luni, 1 decembrie 2014

Incursiune în timp


”Națiunile trebuiesc liberate. Între aceste națiuni se află și națiunea română din Ungaria, Banat și Transilvania. Dreptul națiunii române de a fi liberă îl recunoaște lumea întreagă, îl recunosc acum și dușmanii noștri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în brațele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei națiuni înseamnă unirea cu Țara-Românească.
Bucățirea poporului românesc n-a fost urmarea vreunei legi economice, în care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotrivă, teritoriul dintre Nistru, Tisa și Dunăre constituie cea mai ideală unitate economică aproape autarchie.
Bucățirea trupului românesc a fost act de barbarie. Distrusă barbar, unirea tuturor Românilor într-un singur Stat, este cea mai firească pretențiune a civilizațiunei.
Teritoriile locuite de Români de la descălecarea lui Traian și până astăzi au fost teritorii românești. Nu există putere de a suci logica până acolo, ca invadările elementelor străine dirijate pe aceste teritorii în chip artificial și prin abuzul de putere al Statului cu scopul desființării noastre naționale, să poată clătina dreptul nostru de proprietate asupra acestor teritorii. Așa ceva ar fi sancționarea crimei și ar constitui o pălmuire a civilizațiunii, care principial nu admite substituirea dreptului prin brutalitate.
După drept și dreptate Românii din Ungaria și Transilvania dimpreună cu toate teritoriile locuite de dânșii trebuie să fie uniți cu Regatul Român.”
La mulți ani, dragi bloggărași români!
M-am hotărât să pun capăt îndelungatei mele absențe pe blog cu ocazia creată de această sărbătoare națională. Mă aflu deja la cea de-a treia postare închinată zilei de 1 Decembrie, ziua României Mari, și sunt foarte încântată de faptul că încă îmi mențin ideile expuse în postările din 2012, respectiv 2013. Și, sincer, nu cred că mi le voi schimba vreodată. 
Deși au fost momente în care îmi doream să mă fi născut altundeva, îmi dau seama cât de absurd sună asta. Nu regret că sunt româncă și sunt chiar mândră de orginea mea, dar îmi pare că biata Românie e cam ghinionistă. Raportându-mă la istoria ei și, mai ales, la prezent, nu pot să mint și să spun că suntem un popor foarte fericit. De-a lungul timpului s-a tot încercat dezbinarea noastră, și s-a reușit, din păcate, însă ce fapt admirabil este că noi am tot luptat pentru unitate. Nu știu câte popoare care au fost puse într-o asemenea situație au avut aceeași inițiativă și ambiție. Am auzit, mai degrabă, națiuni care au cerut dezbinarea... ce amarnic să existe o astfel de dorință! Noi, nenorociții de români, nu am avut niciodată pretenții. Nu am vrut decât să fim o țară căreia să i se respecte - la naiba! - integritatea teritorială. Nu s-a întâmplat așa. Dar nici nu am contenit din a încerca realizarea acestui ideal. Ei, la 1 decembrie 1918 idealul a devenit realitate, realitate pe care Vasile Goldiș a prezentat-o minunat în discursul său de la Alba-Iulia. E greu să simțit emoția și solemnitatea pe care el și toți ceilalți care au fost prezenți le-au simțit.
Nu știu ce îmi rezervă viitorul, pe ce meleaguri voi ajunge. Un lucru e sigur totuși: în mod direct sau indirect, din interior sau din exterior, vreau să dau și eu o mână de ajutor țării. Noi, adolescenții și tinerii, avem puterea asta. Trebuie doar să vrem. Sunt atâtea domenii în care ne putem implica și ajuta la dezvoltarea lor și, prin urmare, a societății. Trebuie doar să nu ne mai plângem de răul existent, să vrem ceva mai bun și să muncim pentru acest ceva. Trebuie să nu uităm unde ne-am născut, indiferent că rămânem aici sau că plecăm în cealaltă parte a Globului. Suntem români, urmași ai dacilor și romanilor, și trebuie să ne comportăm ca atare.
În final vă las o melodie semnată de Maria Tănase. Nu îmi place muzica populară, mai ales cea din zilele noastre (care nu face altceva decât să-i ridice în slăvi pe Ion, Gheorghe și Vasile care beau de dimineață până seara), însă sunt unele piese ale ”Reginei cântecului românesc” pe care le ascult. Încă o dată am șansa să spun că muzica secolului al XX-lea, românescă și străină, se dovedește a fi superioară celei din secolul nostru.
La mulți ani, România!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!