luni, 27 ianuarie 2014

"Enigma Otiliei" de George Călinescu - Recenzie

Editura Litera 2010
Titlu: Enigma Otiliei
Autor: George Călinescu
Editura: Minerva Bucureşi - 1974
Număr de pagini: 564; 565-614: repere istorico-literare

Nu intenţionam să fac recenzii cărţilor ce fac parte din programa şcolară, iar acum când mă gândesc la lucrul ăsta îmi dau seama cât de absurd e. Regret că nu mi-am schimbat opinia mai devreme, deoarece sunt multe cărţi din această categorie pe care le-am citit şi care merită cu desăvârşire să aibă o postare numai a lor (Ion, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, spre exemplu). Dar mai bine mai târziu decât niciodată.

Enigma Otiliei am terminat-o chiar aseară. Se putea şi mai repede, fără nicio îndoială, însă a fost perioada aceea în care timpul liber înseamnă tot teme, referate şi proiecte. În orice caz, trebuie să recunosc, am cam fugit de cartea asta. De ce? Opiniile celorlalţi ("Am murit de plictiseală!", "E naşpa...", "Prea multă, mult prea multă descriere!"). Iar asta a fost una din cele mai teribile gafe pe care le poate face un cititor. E vorba de sugestie şi autosugestie. După ce citeşti/auzi atâtea păreri, chiar începi să crezi lucrul ăsta, îţi impui ca respectiva carte să se prezinte conform spuselor celorlalţi. Niciodată să nu vă lăsaţi influenţaţi mai mult decât e nevoie. Am precizat toate aceste lucruri pentru că mie mi-a plăcut Enigma Otiliei, chiar mai mult decât mă aşteptam.

Romanul este construit pe două planuri narative principale: un plan "urmăreşte lupta dusă de clanul Tulea pentru obţinerea moştenirii lui Costache Giurgiuveanu şi înlăturarea Otiliei Mărculescu, iar al doilea plan prezintă destinul tânărului Felix Sima care, rămas orfan, vine la Bucureşi, pentru a studia medicina, locuieşte la tutorele lui [Costache Giurgiuveanu] şi trăieşte iubirea adolescentină pentru Otilia". Şi planurile secundare au un rol important, acela de a completa imaginea societăţii citadine. Despre toate aceste planuri pot spune că mi-a plăcut cum au evoluat şi modul în care au fost prezentate personajele participante. Ei, cred că tocmai lucrul din urmă menţionat nu a putut fi înghiţit de unii cititori. George Călinescu a folosit, pentru conturarea personajelor, "tehnica balzaciană de descriere a mediului şi fizionomiei pentru deducerea trăsăturilor de caracter". Tocmai de aceea, atât în incipitul romanului cât şi pe parcursul lui, întâlnim astfel de descrieri. E evident că puţini sunt cei care nu au oftat sau nu au făcut vreun gest de enervare atunci când au văzut două pagini de descriere. Dar, dacă privim dincolo de fragmentele astea, tehnica balzacină în sine e chiar interesantă. Mie, sincer, mi se pare foarte tare să ştii despre un personaj cărei tipologii aparţine încă de dinainte de "a face cunoştinţă" cu el.

