luni, 27 ianuarie 2014

"Enigma Otiliei" de George Călinescu - Recenzie

Editura Litera 2010
Titlu: Enigma Otiliei
Autor: George Călinescu
Editura: Minerva Bucureşi - 1974
Număr de pagini: 564; 565-614: repere istorico-literare

Nu intenţionam să fac recenzii cărţilor ce fac parte din programa şcolară, iar acum când mă gândesc la lucrul ăsta îmi dau seama cât de absurd e. Regret că nu mi-am schimbat opinia mai devreme, deoarece sunt multe cărţi din această categorie pe care le-am citit şi care merită cu desăvârşire să aibă o postare numai a lor (Ion, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, spre exemplu). Dar mai bine mai târziu decât niciodată.

Enigma Otiliei am terminat-o chiar aseară. Se putea şi mai repede, fără nicio îndoială, însă a fost perioada aceea în care timpul liber înseamnă tot teme, referate şi proiecte. În orice caz, trebuie să recunosc, am cam fugit de cartea asta. De ce? Opiniile celorlalţi ("Am murit de plictiseală!", "E naşpa...", "Prea multă, mult prea multă descriere!"). Iar asta a fost una din cele mai teribile gafe pe care le poate face un cititor. E vorba de sugestie şi autosugestie. După ce citeşti/auzi atâtea păreri, chiar începi să crezi lucrul ăsta, îţi impui ca respectiva carte să se prezinte conform spuselor celorlalţi. Niciodată să nu vă lăsaţi influenţaţi mai mult decât e nevoie. Am precizat toate aceste lucruri pentru că mie mi-a plăcut Enigma Otiliei, chiar mai mult decât mă aşteptam.

Romanul este construit pe două planuri narative principale: un plan "urmăreşte lupta dusă de clanul Tulea pentru obţinerea moştenirii lui Costache Giurgiuveanu şi înlăturarea Otiliei Mărculescu, iar al doilea plan prezintă destinul tânărului Felix Sima care, rămas orfan, vine la Bucureşi, pentru a studia medicina, locuieşte la tutorele lui [Costache Giurgiuveanu] şi trăieşte iubirea adolescentină pentru Otilia". Şi planurile secundare au un rol important, acela de a completa imaginea societăţii citadine. Despre toate aceste planuri pot spune că mi-a plăcut cum au evoluat şi modul în care au fost prezentate personajele participante. Ei, cred că tocmai lucrul din urmă menţionat nu a putut fi înghiţit de unii cititori. George Călinescu a folosit, pentru conturarea personajelor, "tehnica balzaciană de descriere a mediului şi fizionomiei pentru deducerea trăsăturilor de caracter". Tocmai de aceea, atât în incipitul romanului cât şi pe parcursul lui, întâlnim astfel de descrieri. E evident că puţini sunt cei care nu au oftat sau nu au făcut vreun gest de enervare atunci când au văzut două pagini de descriere. Dar, dacă privim dincolo de fragmentele astea, tehnica balzacină în sine e chiar interesantă. Mie, sincer, mi se pare foarte tare să ştii despre un personaj cărei tipologii aparţine încă de dinainte de "a face cunoştinţă" cu el.

