duminică, 20 iulie 2014

A fi sau a nu fi (scriitor) original?

De o bună bucată de vreme respectul meu faţă de scriitori a crescut considerabil. Nu e deloc uşor să fii scriitor. În spatele unei cărţi publicate se află persoane care şi-au dat silinţa ca respectiva lucrare să capete o formă. Ei bine, dacă respectul meu faţă de scriitori este mai mare, cel faţă de scriitorii originali este, deşi tind să exagerez, infinit.

La momentul actual numărul scriitorilor e în creştere. Pe zi ce trece tot mai multe voci se ridică pentru a-şi revendica titlul de scriitor, iar acest lucru este îmbucurător întrucât consider că astfel şi numărul de cititori va prezenta o majorare. Totuşi, nu pot să nu-mi pun întrebarea, câţi din aceşti scriitori vin cu ceva nou? Aşadar, în timp ce mă bucură faptul că avem tot mai mulţi scriitori, mă îngrijorează faptul că mulţi din ei nu fac altceva decât să prelueze tiparul cărţilor deja consacrate la nivel mondial. Cu timpul, aceste tipare au devenit ceea ce numim clişee. Şi fiecare gen îşi are clişeele sale, pentru că a fost un prim autor care a venit cu o idee, această idee s-a făcut plăcută foarte repede, iar pentru că acea idee a avut succes, generaţiile următoare de scriitori au decis să păstreze tradiţia. Până la urmă, asta este şi definiţia clişeului - o idee atât de folosită încât deja poate fi catalogată drept sută la sută banală.

Cum am spus mai sus, fiecare gen îşi are clişeele sale, doar că unele sunt mai puţin sesizabile pentru că ele reprezintă, cel mai adesea, detalii ce ţin de acţiune (câteva exemple găsiţi aici), în timp ce altele sunt extrem de uzate şi deja devin insuportabile pentru mulţi cititori. În cazul celei de a doua categorii, exemple sunt, din păcate, destule. De remarcat este faptul că cele mai multe dintre ele apar când vine vorba de aspectul romance: triunghiul amoros, fata cuminte care se îndrăgosteşte de băiatul rău (care se dovedeşte, un pic mai târziu, a fi un adevărat sensibil) în mai puţin de o săptămână, iubirea lor e interzisă din tot soiul de motive etc. Probabil credeţi că, prin postarea aceasta, mi-am pus în gând să denigrez genul YA, pentru că ştim cu toţii că majoritatea clişeelor numite anterior se potrivesc acestui gen, dar nu am aşa ceva în agendă. Şi în cazul thrillerelor, spre exemplu, se poate vorbi despre o gamă largă de clişee: poliţistul/detectivul foarte priceput în meseria sa este, din întâmplare, un mare iubitor de alcool şi muzică veche, dar pe plan personal o duce cam rău, criminalul a lăsat un indiciu care însă nu este considerat relevant decât în finalul cărţii...


Prin urmare, nu cred că mai există vreun gen care să nu-şi aibă minunatele clişee. Chiar şi cărţile inspiraţionale au început să-şi formeze tipare care urmează a fi transmise din generaţie în generaţie. În orice caz, deocamdată cel mai afectat este genul Young Adult. Când auzim de el ne ducem direct cu gândul la o protagonistă (protagonist mai rar) care se trezeşte că deţine ceva deosebit, de fapt, mai deosebit decât a avut vreodată cineva, de unde ajunge într-o lume cu totul nouă, plină de tipi hot şi mistere şi minciuni şi dezvăluiri şocante. Desigur, ce am scris eu e un rezumat sumar. Totuşi, de ce acest gen se vinde ca pâinea caldă? Pentru că sunt persoane care îl citesc! Simplu ca bună ziua. Câte cărţi YA, tot atâtea adolescente care doresc să evadeze din lumea anostă şi să se simtă importante şi iubite. Nu vreau să jignesc pe nimeni. Şi eu citesc YA şi chiar îmi place, dar mi-am dat seama că asta vrem noi de la cărţile acestea - să ne identificăm cu protagonista şi să-i trăim incitanta viaţă. E un lucru pe care nu-l conştientizăm foarte uşor. Şi, deşi am precizat că îmi face plăcere să citesc astfel de romane, am atins în punctul în care clişeele mi-au ajuns până peste cap. De aceea în recenziile mele tind să scot în evidenţă gradul de originalitate al cărţii şi să o notez şi ţinând cont de acest aspect.

