marți, 24 iunie 2014

"Regatul Umbrelor" ("Grisha", #1) de Leigh Bardugo - Recenzie


Titlul original: Shadow and Bone
Autor: Leigh Bardugo
Editura: Trei
Traducere: Laurenţiu Dulman
Anul apariţiei: 2013
Numar de pagini: 344

Nu se compară cu nimic din ce-am citit vreodată. - Veronica Roth

Bogată în descrieri, magie şi răsturnări de situaţie, această aventură memorabilă ne oferă o intrigă abil condusă, însoţită permanent de o reţea subterană dominată de iubire şi pericol. - Publishers Weekly

Reacţia pe care Veronica Roth, autoarea bestsellerului Divergent, a avut-o în urma lecturării acestei cărţi mi se aplică şi mie. Leigh Bardugo a debutat într-un mod de-a dreptul remarcabil cu Regatul Umbrelor, venind cu o lume întru totul nouă şi întru totul unică, care abundă în magie, personaje frumos conturate şi evenimente care mai de care mai surprinzătoare.

În centrul acestei lumi se află Alina Starkov, o fată orfană aflată, iniţial, în slujba Armatei Întâi (armata regelui Ravkăi), asemenea prietenului ei din copilărie Mal, orfan de asemenea. Prima călătorie în Falia Umbrei (ţinut învăluit în beznă, populat de monştri care distrug treptat Ravka) declanşează puterea Alinei, o putere unică, datorită căreia progatonista este introdusă în lumea Grisha, adică a celei de-A Doua Armate. Această armată este caracterizată prin practicarea Micii Ştiinţe şi este împărţită în trei ordine: Corporalki (Ordinul Viilor şi Morţilor), împărţit la rândul său în Sfâşie-Inimi şi VindecătoriEtherealki (Ordinul Invocatorilor), cuprinzându-i pe Furtunoşi, Inferni şi Iscă-Valuri; şi Materialki (Ordinul Fabrikatorilor), cu ai săi Duraşti şi Alkemi. Alina se dovedeşte a fi o Invocatoare, însă, spre surprinderea tuturor, ea nu se încadrează în niciuna din cele trei subcategorii. Datorită acestui fapt ea intră în sfera de interes a Întunecatului, conducătorul Grishei. Întunecatul îi dezvăluie protagonistei lucruri legate de destinul ei, care, înainte, i s-ar fi părut de domeniul fantasticului, dar care acum se dovedesc a fi mai reale şi inevitabile ca niciodată. În toată această învălmăşeală a noutăţilor, personajul-narator, Alina, se confruntă cu o altă problemă, de ordin sentimental de această dată: atracţia periculoasă pe care o simte faţă de conducătorul Grishei, aflată în contradicţie cu sentimentele pure pe care le poartă prietenului său din copilărie.

Pentru că îmi place să las ce-i mai bun la urmă, precizez acum că singurul neajuns al acestei cărţi este, pentru mine, faimosul clişeu al triunghiului amoros în cadrul căruia eroina e foarte dezorientată şi oscilantă. De regulă, nu trec prea uşor peste astfel de clişee, însă, spre bucuria mea, autoarea nu a pus accentul pe acest aspect. L-am trecut şi mai uşor cu vederea mulţumită atâtor altor elemente care fac din cartea asta o lectură fantastică. 

Un lucru pentru care o felicit pe Leigh este sursa de inspiraţie: cultura Rusiei Ţariste. Această influenţă este destul de evidentă, începând cu numele ţinutului Ravka până la băutura kvas. Am citit unele comentarii pe Goodreads care, dimpotrivă, îi reproşau autoarei aceste elemente ruseşti, în sensul că ele sunt prezentate într-un mod greşit. O persoană, spre exemplu, spunea că băutura kvas are, în realitate, un procentaj foarte mic de alcool, prin urmare nu te poţi îmbăta dacă o consumi. Ei bine, Leigh Bardugo a crescut procentajul de alcool, kvas-ul fiind în carte o băutură ideală pentru cei care-şi doreau ca după numai câteva pahare să fie de-a dreptul chercheliţi. Părerea mea este că tocmai asta este treaba unui autor de ficţiune, mai ales de fantasy: să ia un lucru al realităţii banale şi să-l transforme în ceva de proporţii. Leigh a luat cultura Rusiei secolului al XIX-lea şi a transformat-o în cultura unei naţiuni originale - cultura Ravkăi. Un alt lucru care m-a încântat este acela că autoarea a ştiut unde şi câtă descriere este necesară. Nu am întâmpinat nicio dificultate în a-mi imagina castelele, Falia Umbrei, oraşele etc. De asemenea, mă bucur că a fost proporţionată în ceea ce priveşte ritmul alert - nu l-a lăsat pentru partea finală a cărţii, ci l-a concentrat pe tot parcursul ei.

