care pot închega o conversaţie cât de cât inteligentă) sunt plecate. Şi erau plecate de dinainte de a începe vacanţa. Chiar nu ştiu de ce am mai scris punctul ăsta.
Punctul opt? Aşa mai vii de-acasă! Cred că m-am descurcat destul de bine cu bloggăritul vacanţa aceasta.
Punctul nouă l-am îndeplinit la fel ca pe şase - într-o oarecare măsură :).
Cât despre zece, am avut o tentativă dar m-am lăsat păgubaşă din două motive (adică scuze): nu s-a dovedit a fi aşa de amuzant de una singură, e greu.
Aşadar, mi-am îndeplinit planurile de vacanţă în proporţie de aproximativ 50%. E mai bine decât deloc :D.

Dar voi? V-aţi dus la îndeplinire planurile?

Ca să nu uit: Sabry a postat ambele capitole din Atins de întuneric de Răzvan Timar. Sunt gro-za-ve! Just take a look ^^. Iar dacă aţi rămas fără cărţi (atât fizice, cât şi în format electronic), aruncaţi o privire aici (se merită, vă asigur).

Ma' fellows, nu uitaţi să păşiţi cu dreptul mâine când intraţi în curtea şcolii :) .
Ne citim! >:D<

sâmbătă, 14 septembrie 2013

N motive pentru a citi #1


Mă gândem să-mi încep propaganda cu un motiv care, spre surprinderea mea, este şi citat. Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte niciodată trăieşte numai o viaţă.

Încă de mici ne-am dorit să putem zbura, deveni invizibili, trece prin pereţi (fără să ne rupem ceva). Ne-am dorit proprii inorogi, dragoni sau mai ştiu eu ce animale vorbitoare. Ne-am dorit o cu totul altă viaţă. Ei bine, pe atunci eram prea ocupată cu visatul la o viaţă de prinţesă sau de zână ca să-mi dau seama că răspunsul nu se afla nicăieri altundeva decât în cărţi. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Acum, la aproximativ trei ani de când cărţile mi-au devenit cele mai bune prietene, nu mai visez la cum ar fi dacă m-aş fi născut într-o familie de regi, dar visez la cum ar fi dacă m-aş fi născut vampir, vrăjitoare sau cu abilitatea de a citi gândurile, de a lua orice formă doresc, pentru că omul cât trăieşte învaţă visează. Şi mă declar mulţumită. Cărţile au fost singurele care mi-au oferit şansa de a trăi mai multe vieţi. Şi încă ce vieţi! Palpitante, dramatice, aventuroase, pline de peripeţii şi iubiri interzise.

Până acum am trăit zeci de vieţi. Ştiu sigur că până-mi va veni sfârşitul voi mai trăi alte câteva sute.
Mi-am dorit să trăiesc viaţa unui vampir, iar Richelle Mead mi-a oferit această oportunitate. Am vrut să trăiesc o poveste horror, iar Susan Hill, Joe Hill şi John Saul mi-au îndeplinit dorinţa. Am vrut să văd cum e să fii extraterestru, agent FBI şi avocat, iar mai mulţi autori au reuşit să-mi satisfacă şi această curiozitate.
Şi atunci când voi avea treizeci, patruzeci sau chiar cincizeci de ani, sigur va mai exista cel puţin o viaţă pe care să-mi doresc să o încerc. Ce pot spune? Sunt o norocoasă! Voi şti exact unde să caut...

joi, 12 septembrie 2013

Către fumători. Până nu e prea târziu...

Nu credeam că voi ajunge să fac o asemenea postare. Întotdeauna m-a deranjat faptul că tatăl meu este fumător. Întotdeauna m-a deranjat faptul că nu conştientizează de ceea ce îi face tutunul, de ceea ce îşi face cu propria mână. Întotdeauna m-a deranjat faptul că trebuie să ardă banii, în loc să-i dea pe ceva util. Întotdeauna m-a deranjat atitudinea indiferentă pe care o ia atunci când vine vorba de drăguţele şi adorabilele ţigări, de parcă ele ar fi familia lui. Iar tata este unul din multele persoane fumătoare pe care le cunosc.
Postarea aceasta nu aş fi făcut-o dacă nu aş fi dat peste această ştire. Aici găsiţi articolul original, în engleză. Poate dacă nu aş fi vizionat şi câteva dintre spot-uri nu aş fi ţinut morţiş să scriu.

