joi, 23 ianuarie 2014

"Petrecerea de Halloween" ("Hercule Poirot", #36) de Agatha Christie - Recenzie

Titlul original: Hallowe'en Party
Autor: Agatha Christie
Editura: Rao
Traducere: Costin Valentin Oancea
Anul apariţiei: 2010
Număr de pagini: 217

Voi începe prin a-i mulţumi Oanei pentru şansa de a citi această carte. Mi-am dat seama că am uitat să o includ în ultima postare marca "Noutăţi în bibliotecă". Ah, na, am uitat. Trecând peste lucrul ăsta trist, ţin să precizez că Petrecerea de Halloween este prima carte scrisă de celebra Agatha pe care am citit-o. De mult am vrut să mă conving de geniul ei, de faptul că ea chiar este "Regina Crimei".

Romanul de faţă, publicat în 1969, are în prim-plan o crimă odioasă care a avut loc în timpul unei petreceri de Halloween, organizată pentru adolescenţii din satul Woodleigh Common. Victima, Joyce, o fată de treisprezece ani, a fost găsită înecată în biblioteca din casa gazdei, Rowena Drake. Probabil dacă scriitoarea Ariadne Oliver nu ar fi fost prezentă la petrecere şi, prin urmare, la descoperirea cadavrului, cazul nu ar fi fost rezolvat. Dar ea a fost acolo, iar după aceea s-a dus de grabă la amicul ei, Hercule Poirot, cunoscutul detectiv. Acesta reuşeşte, în cele din urmă, să afle de la scriitoarea iubitoare de mere întreg firul narativ al crimei.

Demascarea criminalului nu se dovedeşte a fi o misiune uşoară nici pentru belgian. Însă un lucru îi atrage atenţia: în timpul pregătirilor pentru petrecere, fata s-a tot lăudat cum că, în urmă cu ceva timp, a fost martoră la o crimă. Pentru unii acesta era doar un detaliu nesemnificativ, pentru alţii doar o altă minciună de-a lui Joyce, însă pentru Poirot era cel mai bun punct de pornire în dezvăluirea criminalului. Aşa se face că, în scurt timp, descoperă alte evenimente bizare ce s-au petrecut prin Woodleigh Common în ultimii ani, evenimente cu ajutorul cărora face alte conexiuni care vor aduce, în cele din urmă, adevărul la lumină.

Una din concluziile pe care le-am tras în urma lecturării acestei cărţi ar fi aceea că detaliile, oricât de nesemnificative ar părea, pot fi cheia rezolvării unei probleme, fie ea gravă sau mai puţin gravă. De asemenea, ca detectiv trebuie să fii o persoană cât se poate de obiectivă, să nu te laşi influenţat de opiniile nimănui şi să tragi concluzii abia după ce ai interogat toată gloata. Cel mai bun exemplu ni-l dă Agatha Christie cu al ei detectiv belgian Hercule Poirot. Ei bine, el nu a făcut altceva decât să interogheze, noteze şi să se informeze asupra a ceea ce a notat, asta ca să ajungă la o concluzie (corectă, evident).

Despre carte, în ansamblu, nu am decât cuvinte de laudă, însă parcă mă aşteptam la ceva mai... spectaculos. Chiar mă aşteptam la lucrul ăsta, dar, în momentul în care am aflat anul publicării, mi-am dat seama că am făcut greşeala de a o compara, în mod inconştient, cu romanele perioadei contemporane, ceea ce este mai mult decât eronat. Nu te poţi aştepta de la un scriitor care şi-a început cariera în '20 să scrie despre detectivi purtând ochelari cu cameră video încorporată şi ceas cu laser, şi nici despre criminali care aparţin nu ştiu cărui clan mafiot. Ei, iată-mă contrazicându-mi propria persoană.

Ca să concluzionez, Petrecerea de Halloween este o carte mai mult decât awesome pentru perioada în care a fost scrisă, cu personaje foarte frumos conturate şi un fir narativ dominat de mister. Îmi este, totuşi, destul de greu să-i acord o notă. 5/5 nu pot să-i acord, pentru că nu o consider excepţională... Un lucru e sigur: voi continua să citesc romanele Agathei.

Notă: 4,5/5 (Goodreads - 4)

2 comentarii:

  1. Pe asta n-am citit-o, dar în secunda în care o văd, am pus mâna pe ea :) Agatha Christie este un geniu! Și bineînțeles, cariera mea de detectiv este o alegere nașpa, pentru că niciodată nu ghicesc criminalul :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lectură plăcută! ^^
      Sper să reuşesc să mai citesc şi eu câte ceva de Agatha <3.

      Ștergere

Thankies for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs from B!