După cum am spus, îmi place modul de creionare al personajelor, dar mai ales personajele în sine, varietatea lor, personalităţile cu care sunt înzestrate. Ştiţi, când am început să simt repulsie faţă de un personaj şi afecţiune, simpatie faţă de altul, mi-am dat seama că romanul ăsta este unul cu adevărat bun. Din partea comunităţii feminine, însăşi Otilia, fiica vitregă a lui moş Costache, a fost prima care mi-a trezit un sentiment de respingere. Îmi este, sincer, destul de greu să-mi exprim o părere anume despre ea. De cele mai multe ori mi-a dat impresia de o copilărie aproape echivalentă cu naivitatea, prostia chiar. Pur şi simplu ea nu reprezintă genul meu de eroină. E aeriană, dar într-un mod care trece, la un moment dat, de la drăguţ la enervant. După cum am precizat, nu am o părere fixă despre personajul ăsta. În schimb, despre Aglae, sora lui moş Costache, ştiu sigur că nu o suport. O scorpie în adevăratul sens al cuvântului. Totuşi, un personaj feminin căruia i-aş pune piedică dacă l-aş întâlni pe stradă este Marina, servitoarea lui moş Costache. Femeia asta e odioasă. Când i s-a făcut rău moşului iar Felix i-a spus să se ducă după doctor, ea a tulit-o la vecini, adică la Aglae. Iar asta nu a fost singura întâmplare de acest gen. Pur şi simplu nu o suport. Cât despre Olimpia, unul din cei trei copii ai lui Aglae, e o ignorantă care s-ar integra mai bine într-un mediu ţărănesc. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, nici acolo, pentru că la sat trebuie să munceşti, iar Olimpiei nu i-ar surâde ideea, lucrul pe care îl transmite şi fizicul ei "de invidiat".
Raportându-mă la personajele masculine, aproape toate mi-au plăcut, excepţie făcând vreo două-trei. Titi, spre exemplu, e un tontălău (ca să nu fiu prea directă şi să spun că e un prost cu medalie). Se lasă atât de uşor influenţat de unii (mai ales de Aglae, care este, de altfel, mama lui) şi are impresia că e un mare artist când, de fapt, nu e. Cu toate că este de aceeaşi vârstă cu Felix, nici nu se poate compara cu el. Tânărul Sima nu are aspiraţii spre artă, dar are spre medicină, însă el chiar are ambiţie, el chiar munceşte pentru a obţine rezultatul dorit. În rest, am o atitudine neutră. Simion, soţul lui Aglae, m-a amuzat grozav (nu glumesc, personajul ăsta e hilar!), Stănică Raţiu, soţul Olimpiei, e un personaj pe care ar trebui să-l urăsc, dar e prea isteţ ca să-l tratez astfel, moş Costache e insuportabil prin caracterul său avar, însă sunt anumite aspecte care îl fac să crească în ochii cititorului (plus, de multe ori e foarte comic), iar de Pascalopol, prieten de familie, mi-a plăcut de la început până la final, cu toată rivalitatea dintre el şi Felix.

Înainte să închei aş vrea să-mi exprim opinia în legătură cu titlul romanului. După cum probabil ştiţi, G. Călinescu şi-a numit romanul Părinţii Otiliei, asta ca, mai apoi, editorul să considere că e mai sonor Enigma Otiliei. Însuşi autorul spune că "nu Otilia are vreo enigmă, ci Felix crede că le are. Pentru orice tânăr de douăzeci de ani, enigmatică va fi în veci fata care îl respinge, dându-i totuşi dovezi de afecţiune." Călinescu a dat această explicaţie pentru că au fost unii care au sărit cu gura spunând că "Otilia n-are nicio enigmă şi că, prin urmare, titlul nepotrivindu-se cu conţinutul, romanul e pierdut." Ce-i drept, şi eu mi-am zis că mai potrivit era titlul iniţial, deoarece fiecare personaj marchează, mai mult sau mai puţin, destinul Otiliei, ceea ce le face un fel de părinţi. Ei, aici vine autorul şi spune: "Otilia, cei inteligenţi vor fi observat, nu e personajul principal." Iar eu ţin să completez că Otilia nu este personaj principal în niciunul dintre planurile narative, însă Felix este. Aşadar, titlul, pot spune, reprezintă modul în care personajul principal, Felix, o percepe pe tânăra Otilia. De altfel, şi Pascalopol spune despre fată, în finalul operei, că pentru el "e o enigmă".

Concluzionând, vă îndemn cu toată inima să citiţi cartea. Respectaţi opinia celorlalţi, dar nu vă lăsaţi influenţaţi de ea decât în măsura în care să vă formaţi o părere superficială, nu una bătută în cuie, care să vă împiedice să citiţi un roman frumos, cu personaje felurite şi fascinante.