"Campania anti-fumat a prezentat în câteva spot-uri poveștile de viață ale unor foști fumători care s-au îmbolnăvit de afecțiuni grave, percum cancerul, din cauza țigărilor. Printre ei se numără un bărbat căruia i-a fost îndepărtat chirurgical laringele după ce s-a îmbolnăvit de cancer la gât."


Doamne, vocea lui... Am dat volumul cât de încet am putut. Alte spot-uri obligatoriu de văzut:





Ştiu că dacă aş arăta toate chestiile de mai sus unui fumător aş fi bombardată cu chestii de genul "Mie nu mi se va întâmpla." Ce pot să zic? Fiecare face ce vrea cu viaţa lui. Dar nu cred că există vreun fumător care să-şi dorească o gaură în gât sau să ştie că mai are doar patru-cinci ani de trăit.

miercuri, 11 septembrie 2013

Miercurea fără cuvinte (3) - Dacă aş învăţa şi eu la o asemenea şcoală...



Sursă

Dacă doriţi să participaţi la Miercurea fără cuvinte trebuie să postaţi o imagine sau o serie de imagini care să "vorbească fără cuvinte" şi apoi să introduceţi linkul în tabelul pe care îl găsiţi chiar aici.

marți, 10 septembrie 2013

"Darke London" (Uncanny Chronicles, #1) by Coleen Kwan - Review

Hey there sunshines! ^^ Today I'm hosting Coleen Kwan and reviewing the first book in her Uncanny Chronicles - Darke London.

Darke London
Uncanny Chronicles, Book 1
Coleen Kwan

Genre: historical romance/supernatural
Publisher: Samhain
Number of pages: 157
Cover Artist: Kanaxa

Description:

The only way to save her life is to resurrect the dead...

Julian Darke was only a newborn when he was abandoned on the doorstep of a gentleman doctor. Though raised with love, he is driven to discover his true origins.

Convinced Sir Thaddeus Ormond knows something, Julian shadows him one night - and is shocked to see a young woman thrown from Ormond's carriage and accosted by a thug. Julian manages to save her life, but not her face and hands from horrific injuries.

Nellie Barchester doesn't recognize the scarred, disfigured stranger in the mirror. Though the gifted doctor and engineer has done his best to repair the damage, scars ravage her body, and chill her soul with the realization that her own husband may have plotted her death.

Julian's tenderness is a balm to her soul, and Nellie is drawn to the edge of passion by a man not repelled by her deformities. But as their pursuit of the truth draws them into London's underbelly, they cross the path of a ruthless enemy who will stop at nothing to fulfill his schemes.

Warning: Can a brilliant but troubled doctor find happiness with a woman scarred both inside and out? A hint of the supernatural plus a night of passion spice up this Uncanny Chronicle.

~ Review ~

Darke London  is part of that category of books that managed in an instant to capture my attention and make me extremely curious, and that thanks to the cover and description. 
The beginning of the book is powerful and made me even more curious than I already was. Actually, this is my favourite part of the book. Julian made his entrance exactly like a brave knight carrying his injured (really injured) lady - Nellie. The next sequences I also enjoyed because I got to know Julian's father, a really likeable character. 

Well, afterwards my confidence and hopes began to falter. I also liked the recovery period of Nellie. But up to a certain point. I think my disappointment came at the same time with Julian and Nellie's uncertain relationship. I know that their love should have been a... jolly opportunity. Not for me. First of all, I think this relationship wasn't based entirely on love. There was something more, like physical attraction. They both showed some sort of affection, tenderness mostly, but not that kind of love I expected. Secondly, all these doubtful feelings, the situation and the dizzy conversations between them kinda slowed the action and their pursuit of discovering the truth about Sir Thaddeus and his family.

The end brought a pleased smile on my face, but it also emphasized what I said above about Julian and Nellie being together. If I think twice, all this disbelief, I have towards them, comes mostly because of Nellie. She is very... hesitating. One other think I noticed is that this book misses that surprising element. Both Julian and Nellie didn't discover something, they just simply assured themselves, so there was no big discovery.