După cum am spus, îmi place modul de creionare al personajelor, dar mai ales personajele în sine, varietatea lor, personalităţile cu care sunt înzestrate. Ştiţi, când am început să simt repulsie faţă de un personaj şi afecţiune, simpatie faţă de altul, mi-am dat seama că romanul ăsta este unul cu adevărat bun. Din partea comunităţii feminine, însăşi Otilia, fiica vitregă a lui moş Costache, a fost prima care mi-a trezit un sentiment de respingere. Îmi este, sincer, destul de greu să-mi exprim o părere anume despre ea. De cele mai multe ori mi-a dat impresia de o copilărie aproape echivalentă cu naivitatea, prostia chiar. Pur şi simplu ea nu reprezintă genul meu de eroină. E aeriană, dar într-un mod care trece, la un moment dat, de la drăguţ la enervant. După cum am precizat, nu am o părere fixă despre personajul ăsta. În schimb, despre Aglae, sora lui moş Costache, ştiu sigur că nu o suport. O scorpie în adevăratul sens al cuvântului. Totuşi, un personaj feminin căruia i-aş pune piedică dacă l-aş întâlni pe stradă este Marina, servitoarea lui moş Costache. Femeia asta e odioasă. Când i s-a făcut rău moşului iar Felix i-a spus să se ducă după doctor, ea a tulit-o la vecini, adică la Aglae. Iar asta nu a fost singura întâmplare de acest gen. Pur şi simplu nu o suport. Cât despre Olimpia, unul din cei trei copii ai lui Aglae, e o ignorantă care s-ar integra mai bine într-un mediu ţărănesc. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, nici acolo, pentru că la sat trebuie să munceşti, iar Olimpiei nu i-ar surâde ideea, lucrul pe care îl transmite şi fizicul ei "de invidiat".
Raportându-mă la personajele masculine, aproape toate mi-au plăcut, excepţie făcând vreo două-trei. Titi, spre exemplu, e un tontălău (ca să nu fiu prea directă şi să spun că e un prost cu medalie). Se lasă atât de uşor influenţat de unii (mai ales de Aglae, care este, de altfel, mama lui) şi are impresia că e un mare artist când, de fapt, nu e. Cu toate că este de aceeaşi vârstă cu Felix, nici nu se poate compara cu el. Tânărul Sima nu are aspiraţii spre artă, dar are spre medicină, însă el chiar are ambiţie, el chiar munceşte pentru a obţine rezultatul dorit. În rest, am o atitudine neutră. Simion, soţul lui Aglae, m-a amuzat grozav (nu glumesc, personajul ăsta e hilar!), Stănică Raţiu, soţul Olimpiei, e un personaj pe care ar trebui să-l urăsc, dar e prea isteţ ca să-l tratez astfel, moş Costache e insuportabil prin caracterul său avar, însă sunt anumite aspecte care îl fac să crească în ochii cititorului (plus, de multe ori e foarte comic), iar de Pascalopol, prieten de familie, mi-a plăcut de la început până la final, cu toată rivalitatea dintre el şi Felix.

Înainte să închei aş vrea să-mi exprim opinia în legătură cu titlul romanului. După cum probabil ştiţi, G. Călinescu şi-a numit romanul Părinţii Otiliei, asta ca, mai apoi, editorul să considere că e mai sonor Enigma Otiliei. Însuşi autorul spune că "nu Otilia are vreo enigmă, ci Felix crede că le are. Pentru orice tânăr de douăzeci de ani, enigmatică va fi în veci fata care îl respinge, dându-i totuşi dovezi de afecţiune." Călinescu a dat această explicaţie pentru că au fost unii care au sărit cu gura spunând că "Otilia n-are nicio enigmă şi că, prin urmare, titlul nepotrivindu-se cu conţinutul, romanul e pierdut." Ce-i drept, şi eu mi-am zis că mai potrivit era titlul iniţial, deoarece fiecare personaj marchează, mai mult sau mai puţin, destinul Otiliei, ceea ce le face un fel de părinţi. Ei, aici vine autorul şi spune: "Otilia, cei inteligenţi vor fi observat, nu e personajul principal." Iar eu ţin să completez că Otilia nu este personaj principal în niciunul dintre planurile narative, însă Felix este. Aşadar, titlul, pot spune, reprezintă modul în care personajul principal, Felix, o percepe pe tânăra Otilia. De altfel, şi Pascalopol spune despre fată, în finalul operei, că pentru el "e o enigmă".

Concluzionând, vă îndemn cu toată inima să citiţi cartea. Respectaţi opinia celorlalţi, dar nu vă lăsaţi influenţaţi de ea decât în măsura în care să vă formaţi o părere superficială, nu una bătută în cuie, care să vă împiedice să citiţi un roman frumos, cu personaje felurite şi fascinante.

Notă: 4,5/5 (Goodreads - 5)

8 comentarii:

  1. Inca nu am citit cartea, dar propabil ca, atunci cand o sa se dezapezeasca orasu', o sa dau o raita pe la biblioteca :))
    Si eu am descoperit ca operele care ne sunt propuse la scoala nu sunt chiar asa rele :3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lectură plăcută :D.
      Chiar nu sunt aşa de rele ^^.

      Ștergere
  2. Mi-a placut Enigma Otiliei. De fapt, am citit-o de 2 ori. Ce nu mi-a placut, a fost tehnica balzaciana, de care s-a folosit autorul, pentru a caracteriza personajele incepand cu exteriorul, strada, casa, interiorul casei, si abia apoi descrierile fizice ale personajelor. Desigur, e o tehnica interesanta, si daca prima oara am citit toate descrierile, a doua oara am sarit peste randurile alea interminabile. Scuze. :)) Dar e o carte buna, si imi place recenzia pe care i-ai facut-o <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E ok :)). Şi eu dacă aş citi-o încă o dată aş sări acele rânduri.
      Mulţumesc! <3

      Ștergere
  3. Cat de mult mi-a placut cartea aceasta <3 e una din cartile mele preferate din literatura universala :3

    RăspundețiȘtergere
  4. si mie mi-a placut ASA de mult! <3

    RăspundețiȘtergere

Thankies for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs from B!