Notă: 4,5/5 (Goodreads - 5)

joi, 23 ianuarie 2014

"Petrecerea de Halloween" ("Hercule Poirot", #36) de Agatha Christie - Recenzie

Titlul original: Hallowe'en Party
Autor: Agatha Christie
Editura: Rao
Traducere: Costin Valentin Oancea
Anul apariţiei: 2010
Număr de pagini: 217

Voi începe prin a-i mulţumi Oanei pentru şansa de a citi această carte. Mi-am dat seama că am uitat să o includ în ultima postare marca "Noutăţi în bibliotecă". Ah, na, am uitat. Trecând peste lucrul ăsta trist, ţin să precizez că Petrecerea de Halloween este prima carte scrisă de celebra Agatha pe care am citit-o. De mult am vrut să mă conving de geniul ei, de faptul că ea chiar este "Regina Crimei".

Romanul de faţă, publicat în 1969, are în prim-plan o crimă odioasă care a avut loc în timpul unei petreceri de Halloween, organizată pentru adolescenţii din satul Woodleigh Common. Victima, Joyce, o fată de treisprezece ani, a fost găsită înecată în biblioteca din casa gazdei, Rowena Drake. Probabil dacă scriitoarea Ariadne Oliver nu ar fi fost prezentă la petrecere şi, prin urmare, la descoperirea cadavrului, cazul nu ar fi fost rezolvat. Dar ea a fost acolo, iar după aceea s-a dus de grabă la amicul ei, Hercule Poirot, cunoscutul detectiv. Acesta reuşeşte, în cele din urmă, să afle de la scriitoarea iubitoare de mere întreg firul narativ al crimei.

Demascarea criminalului nu se dovedeşte a fi o misiune uşoară nici pentru belgian. Însă un lucru îi atrage atenţia: în timpul pregătirilor pentru petrecere, fata s-a tot lăudat cum că, în urmă cu ceva timp, a fost martoră la o crimă. Pentru unii acesta era doar un detaliu nesemnificativ, pentru alţii doar o altă minciună de-a lui Joyce, însă pentru Poirot era cel mai bun punct de pornire în dezvăluirea criminalului. Aşa se face că, în scurt timp, descoperă alte evenimente bizare ce s-au petrecut prin Woodleigh Common în ultimii ani, evenimente cu ajutorul cărora face alte conexiuni care vor aduce, în cele din urmă, adevărul la lumină.

Una din concluziile pe care le-am tras în urma lecturării acestei cărţi ar fi aceea că detaliile, oricât de nesemnificative ar părea, pot fi cheia rezolvării unei probleme, fie ea gravă sau mai puţin gravă. De asemenea, ca detectiv trebuie să fii o persoană cât se poate de obiectivă, să nu te laşi influenţat de opiniile nimănui şi să tragi concluzii abia după ce ai interogat toată gloata. Cel mai bun exemplu ni-l dă Agatha Christie cu al ei detectiv belgian Hercule Poirot. Ei bine, el nu a făcut altceva decât să interogheze, noteze şi să se informeze asupra a ceea ce a notat, asta ca să ajungă la o concluzie (corectă, evident).

Despre carte, în ansamblu, nu am decât cuvinte de laudă, însă parcă mă aşteptam la ceva mai... spectaculos. Chiar mă aşteptam la lucrul ăsta, dar, în momentul în care am aflat anul publicării, mi-am dat seama că am făcut greşeala de a o compara, în mod inconştient, cu romanele perioadei contemporane, ceea ce este mai mult decât eronat. Nu te poţi aştepta de la un scriitor care şi-a început cariera în '20 să scrie despre detectivi purtând ochelari cu cameră video încorporată şi ceas cu laser, şi nici despre criminali care aparţin nu ştiu cărui clan mafiot. Ei, iată-mă contrazicându-mi propria persoană.

