duminică, 27 aprilie 2014

"Frankenstein" de Mary Shelley - Recenzie


Titlul original: Frankenstein
Autor: Mary Shelley
Editura: Univers
Traducere: Teodora Ioniţă
Anul apariţiei: 2009
Număr pagini: 224
Aceasta este adevărata poveste a doctorului Victor Frankenstein şi a creturii sale monstruoase. De la romanul scris în adolescenţă de Mary Shelley, acum aproape două secole, a început toată nebunia cuprinsă într-un singur nume: Frankenstein.
Nu ştiu câţi au auzit de Mary Shelley sau câţi ştiu, de fapt, cum a luat naştere faimosul monstru, despre care multă lume crede, greşit, că e verde. Până să citesc cartea eram de aceeaşi părere, cu toate că aveam îndoieli şi îmi doream nespus de mult să aflu adevărul o dată pentru totdeauna. L-am aflat la puţin timp după începerea cărţii. În fapt, până la prezentarea pentru prima dată a miraculoasei creaturi, naraţiunea curge într-un mod care pe mine chiar m-a încântat. Nu cred că mi-ar fi făcut plăcere să "intru direct în pâine", cum se spune, încă din primul capitol. O carte bună trebuie să evolueze, să lase suspansul să se acumuleze, astfel încât momentele curciale să fie de-a dreptul savuroase pentru cititor. Cam aşa s-a întâmplat cu opera lui Mary Shelley. 

În primele capitole am făcut cunoştinţă cu Robert Walton, un marinar extrem de ambiţios şi pasionat de meseria sa, prin intermediul căruia l-am cunoscut pe însuşi doctorul Victor Frankenstein, creatorul cunoscutului Frankenstein. Din acest moment naraţiunea a fost preluată de doctorul în ştiinţele naturii, şi în special chimie. Eram atât de nerăbdătoare să citesc despre momentul creării, încât atunci când, în sfârşit, a venit l-am parcurs cu o viteză surprinzătoare. Cu toate acestea, trebuie să recunosc, evenimentul, marele eveniment! nu a fost prezentat aşa cum îmi imaginam (sau speram) eu că va fi. Nu vreau să dau spoilere, prin urmare vă spun doar că modul în care Frankenstein a prins viaţă este expus în doar câteva rânduri, care mie personal nu mi-au satisfăcut cerinţele, întrebările. În schimb, rezultatul a fost descris chiar frumos, cred eu:
Membrele sale erau proporţionale şi îi selectasem pe cât posibil trăsături frumoase. Frumoase! O, Doamne! Pielea sa galbenă abia acoperea lucrătura de muşchi şi artere de dedesubt...
Dacă în această caracterizare a lui Frankenstein, făcută chiar de creatorul său, se mai găseşte cuvântul "frumos", la scurt timp el este înlocuit de alte cuvinte cu sensul absolut opus:
Oh! Niciun muritor nu ar putea suporta oroarea acestei înfăţişări. O mumie înzestrată cu viaţă nu ar putea fi atât de hidoasă ca acest nenorocit...
Tocmai trecerea asta de la pasiune înflăcărată la dispreţ şi dezgust mi se pare uşor... exagerată. Dacă veţi citi, veţi afla cu cât patos a studiat şi lucrat Victor pentru a-şi îndeplini scopul, acela de a-l crea pe Frankenstein. Eu, sincer, îl admiram pentru asta. Dar reacţia doctorului la ceea ce el însuşi, cu propriile sale mâini, a creat m-a uimit. Sincer, nu mă aşteptam să se comporte astfel. E ca şi cum până în "momentul facerii" (ce metaforă!) nu ar fi conştientizat la ce lucra, pentru ca apoi să se trezească din presupusa stare de reverie şi să se minuneze de ce a creat. 

Evenimentele ce au urmat au luat o turnură interesantă. Trebuie să precizez că în ciuda faptului că romanul lui Mary Shelley este etichetat ca fiind horror, eu am simţit destul de rar fiorii aceia de frică. Eu aş spune că Frankenstein este mai mult... o dramă, iar aici fac referire, în mod special, la turnura aceea interesantă de care am pomenit mai devreme. Au fost unele întâmplări pe care le-am prevăzut cu uşurinţă, adică autoarea a oferit destule indicii, încât nu mi-a fost deloc greu să-mi dau seama cum vor sta unele lucruri. Cu toate acestea, întâmplările acestea nu şi-au pierdut, în mod surprinzător, din impact. Cu toate că mă aşteptam să se întâmple, acel ceva tot a reuşit să mă emoţioneze. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre final. Bănuiam cum va fi, însă asta nu înseamnă că mi-a plăcut mai puţin. De fapt, îl apreciez chiar foarte mult. E un final demn de o carte clasică.

Prin urmare, pentru o carte publicată pentru prima dată în 1818, Frankenstein de Mary Shelley este o lectură de-a dreptul savuroasă. Eu o consider obligatoriu de citit, mai ales pentru cei ce se consideră sau vor să se considere cititori compleţi, ca să spun aşa, dar şi pentru viitorii scriitori, căci autoarea a scris cartea la o vârstă fragedă, însă modul ei de a nara este surprinzător de deosebit. Frankenstein nu este perfectă, iar asta reiese din tot ce am scris mai sus, însă merită, fără nicio îndoială merită, în special dacă vreţi să vă aflaţi printre puţinii care ştiu adevărul despre legenda celebrului Frankenstein.

Notă: 4,5/5 (Goodreads - 5)

2 comentarii:

  1. Aoleu,cat am vrut eu sa citesc cartea asta! Am gasit-o intr-un final la bibleoteca si saptamana viitoare ma si apuc de ea! Mersii tare mult pentru recenzie,acum sunt si mai convinsa sa o citesc <3 !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că am fost de folos! :-D
      Lectură plăcută, Raisa! >:D<

      Ștergere

Thankies for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs from B!