Nevertheless the plot was really interesting, the narrative was easy to follow, and the characters, leaving aside what I said above, are likeable and very well outlined. Therefore, Darke London is a good book, and I'd really enjoy reading the next Uncanny Chronicle.

My Rating: 3,5/5 (Goodreads - 4)

~ About the Author ~

Coleen Kwan has been a bookworm all her life. At school English was her favorite subject, but for some reason she decided on a career in IT. After many years in programming, she wondered what else there was in life - and discovered writing. She loves writing contemporany romance and steampunk romance.

Coleen lives in Sydney, Australia with her partner and two children. When she isn't writing she enjoys avoiding housework, eating chocolate, and watching The Office. 

luni, 9 septembrie 2013

Să se-audă-n toată ţara!

Howdy buddies! Sabry a făcut o postare în care ne-a dat de veste că un autor novice - Răzvan - e în căutarea unei edituri la noi în ţară. Ce-ar fi să-i dăm o mână de ajutor şi să împrăştiem vestea despre noua lui carte - urban fantasy -?

Iată rezumatul cărţii:

„Numele meu este Dominic. Până nu demult , am fost și eu un adolescent normal. Mergeam la școală în fiecare zi, aveam o prietenă de care m-am despărțit și ieșeam aproape zilnic în oraș. Totul s-a schimbat într-o seară... Credeam că va fi încă una din acele nopți pierdute în club. Nici nu mă gândeam cât de mult mă înșelam. Când m-am trezit a doua zi, nu mai aveam nicio amintire legată de noaptea precedentă. La școală am aflat de la prietenul meu cel mai bun, Andrei, că una dintre colegele noastre a dispărut. Amalia era fosta mea și am petrecut cu ea în club. Frânturi din amintiri au apărut atunci în fața ochilor mei. Am văzut-o pe Amalia plecând cu un tip misterios, înalt, palid la față și cu ochi negri. Șirul de amintiri bizare a continuat cu imaginea unui câine negru care mă urmărea și m-a atacat. Apoi, după ce am fost la un concert de-al vărului meu împreună cu Ema, fata pe care o plăceam, am făcut o descoperire macabră... Viața mea s-a schimbat la 180 de grade. Restul amintirilor mi s-au arătat sub forma unui vis. Am văzut o femeie cu pielea albă care m-a mușcat de gât și m-a lăsat să mor. Trei fete m-au ajutat atunci. Toate indiciile arătau către Ema, iar ea era plecată din oraș. Atât eu, cât și Andrei aproape că am fost omorâți de un câine negru aidoma celui pe care l-am văzut când am plecat din club. Am uitat să pomenesc lucrurile ciudate care se întâmplau cu mine: auzul și mirosul erau la un cu totul alt nivel față de obicei, iar temperaturile negative nu reprezentau nicio problemă. După ce am pus câinele pe fugă, am căutat-o pe Ema. Iar căutările noastre ne-au dus spre un sat uitat de lume, unde urma să aflăm adevărul despre lumea în care trăiam. Fantomele, vrăjitoarele, magia... Toate aceste lucruri erau cât se poate de reale. Și eu mă schimbam. Deveneam un cetățean cu acte în regulă a lumii supranaturale. Cel mai înfiorător lucru nu era transformarea prin care treceam, ci dușmanii noi pe care mi i-am făcut. Eram prins într-o cursă contra cronometru în care premiul cel mare îl reprezenta chiar viața mea. Dacă am scris aceste rânduri nu înseamnă neapărat că sunt în viață...”

Ce părere aveţi? :) Eu aştept cu nerăbdare primele două capitole. Exact, Sabry a spus că Răzvan este dornic să împărtăşească şi primele două capitole ale cărţii. Postaţi şi voi pe blog şi fiţi cu ochii pe blogul lui Sabry pentru primele două capitole. 


duminică, 8 septembrie 2013

N motive pentru a citi


Ce mai fac bookaholicii mei? ^^
Aţi văzut Oraşul oaselor? Eu nu. Nici măcar nu am terminat cartea! O citesc în format e-book, deci merge cam greu. Până acum sunt mulţumită :) . Sper să o termin cât mai curând, ca să pot viziona şi filmul.