Ca să concluzionez, Petrecerea de Halloween este o carte mai mult decât awesome pentru perioada în care a fost scrisă, cu personaje foarte frumos conturate şi un fir narativ dominat de mister. Îmi este, totuşi, destul de greu să-i acord o notă. 5/5 nu pot să-i acord, pentru că nu o consider excepţională... Un lucru e sigur: voi continua să citesc romanele Agathei.

Notă: 4,5/5 (Goodreads - 4)

vineri, 17 ianuarie 2014

Noutăţi în bibliotecă #16

Heeei! How you doin'? :-D Trăiesc, trăiesc! Mai mult de atât, sunt pusă pe fapte măreţe. Înainte să intru în detalii vreau să vă prezint (să mă laud cu) ce am reuşit să strâng în ultima vreme.


Sezonul Oaselor de Samantha Shannon, câştigată pe minunatul blog Mythical Books. Fenomenul ăsta s-a întâmplat în urmă cu ceva timp în urmă, dar am aşteptat să mă mai capăt cu ceva înainte de a da sfoară-n ţară despre cartea asta care pare mega awesome. Can't wait to read it! 


Chiar azi am fost la poştă şi mi-am luat coletul cu nişte cărţi cumpărate de pe Elefant. Printre ele se află şi Istoria Franţei de Jules Michelet. Îmi place ideea de carte de buzunar. În poză par mai mari, dar ele suntl, de fapt, destul de micuţe şi foarte groase. Sunt sigură că-mi vor fi de mare folos la olimpiadă. Mai ales al doilea volum (Istoria revoluţiei).


A doua carte luată de pe site-ul menţionat mai sus este Ecouri de dincolo de moarte de Johan Theorin, un thriller poliţist pe care aştept cu mare nerăbdare să-l citesc. Sunt foarte multe aspecte care mă intrigă. 


Ca să-mi satisfac interesul faţă de Germania, mi-am luat De la Bismarck la Hitler: Germania între anii 1890-1933 de Geoff Layton. Cartea se aseamănă în mare parte cu un manual, doar că nu e manual. Informaţia este însoţită de scheme, poze şi hărţi, ceea ce îmi place mult. O, e foarte tare faptul că are un soi de set de întrebări în legătură cu textul, set pe care îl întâlneşti la fiecare interval de nu ştiu câte pagini. Îmi place la nebunie lucrul ăsta pentru că ştiu că mă va ajuta în viitor. 

Ta-da! :-D

Voi ce v-aţi mai cumpărat? Ce aţi mai citit? Ce aţi mai luat de la bibliotecă? N-am mai fost de luni întregi la bibliotecă :<. Mi-e dor, chiar şi de bibliotecarele cam acre. However, cu şcoala cum staţi? Ce părere aveţi de medii? Eu prefer să nu spun nimic deocamdată. Sunt genul de persoană care se aşteaptă la o surpriză, fie ea plăcută sau neplăcută, în orice moment, deci până nu am scrisă roşu pe alb media nu mă pronunţ. Oricum, asta nu prea mă interesează în momentul de faţă. Cine se duce la olimpiadă la română mâine? Eu merg şi sper să fac mai mult decât am făcut anul trecut. Tocmai de aceea voi încheia pălăvrăgeala ca să mai repet şi eu câte ceva. 

Ne mai citim şi succes tuturor unde credeţi că aveţi nevoie! ^^

luni, 13 ianuarie 2014

Author Interview, Excerpt & Giveaway "The Gatekeepers of Em’pyrean" Series by KD Pryor

Howdy, buddies! Today I'm honored to host author KD Pryor and her series - The Gatekeepers of Em'pyrean. I am extremely excited about The Portal's Choice and The Inn of the Kindred Spirits. Both seem very good YA paranormal books and I would be delighted to hear that they are going to be published in my country - Romania - too. First of all, we'll take a look at the descriptions, excerpt and interview, and then you guys can enter the awesome giveaway below.

