miercuri, 3 septembrie 2014

"Elixirul Vieţii" ("Ucenicia lui Viktor Frankenstein", #1) de Kenneth Oppel - Recenzie

Titlul original: This Dark Endeavor: The Apprenticeship of Victor Frankenstein
Autor: Kenneth Oppel
Editura: Leda
Traducere: Bogdan-Alexandru Sasu & Shauki Al-Gareeb
Anul apariţiei: 2012
Număr de pagini: 384

Oppel a reinventat thrillerul gotic pentru cititorii moderni. Naraţiunea vibrează de tensiune, emoţiile sunt intense, iar atmosfera este cât se poate de întunecată şi lugubră. - Rick Riordan

Povestea lui Oppel este melodramatică, incitantă, neliniştitoare... un amestec delicios de ştiinţă, ficţiune şi horror. - Publishers Weekly

Înainte de a începe să citesc această carte, nu aveam nicio idee care este, măcar în linii mari, subiectul. Citisem o recenzie în urmă cu mult timp şi nu am rămas decât cu faptul că merită să fie citită şi că urmăreşte povestea adolescentului Victor Frankenstein (chiar nu pot să înţeleg de ce în varianta tradusă e scris Viktor). Totuşi, aceste două aspecte mi-au fost îndeajuns, mai ales cel din urmă. Personajul lui Victor a fost creat de Mary Shelley acum aproape două sute de ani, în romanul Frankenstein, însă în acesta protagonistul e trecut de vârsta adolescenţei. Tocmai de aceea mi s-a părut foarte interesantă şi atractivă ideea de a mă reîntâlni cu acest caracter, doar că mai tânăr şi, desigur, creat sau, mai bine spus, recreat de un alt autor. Ţin să vă recomand înainte de orice să citiţi opera lui Mary Shelley, deoarece e fascinant cum personalitatea adolescentului Victor, din Elixirul Vieţii, se prinde de cea a adultului Victor, din Frankenstein. Mie mi se pare un lucru benefic, dar vreau să subliniez faptul că, înafară din perspectiva a ce am numit mai sus personalitate, nu prea se pot face conexiuni între cei doi eroi.

Trecând mai departe, primul volum din seria Ucenicia lui Viktor Frankenstein (despre care nu ştiu decât că mai are încă un volum) îi are în centru pe fraţii gemeni Victor şi Konrad Frankenstein, pe cât de asemănători din punctul de vedere al aspectului, pe atât de diferiţi din perspectiva comportamentului şi a abilităţilor. Aceste diferenţe duc la o rivalitate între cei doi fraţi, rivalitate pe care însă numai Victor, personaj-narator, o percepe şi alege să o întreţină.
Dacă aș fi fost cu doar un an mai mic decât Konrad - sau cel puțin fratele său geamăn ne-identic - ar fi fost mai ușor de suportat. Dar el și cu mine trebuia să fim la fel în orice privință. Ce scuză aveam eu să fiu mai slab?
De aici reiese caracterul dificil şi întunecat al protagonistului, care mi-a atras atenţia în mod deosebit. Totuşi, Victor îşi iubeşte fratele, iar sentimentul e reciproc. Dovadă stau micile lor aventuri prin castelul Frankenstein, din apropierea Genevei, cât şi planurile lor de viitor. Tot într-una din aceste escapade ale lor, ajung în Biblioteca Întunecată, creată de un strămoș pasionat de alchimie. Când Konrad cade grav bolnav, Victor apelează numaidecât la secretele Bibliotecii, deși tatăl lui i-a interzis să mai pășească în acel loc. În scurt timp, descoperă cartea ce conține rețeta pentru Elixirul Vieții, rețeta pentru vindecarea și chiar optimizarea lui Konrad.

Descoperirea acestui leac aduce iar în lumină latura sumbră a lui Victor, care nu se lasă purtat numai de iubirea frățească, ci și de orgoliul de a face ceva măreț, de a se deosebi de ceilalți prin ceva și, nu în cele din urmă, se lasă purtat de dorința de a-i câștiga inima lui Elisabeth. Aspectul din urmă menționat mă duce la triunghiul amoros. De regulă, sunt foarte sceptică în ceea ce privește aspectul acesta, deoarece e un clișeu întâlnit în foarte multe cărți YA, însă, trebuie să recunosc, îmi place forma pe care a luat-o în Elixirul Vieții. Cel mai adesea, într-un triunghi amoros, fata este foarte indecisă și pretinde că are sentimente pentru ambii pretendenți. Elisabeth, pe de altă parte, i-a spus clar lui Victor că nu simte acel gen de iubire pentru el. De fapt, nici nu prea îl pot numi triunghi amoros, Konrad și Elisabeth și-au declarat dragostea, iar Victor pur și simplu s-a decis să intervină, de multe ori într-un mod brutal, care mi-a cam trimis fiori pe șira spinării. Și în Frankenstein am putut vedea umbrele ce îl alcătuiesc, însă în romanul lui Oppel acestea sunt mult mai evidente, ceea ce, sincer, îmi place. Deși este doar un adolescent, Victor începe deja să își arate fața de doctor îngrijorător de pasionat și ambițios, ca să nu spun fața de doctor nebun.

Misiunea de a-și salva fratele se dovedește a fi destul de grea, cu tot ajutorul primit din partea lui Elisabeth și Henri, bunul său prieten, care, apropo, e un personaj foarte distractiv, la fel ca în cartea lui Mary Shelley. Încrederea are de jucat un rol deosebit în această misiune a celor trei. Finalul este exact pe placul meu - surprinzător și bogat în suspansul și misterul acela care nu îți dă pace decât atunci când citești și următorul volum (lucru despre care nu știu când se va întâmpla, din păcate).

În concluzie, vă recomand Elixirul Vieții, mai ales dacă sunteți dornici să vă delectați cu o lectură sumbră și captivantă. Are și câteva buline negre din partea mea, însă mi-a făcut o mare plăcere să o citesc și aștept cu nerăbdare să apară și volumul al doilea (hai, Leda, hai!).


Nota mea: 4/5 


Trailer *

6 comentarii:

  1. (Din păcate) nu cred că al doilea volum va apărea prea curând, știi cum sunt cei de la Leda.. m-ai convins să încep primul volum însă, voiam să mi-l iau de ceva timp dar mereu a intervenit ceva..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, observ că cei de la Leda nu prea obișnuiesc să ducă la bun sfârșit ce încep, din păcate.
      Lectură plăcută! :-)

      Ștergere
  2. Wow,am auzit de seria aceasta.Mi se pare că o verișoară de-a mea a citit primul volum.Aș vrea să o încerc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit această carte şi îmi place mult cum ai conturat totul în recenzia ta. Îmi pare totuşi rău că editura Leda a cam abandonat această serie :(

    RăspundețiȘtergere

Thankies for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs from B!