Cu toate acestea, încă mai sunt scriitori care încearcă să fie originali. De fapt, cred că tocmai am făcut o clasificare a scriitorilor contemporani: scriitori care apelează în mod conştient la clişee şi fără să se sinchisească, scriitori care fac tot posibilul să le evite şi să îmbogăţească literatura cu ceva unic şi cea mai rară specie de scriitori, cea care nu trebuie să depună decât minimum de efort pentru a crea o operă inedită. Sfatul meu pentru scriitorii aspiranţi este să citească de toate (iar aici mă refer şi din punctul de vedere al genului, şi din punctul de vedere al clişeelor), cu accent pe acele cărţi de care, de regulă, fugim - cărţile clasice. Cred că acesta este primul pas în a deveni autor. Stephen King spune la un moment dat: If you don't have time to read, you don't have the time (or the tools) to write. Simple as that. Iar în momentul în care vă aflaţi în faţa foii de hârtie (sau a monitorului) şi sunteţi pe punctul de a crea, amintiţi-vă clişeele care v-au deranjat adesea lecturarea unei cărţi şi încercaţi să nu le introduceţi în munca voastră.

Clişeele se vând, nu e niciun dubiu, dar nu rezistă în timp. De ce toată lumea ştie de seria Harry Potter? Pentru că e fără egal. Ce a produs mintea fantastică a lui Rowling a rezistat trecerii anilor, şi va rezista în continuare. De astfel de cărţi avem nevoie. Cel mai de preţ lucru pe care trebuie să-l facă un scriitor este să dea frâu liber imaginaţiei, să nu o mai îngrădească, să îi permită să îndepărteze clişeele şi să dea naştere la ceva spectaculos.

4 comentarii:

  1. Este totuși (într-un fel) bine că apar mai multi scriitori, fie ei și proști, deoarece cititorii lor pot trece la etapa următoare și astfel se va încuraja și apariția cărților de calitate.
    Stephen King a scris și o carte despre scris în general, care îi poate ajuta pe viitorii scriitori.
    Interesant articol! x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, aşa e, dar, din păcate, nu toţi cititorii reuşesc să facă diferenţa între o carte de calitate şi una mai puţin de calitate :-).
      Stephen King e un geniu şi s-a decis să împartă cu noi trucurile sale magice, ceea ce e grozav. Citatul de mai sus e pe undeva prin cartea sa. ^^
      Mulţumesc frumos! E rezultatul inspiraţiei de moment :-D.

      Ștergere
  2. Sinceră să fiu, eu încerc să evit cărţile YA tocmai datorită acestor clişee, exploatate de scriitori la maximum din dorinţa de a se îmbogăţi. Mereu e aceeaşi poveste, plus câteva detalii care o diferenţiază de cealaltă. Într-adevăr, când aveam 14 ani îmi plăceau la nebunie cărţile de acest gen. Cred că ţine mult de vârstă. La un moment dat te saturi să tot citeşti aceeaşi poveste. Drăguţ blogul! Cu siguranţă voi mai trece pe aici. Te aştept şi pe la mine! Te pup:3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, şi eu tind să fug de ele, însă de multe ori cedez, gândindu-mă că poate, poate va fi diferit.
      Mulţumesc frumos! Okie dokie :3

      Ștergere

Thankies for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs from B!