The Portal’s Choice
The Gatekeepers of Em’pyrean Series
Book One      
KD Pryor                                          

Genre: YA Paranormal 
Publisher: Madaket Lane Publishers
Number of pages: 502 
Cover Artist: Bespoke Book Covers  
Virtual book tour organized by: Bewitching Book Tours


Book Description:

Portals. Doorways. Gateways. All ways to get in or out of someplace, right? Nothing weird, spooky or otherworldly about them. Or, at least that’s what Tallis Challinor always thought. Tallis is a practical young woman, a writer, a lover of words and a natural storyteller. But she’s not sure what to do when real-life sucks her into a story far stranger than anything she’s ever imagined.

Tallis discovers that portals are passageways between the human and spirit worlds. She finds out that bent-on-evil ghosts can escape from the spirit realm through those gateways whether they are supposed to or not. And when they do, Tallis finds herself the chosen human, picked by the portal in her basement in New Hampshire, to seek out and return the wayward spirits.

All Tallis wants to do is recover from the loss of her parents and settle into her new home. She’d like a boyfriend, someone like the cute guy, Aiden, down the street. She’d like some girlfriends to talk to and maybe even go shopping with. And she’d like the ghosts, the portal, and the responsibility that has been thrust upon her to disappear. 

But when the ghosts threaten her new hometown, her friends, and the family she holds so dear, Tallis discovers the inner courage to meet the portal’s challenge and save those most precious to her. Along the way, Tallis learns that she is more than she’s ever imagined herself to be and that she deserves more than she’s ever dreamed possible. 



The Inn of the Kindred Spirits
The Gatekeepers of Em’pyrean Series
KD Pryor

Genre: YA Paranormal
Publisher: Madaket Lane Publishers
Number of pages: 194
Cover Artist: Bespoke Book Cover  


Book Description:

Brittany, France. Near the coast. A picturesque inn. Spectacular scenery. Tasty French treats. Time off from school.

Tallis Challinor imagines this as the perfect vacation scenario, so when her grandfather suggests that she accompany him to the country of her ancestors, she is more than happy to tag along. What Tallis doesn’t bargain on is another ghostly encounter, especially not so soon after she’s sealed up a bunch of unruly ghosts on their side of the portal between the human and spirit realms. But, when she feels the energy radiating from the megalithic standing stones dotting the countryside around Carnac, France, an energy that feels frighteningly like the power exuding from the portal in her basement back home, she has a feeling she might be in trouble.  And she is right.

When her grandfather goes missing, Tallis leaps into action. She calls the only ghostbuster she knows in France and, with help on the way, she gears up to battle another set of spirits bent on causing destruction. Along the way, Tallis is forced to examine her life, her relationships, and her tightly-held beliefs about who she is and where she comes from.  She also has to juggle two impossible males, both attractive but annoying, both seemingly set on driving her nuts or breaking her heart.  


~ Excerpt ~



~ Interview ~

1. Hello! To begin with, I would like to say how happy I am to have you on my blog. I am sure everyone would like to know: when did you first realize you wanted to be a writer?   

Thanks for having me on your blog today and giving me the chance to get to know you and your readers. It’s pretty exciting to be on a blog based in Romania. As to your question, I think I’m a late bloomer. I didn’t know that I wanted to be a fiction writer until I was in my thirties. I’ve always been a rather good writer but most of what I did was technical writing for college and law school. I am an organized and tenacious researcher. I discovered that in school. I’ve been able to use those skills with my fiction writing – but fiction is lots more fun.

2. What inspired you to write The Gatekeepers of Em’pyrean

Late on a June afternoon I drove by an old house with a cemetery next door. Maybe it was the juxtaposition of shadows and light or maybe my imagination was in high gear, but I knew there was a connection between the two places. Brainstorming the idea with my family, I realized that the basement of the house had a portal between the human world and the spirit world. And I knew that my female protagonist, Tallis Challinor, was going to have to learn how to get spirits who had escaped to the human realm back through the portal to the spirit side.

3. Which of your characters is your favorite and why?

My favorite character is Tallis. At 15 she’s facing all the issues of growing up and being a teenager coupled with coping with her parent’s death and a move to a new town. She struggles. She has bad moods and feels the frustration of dealing with some of the people in her life. When she’s made a gatekeeper for the purpose of returning the ghosts to the spirit world, she’s not sure she can do what is required. She’s not sure she even wants to. But Tallis learns to trust herself and to access her inner courage. She’s not perfect. She’s still learning and growing. And I think that is true for all of us, no matter how old or young we are.