Cu alte cuvinte, Regatul Umbrelor este un roman fantasy pe care nu l-am putut lăsa din mână. Nu-mi păsa că următoarea zi aveam şcoală, am stat până la 1 şi ceva noaptea, tot repetându-mi "Ăsta e ultimul capitol!". Îmi doresc nespus de mult să citesc următorul volum, însă ţin să-l citesc tot în română, deci mai am de aşteptat. În orice caz, eu vă recomand din toată inima să o citiţi. Dacă veţi trece la fel de uşor ca mine peste acel clasic clişeu, atunci vă veţi bucura de o lectură grozavă.

Nota mea: 4,5/5 (Goodreads - 5)

8 comentarii:

  1. Frumoasă recenzie. Nu, nu, e mai mult decât frumoasă, e genială. M-ai convins că romanul de mai sus e un ,,must have". Faptul că Veronica Roth recomandă ,,Regatul Umbrelor", cartea de mai sus e gen fantasty, cu răsturnări de situaţii şi în plus, mai e prezentă şi cultura Rusiei din secolul 19 mă face să vreau să mă apuc şi mai mult de ce ai prezentat mai sus.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că am reuşit să conving.
      Lectură plăcută! :-)

      Ștergere
  2. Abia astept sa citesti volumul doi. E.Atat.De.Bun! Si chiar acum a aparut si volumul trei si imi e groaza sa il citesc, pentru ca se termina trilogia :(
    Foarte frumoasa recenzia! Darkling sau Mal?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă gândeam să-mi iau varianta electronică, în engleză evident, dar e doar o idee :). Hm, trebuie să mă mai gândesc.
      Da, am fost cu ochii pe autoare şi... vai, ştiu, melancolia aceea când termini o trilogie/serie.
      Mulţumesc! Oh, de când aşteptam să mă întrebe cineva lucrul ăsta. Darkling, încă de la început am fost de partea lui :3. Dar tu?

      Ștergere
  3. Am cateva dubii in privinta citirii acestei carti, deoarece deobicei trec destul de greu peste clisee, dar am auzit foarte multe lucruri bune, mai ales despre Intunecat si sunt destul de curioasa incat sa risc o lectura usor neplacuta. Totusi sper sa trec, la fel ca si tine, peste aceasta "imperfectiune" a cartii. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Întunecatul este un personaj savuros :-).
      Lectură plăcută atunci! Aştept cu nerăbdare recenzia ta. :-D

      Ștergere
    2. Am citit cartea si acum revin aici cu o parere, din moment ce tu ai fost cea care m-a convins sa o citesc. (O sa fac mai tarziu o recenzie, momentan las lururile sa se mai aseze putin, daca ma intelegi).
      Cartea mi s-a parut absolut geniala, vreau sa spun ca au fost doua clisee pe care le intalnesti mai oriunde, dar nu m-au deranjat absolut deloc pentru ca s-au incadrat perfect in poveste.
      La inceput mi-a fost un pic greu sa ma obisnuiesc cu toate denumirile noi, nici acum nu cred ca le stiu pe toate, dar macar le-am retinut pe cele importante precum kvas si kafta.
      Intunecatul mi-l imaginam un personaj mai intrigant, dar mi s-a taiat parca cheful cand a spus ca are 120 de ani, sa nu mai spun ca de fap probabil are mult mai mult.
      Dupa cum am spus cartea mi s-a parut geniala, avand o idee originala. Pe goodreads i-am dat 5 stelute, dar am rotunjit putin nota :)

      Ștergere
    3. Mă bucur că te-ai decis să o citeşti şi, mai ales, că mi-ai spus părerea ta :-D.
      Şi pentru mine denumirile au fost o oarecare provocare, dar cred că asta a făcut lecturarea şi mai dinamică.
      Aşa este, cel mai potrivit cuvânt care să caracterizeze cartea ar fi "originalitate". Mulţumită ei am putut trece cu vederea micile scăpări, clişee adică :-)
      Îţi voi citi cu mare plăcere şi recenzia. Şi da, te înţeleg perfect. Cred că recenziile cele mai bune le facem după câtva timp de la terminarea cărţii.
      Mulţumesc că ai trecut pe-aici şi ţi-ai lăsat părerea! :-D

      Ștergere

Thankies for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs from B!