Păi, principalul scop pentru care fac postarea aceasta este să anunţ o nouă rubrică: N motive pentru a citi. Mă gândeam că nu toţi care păşesc pragul blogurilor noastre împărtăşesc această plăcere, de a citi. Aşadar, prin această rubrică vreau să le deschid ochii şi să le dovedesc faptul că o carte citită vine odată cu un bagaj de sentimente pozitive, şi nu numai. 
Dar scopul acestei rubrici nu se limitează aici. Cred că scriind aceste motive îmi voi reaminti mie însămi, poate şi celorlalţi, că această pasiune pentru cărţi este una dintre bucuriile vieţii, şi că trebuie antrenată şi... exploatată :) . 
Ideea e că adolescenţii şi copiii din zilele noastre cred că beneficiile lecturii se limitează la îmbogăţirea vocabularului şi aflarea de informaţii. Da, şi astea sunt două motive, printre cele principale chiar, dar asta nu e tot. Tocmai de aceea vreau să întemeiez rubrica asta. Pentru a arăta că există n motive pentru a citi. Şi cred că dacă aceste motive vin tot de la un adolescent, cu propriile cuvinte, experienţe şi exemple, impactul va fi unul diferit de cel pe care îl are un adult asupra lui. Plus, astfel voi depăna cele mai frumoase amintiri legate de cărţi.
Nu e o provocare, nici o campanie. E o rubrică infinită, deci nu am un număr deja stabilit de postări. Cu cât postez mai multe motive, cu atât e mai bine :). Cred că poate fi considerată o provocare, totuşi...
În orice caz, cred că voi veni cu prima postare - primul motiv - săptămâna viitoare :) .

Ne mai citim! >:D<

joi, 5 septembrie 2013

"Biblioteca Morţilor" ("Will Piper", #1) de Glenn Cooper - Recenzie


Titlul original: Library of the Dead
Autor: Glenn Cooper
Editura: Humanitas fiction
Traducere: Daniel Ionescu
Anul apariţiei: 2009
Număr de pagini: 400
O abordare uimitoare a străvechii înfruntări dintre liber-arbitru şi predestinare. - Katherine Neville

Biblioteca morţilor este dovada solidă a faptului că eu, personal, judec o carte după copertă şi mai ales după titlu. Nu a fost nevoie decât de o privire. Descrierea nu i-am înţeles-o sub nicio formă, fapt care m-a întărâtat şi mai tare.

Biblioteca morţilor este primul volum din trilogia Will Piper de Glenn Cooper, serie ce face trimitere la unul din personajele romanului, principal din câte se pare. 

Poate a fost scurta carieră de arheolog sau de scenarist, sau poate a fost talentul cel care l-a îndemnat pe Glenn să îşi facă debutul în lumea literaturii cu o combinaţie incendiară între thriller modern şi mystery istoric.
O poveste incandescentă şi explozivă...împletire ingenioasă de thriller modern cu mystery istoric...Un roman pe care nu trebuie să-l rataţi. - James Rollins 
Primele o sută de pagini sunt adevărate capcane. Capitolele sunt dominate de aerul de thriller modern care începe să se împletească cu cel de mystery istoric. De fapt, această combinaţie a existat încă din primul capitol, doar că eu nu am sesizat-o decât mult mai târziu. Aşadar, thriller-ul îşi face simţită prezenţa printr-o serie de crime aparent obişnuite. Aici vine misterul şi-şi lasă amprenta: fiecare victimă, înainte de a muri sau de a fi ucisă, a primit o carte poştală simplă, cu un sicriu şi data decesului. Spre nefericirea lui, cazul îi este înmânat lui Will Piper, agent special FBI. 

Izul de mystery istoric se amplifică treptat, fapt datorat apariţiei unor alte două fire narative, fiecare avându-şi propriile spaţii temporale şi spaţiale. Unul debutează cu anul 777 la abaţia Vectis de pe insula Wight, an în care are se naşte Octavus şi loc în care acesta va demonstra omenirii că posedă cele mai de temut cunoştinţe. Celălalt debutează cu anul 1947 când Churchill află un secret uimitor pe care se decide să-l paseze americanilor, secret descoperit de o mână de arheologi pe insula Wight. 
Este fascinant cum aceste două fire narative vin în completarea şi luminarea celui principal, contemporan. 