4. If your book was made into a movie who would you envision in the leading roles?

Tallis Challinor – Vanessa Marano
Gabbie Alexandre – Aly Michalka
Noreis Alexandre – Daniel Radcliffe
Aiden Pickering – Logan Lerman
Porteur -  Patrick Stewart

5. Are any books that you've read and thought "I wish I'd written that"?  

There are so many books that I love but if I had to choose a book or a series that I wish I’d written it would be the Harry Potter series by J.K Rowling. I read the books to my kids, starting over again as each child grew old enough to listen. I was as caught up in the stories and the world that Ms. Rowling created as my kids were. I admire the way she brought all the pieces together at the end and I marvel at her ability to keep all the details straight from one book to the next.

6. What did you enjoy most about writing The Gatekeepers of Em’pyrean?

Writing The Portal’s Choice was like solving a puzzle. I knew where I would end up, but I didn’t always know how I’d get there. Each writing day, when I discovered some new part of the story, when some knot was untangled, a new puzzle piece fitted in, I had a rush of excitement. Finishing the book, typing the last word, was a joy. I was so happy to know that I’d maneuvered through the twists and turns and found the right end.

7. Where and when do you prefer to do your writing? 

I always write in my office and I love to write in the mornings. Many days, however, I write in the afternoon depending on other commitments.

8. For your own reading, do you prefer ebooks or traditional paper/hard back books?

I love the feel of a real book in my hand.

9. What about your hobbies? What do you enjoy doing when you are not writing?

My favorite hobby is traveling but I can’t be gone all the time. So when I’m not traveling I like to practice yoga, read, and take long walks when the weather is nice. Right now, it’s snowing in New Hampshire. This winter I’m going to break in my new snow shoes and cultivate a new hobby.

10. Lastly, what advice would you give to aspiring writers?

Write every day if you can and don’t give up. No matter how hard it may seem, you can finish your book. And there is nothing like the feeling of typing that last word and knowing that you’ve done it.

Thanks so much for hosting my book and me on your blog. 

It is my pleasure! Thank you very much for taking the time to answer my questions.

~ About the Author ~

KD Pryor started life in Missouri, where she read lots of books, even sneaking them into baseball games to the irritation of her father. Kelley graduated with a degree in International and Comparative Studies from Trinity University in San Antonio, Texas. After college and marriage to a great guy, she decided to pursue a law degree at the University of Kansas in Lawrence. Her oldest son was born soon after law school, followed three years later by her daughter and a move to Kentucky. One more son, a move to Ohio and four years later, her family jumped on the opportunity to move to India. They lived in Bangalore, now Bengaluru, for four wonderfully chaotic years, traveling all over Asia, Australia and Europe.

Now, settled in New Hampshire with her family and herd of cats (only three), she can often be found in her office, working on the next installment of “The Gatekeepers of Em’pyrean” series, reading one of a dozen books she has started, and dreaming of her future travel destinations.

“The Portal’s Choice”, book one in “The Gatekeeper’s of Em’pyrean” series featuring Tallis Challinor, was released on May 6, 2013.

“The Inn of the Kindred Spirits”, a novella featuring protagonist Tallis Challinor, was released in November 18, 2013.

“The Forgotten Gate”, book two in “The Gatekeeper of Em’pyrean” series, is scheduled for release in 2014.


~ Giveaway ~

a Rafflecopter giveaway
Good luck everyone and have a wonderful day! ^^

marți, 7 ianuarie 2014

Câştigător Concurs Şubidubidesc + La mulţi ani, Ioni şi Ioane!


Heeey, darlings! Voi începe prin a le ura tuturor celor ce îşi serbează (şi-au serbat) azi onomastica. Vă urez toate cele bune şi nu uitaţi să le mulţumiţi părinţilor pentru acest prenume frumos! ^^

În continuare vreau să vă întreb pe toţi cum au decurs primele două zile ale acestei săptămâni. V-au adus profesorii notele la teze? Ce planuri au pregătit pentru voi? Mie mi-a adus azi nota la teză la psiho, deci au mai rămas două - română şi engleză. Cât despre ceea ce ne-au pregătit profesorii pentru perioada asta, am teste, referate şi prezentări, lucruri la care mă aşteptam şi peste care sunt sigură că voi trece cu bine :).

Hm, gata, trec la treburi serioase. Concursul meu şubidubidesc a luat sfârşit. Doresc să vă mulţumesc tuturor pentru participare şi sper să vă revăd şi la viitoarele concursuri pe care le voi organiza.

Fără alte comentarii, câştigătoarea este Serafincean Laura! Felicitări, dragă Laura! :D 

Aştept un e-mail cu adresa completă şi cele pantru e-bookuri dorite din lista dată. Adresa mea de mail este bia_bib19.

Încă o dată, mulţumesc pentru participare tuturor.
Mult succes şi ne mai citim! >:D<

miercuri, 1 ianuarie 2014

Leapşa - Oldies but goodies


Howdy, buddies! Ce faceţi? Obosiţi? :D Eu mi-am zis să completez o leapşă care sună foarte bine. Nu vreau să vă ţin în suspans, aşa că voi trece la treabă.
Deea şi Alexandra sunt cele două drăguţe care s-au gândit la mine şi mi-au dat această leapşă. Mulţumesc frumos! ^^

1. Care sunt filmele tale vechi preferate şi pe care le-ai urmări încontinuu, indiferent de noile apariţii şi de ce?

Tăcerea mieilor, ecranizarea cărţii lui Thomas Harris, un film foarte bun din '91, Star Wars: Episode IV - A New Hope din '77, Romeo şi Julieta din '68, Rocky din '76 cu următoarele părţi, Twins din '88, Awakenings din '90 şi, evident, Home Alone. Filmele astea le-am văzut şi revăzut şi abia aştept să le mai vizionez. Nu am un anumit motiv, pur şi simplu îmi plac, sunt reuşite din toate punctele de vedere. Star Wars, spre exemplu, mi se pare la fel de reuşit ca un film SF din zilele noastre, chiar dacă efectele speciale sunt mult mai spectaculoase în prezent. Filmele vechi au actori buni (iar aici fac trimitere la Tăcerea mieilor în mod special) şi parcă sunt realizate cu o mai mare atenţie, în sensul că cine a făcut respectivul film a fost atent la orice detaliu. Plus, sunt originale. În cazul ecranizărilor nu mai pot aduce vorba de originalitate, dar pot aduce vorba de respectarea acţiunii din carte şi de transmiterea cu succes a ideilor şi sentimentelor.

2. Asculţi trupe sau cântăreţi vechi? Şi dacă da, ce trupe? Pot fi trupe/cântăreţi care fie au cântat doar în perioadele părinţilor voştri sau care au fost fondate pe atunci şi încă mai cântă.

Îmi plac foarte mult The Who, Kansas, Elton John, The Beatles, Survivor, Metallica, Modern Talking şi alte câteva trupe. Ce-i drept, adevăratele trupe şi adevăraţii cântăreţi sunt cei lansaţi înainte de anii 2000. Mai sunt şi unele excepţii, dar cred că le pot număra pe degete.

3. Stilul vestimentar. Dacă ar fi să alegi între stilurile anilor vechi şi noile stiluri, pe care le-ai alege?

Ăh, mie nu-mi place niciun stil înafară de al meu. Păi, cele vechi erau fie foarte elegante şi extrem de incomode, fie ţipătoare şi colorate, în timp ce în zilele noastre există sute de stiluri care se rezumă la a purta cât mai puţine piese vestimentare. Stilul meu e unul comod, adaptabil diferitelor ocazii, decent, compus dintr-un număr rezonabil de piese. În fine, eu nu dau doi bani pe toată treaba cu stilurile, moda şi chestiile ce ţin de ea. Tot ce vreau eu este să mă simt bine în ceea ce port, să îmi stea bine şi să mă reprezinte.