Finalul m-a dus instantaneu cu gândul la cel al cărţilor lui John Grisham. Chiar şi modul autorilor de a scrie este destul de similar. Revenind la final, evident, acesta este momentul în care criminalul este deconspirat, în care toate se leagă între ele şi capătă sens, în care personajele au o revelaţie. Dar asta nu e tot! Deznodământul aduce în prim-plan un subiect foarte dezbătut în zilele noastre, un subiect pe care l-am trecut cu vederea până atunci, un subiect care mă obligă efectiv să citesc şi celelalte două volume. Nu i-am oferit atenţia cuvenită acestei chestiuni cel mai probabil pentru că nu am ştiut că acest roman este urmat de altele două. Aşadar, eu, imediat ce am terminat cartea, am crezut că m-am ales cu un final marca Mircea Eliade. Însă de când m-am documentat şi am aflat de următoarele romane, ultimul dialog al cărţii îmi apare necontenit în faţa ochilor.

Biblioteca morţilor mi-a stârnit un interes grozav de la bun început şi a continuat să mi-l antreneze prin acţiunea care m-a lăsat efectiv cu gura căscată, prin personajele care m-au încântat prin asemănarea lor cu autorul, prin... tot. Trebuie să fac rost neapărat şi de celelalte volume.

Notă: 5/5

miercuri, 4 septembrie 2013

Noutăţi în bibliotecă #14


Heeei! :) Cea mai nouă achiziţie a mea este trilogia Orcii de Stan Nicholls. Am câştigat cele trei volume (Paznicul fulgerului, Legiunea tunelului, Războinicii furtunii) pe blogul Mythical Books. Mi-am dorit grozav de mult seria aceasta. Se pare că norocul s-a gândit să mai treacă şi pe la mine ^^.

Voi ce v-aţi mai cumpărat? Ce aţi mai împrumutat de la bibliotecă? :)
>:D<

luni, 2 septembrie 2013

Running out of time

love those guys

Hei buddies! Gata! E toamnă şi vine şcoala... Ugh, de ce trebuie să strice ea mereu totul?! *sigh* Ce melancolie m-a cuprins când am citit postarea făcută pe 20 iunie. Atunci am completat leapşa Books for Summer. Ei bine, vara a luat sfârşit (oh God, why?) iar eu am citit... opt cărţi!! Dea, deci din lista respectivă am citit doar opt cărţi -.- . Lăsând la o parte lista, am mai citit alte câteva ale căror recenzii le-am făcut sau nu. Cu sau fără listă, am citit puţin! Chiar nu ştiu ce am făcut vara asta...

Tot facebook-ul e plin de statusuri precum "Prima zi de toamnă..." şi "A venit toamnaaaa!" Dea, merită un premiu. Eu chiar credeam că încă suntem în august! Anyway, bloguşorul meu e în şantier. Mi-am zis să-l fac de sezon. Trebuie să-i mai fac câte ajustări şi gata! Dacă tot am adus vorba, Ralu, ai avut mare dreptate când mi-ai spus că-mi va fi greu să delimitez postările în română de cele în engleză. M-am gândit să-mi modific aspectul blogului, să-i mai adaug o coloană. În mintea mea arăta perfect: chestiile în engleză în coloana din stânga iar cele în română în cea din dreaptă. Mda, când am văzut cât de înghesuită e cea din mijloc am renunţat numaidecât. Şi nici să-mi măresc blogul cât lcd-ul nu e o alternativă... Trebuie să rezolv şi problema asta cumva...
Despre lista făcută pe 24 iunie voi vorbi chiar înainte de a începe şcoala. Vara s-a terminat dar vacanţa nu. Sper să reuşesc să mai întreprind câte ceva.

O, o, o, cine se uită la Pretty Little Liars? Vin cam târziu cu postarea, dar a-mi-ce! care-i treaba cu Ezra?! Nu ştiu, e prea greu de crezut că Ezra e A. Probabil are şi el un rol mai dubios de jucat... Poate-poate face toate astea pentru Aria! :3 Abia aştept episodul de Halloween. Va fi absolut fAntastic!
Cât despre acel spin-off, nu prea ştiu ce să cred... Din trailer pare destul de promiţător.




Voi ce mai citiţi? Vă bucuraţi de sosirea acestui anotimp?