4. Suntem obişnuiţi cu noile cărţi care apar în fiecare zi, unele bune, altele mai puţin bune. Şi în general acestea ne plac mult mai mult decât cele vechi, clasicele, fie ele româneşti sau nu. Dar există vreo carte veche, pe care obişnuiau să o citească părinţii voştri şi care v-a plăcut şi vouă?

Chiar nu mi-am întrebat părinţii dacă au citit cărţi clasice, dar mie îmi plac. Da, sunt mult mai bogate în descriere (dar nu toate!), sunt mai profunde, prin urmare, un pic mai plictisitoare. Însă eu cred că o persoană care nu a citit măcar două cărţi clasice (una românească şi una din literatura universală) în toată viaţa sa, nu se poate numi cititor. Dacă nu erau cărţile astea clasice nu erau nici astea contemporane, moderne. Dacă nu era Jane Austen de unde se mai inspirau autorii contemporani de romane de dragoste? Dacă mă pui să aleg între o carte clasică şi una contemporană, cel mai probabil o voi alege pe a doua, dar după ce o voi fi citit, voi fi făcut rost şi de cea clasică. Ce am citit până acum şi poartă eticheta de "clasic" mi-a plăcut. Ion, spre exemplu, e un roman foarte bun, cu acţiune care curge efectiv, nu se împotmoleşte în descrieri. Martin Eden de Jack London e o carte foarte frumoasă, nici nu ziceţi că a fost publicată din 1909. Ideea mea este că există pentru fiecare dintre noi o carte clasică, trebuie doar să căutăm.


Ta-da! Mulţumesc frumos pentru leapşă, Deea şi Ale! ^^
Prefer să nu mai nominalizez, deci oricine este tentat să o completeze poate să o facă numaidecât.
Ne mai citim! >:D<

Un 2014 awesome!



La mulţi ani, dragi bloggăraşi! Sper ca anul acesta să vă aducă sănătate, şi mai multă înţelepciune, un strop de noroc unde credeţi că e nevoie, voinţă şi succes în a vă îndeplini planurile, dorinţele, visele!

Chiar dacă nu vă cunosc în persoană sunt sigură că sunteţi nişte persoane extraordinare care merită tot ce-i mai bun. Sunt sigură de asta. Tocmai de aceea sper că anul acesta va fi unul mai bun pentru toţi.

Anul 2013 a fost unul bunicel pentru mine. Au existat câteva lucruri care mi l-au cam dat peste cap, câteva lucruri care mi-au afectat starea spirituală, dar din fericire nu a fost nimic grav, care să nu poată fi aruncat într-un colţ al uitării. La capitolul cărţi nu stau prea bine: am reuşit să citesc în jur de 40. Hm, sper ca anul acesta să reuşesc să citesc 50. Vai, dar am rămas datoare cu vreo trei-patru recenzii! Of, deci cele care vor fi postate în următoarele zile sunt pentru cărţi citite în 2013.

Okay, nu vreau să mă lungesc (cum fac de obicei), aşa că voi încheia prin a vă aminti cât de bucuroasă sunt că am acest blog, pentru că mulţumită lui am ajuns să vă cunosc ^^.
Oh, uitaţi ce v-am pregătit:


Ştiu că nu sună prea bine "La mulţi ani, awesome bloggeri!", dar mie chiar îmi place cuvântul "awesome" ^^. Şi topica e cam aiurea... Şi scrisul meu e aiurea, credeţi-mă, ştiu asta prea bine :)). 
Dar mă bucur că am reuşit să vă transmit urarea şi prin intermediul acestor poze. Sper ca la trecerea în anul 2015 să face altele mai bune! ^^
Până atunci, la mulţi ani tuturor, iar cei ce purtaţi numele de Vasile/Vasilica, have fun today! >:D<