marți, 29 iulie 2014

Concurs aniversar - doi ani


Hey buddies! După cum v-am spus în urmă cu o vreme, m-am hotărât să fac un concurs, şi ţinând cont că pe 27.08 micuţul ăsta împlineşte doi ani, am decis să fac un concurs aniversar.

Cum vă înscrieţi: Completaţi Rafflecopter-ul de mai jos. Dacă vreuna din cerinţe vi se pare neclară, vă rog să-mi spuneţi.

Premiile:

Premiul 1 constă în: După faptă şi răsplată de Kate Atkinson şi 20 de obiecte promoţionale. Chiar astăzi am adăugat cel de-al douăzecilea obiect promoţional, care este un magnet de frigider cu Catch Me When I Fall, carte scrisă de Vicki Leigh şi care urmează a fi publicată pe la sfârşitul lui octombrie. Nu apare în poză deoarece am făcut-o acum ceva timp şi mi-am zis că nu are rost să fac una nouă.


Premiul 2 constă în: Emma de Jane Austen în limba engleză şi 15 obiecte promoţionale. La fel ca în cazul primului premiu, cel din urmă obiect promoţional l-am adăugat azi - o insignă cu Catch Me When I Fall de Vicki Leigh. 


* Rafflecopter-ul *
a Rafflecopter giveaway

P.S. Dacă doreşte cineva inventarul obiectelor promoţionale îl voi face cu mare plăcere. Ştiu că nu se văd prea bine în imagini, aşa că, dacă vreţi să ştiţi ce se ascunde sub obiectele de la suprafaţă :)), just let me know :-D.
Succes şi mulţumesc de participare! >:D<

miercuri, 23 iulie 2014

"Ecouri de dincolo de moarte" de Johan Theorin - Recenzie

Titlul original: Skumtimmen
Autor: Johan Theorin
Editura: Trei
Traducere: Bogdan Perdivară
Anul apariţiei: 2011
Număr de pagini: 400

Ecouri de dincolo de moarte reprezintă continuarea aventurii mele în lumea romanelor nordice. Am început-o cu opera lui Håkan Nesser Cu ochii minţii, iar acum mi-am zis să încerc alt autor, deşi e tot suedez.

Johan Theorin aduce în prim-plan, prin intermediul acestei cărţi, un caz mai delicat, fiind vorba de dispariţia unui băieţel, Jens, din insula suedeză Öland. Acest lucru s-a întâmplat în urmă cu 20 de ani şi a provocat multă suferinţă, mai ales în cazul mamei sale, Julia Davidsson, care nici după atâţia ani nu a reuşit să treacă, măcar într-o oarecare măsură, peste îngrozitorul incident. 

Însă când tatăl Juliei, Gerlof, primeşte prin poştă (de la un expeditor necunoscut) una din sandalele lui Jens cu care era încălţat în acea dimineaţă, lucrurile iau o turnură neaşteptată. Julia se întoarce pe insula care i-a răpit copilul. Aici, împreună cu Gerlof, începe să sape în trecutul întunecat al insulei, care, se pare, s-a mai confruntat cu dispariţii şi crime bizare până la cazul băieţelului Davidsson. Investigaţiile celor doi aduc la lumină personaje cu un trecut mai mult sau mai puţin relevant pentru ancheta lor. Unii reacţionează ciudat de degajat la întrebările lor, în timp ce alţii adoptă un comportament izolaţionist şi suspicios. Chiar în vremea în care Julia şi Gerlof abia îşi începeau aventura de a descoperi adevărul, un eveniment trist are loc. Prin prisma acestuia, în scenă îşi face apariţia poliţistul Lennart Henriksson, care o va influenţa mult pe Julia în a depăşi pierderea dragului copil. Finalul aduce, desigur, descoperirea adevărului, însă cu anumite sacrificii.

Raportându-mă la această lectură, aş spune că Johan Theorin este o persoană riguroasă, cel puţin, în ceea ce priveşte naraţiunea. Ecouri de dincolo de moarte are momentele subiectului perfect delimitate. Mi-a plăcut foarte mult ideea de a îmbina aceste momente ale subiectului cu secvenţe din trecut, referitoare la un personaj. Despre acest personaj mi-am format o părere pe parcursul cărţii, o părere foarte solidă, care însă s-a dovedit absolut eronată. Iar acest lucru se potriveşte şi în cazul unui alt personaj, doar că el îşi face intrarea un pic mai târziu, iar acele secvenţe din trecut nu-l au ca protagonist, ci doar ca personaj secundar la un moment dat. 

Această alternare între prezent şi trecut duc la un final... de proporţii uriaşe. Am spus despre multe cărţi că au un final neaşteptat, şocant în cazul thrillerelor, însă Ecouri de dincolo de moarte are, fără niciun dubiu, cel mai bun final de până acum. E fantastic! În cazul cărţii lui Håkan Nesser nu prea aveam o ipoteză despre posibilul făptaş, însă în cazul capodoperei lui Theorin aveam, dar s-a dovedit atât de greşită, şi chiar mi-a cam rănit sentimentele. Adică, totul s-a dovedit a fi exact opusul a ceea ce credeam eu: personajul pe care eu îl credeam rău s-a dovedit a fi cel bun, iar personajul cel bun s-a dovedit a fi cel rău. Din această cauză am spus că mi-a cam rănit sentimentele. Pur şi simplu nu mă aşteptam...

Ecouri de dincolo de moarte e o lectură extraordinară. În primul rând, finalul, după cum am spus, este speechless (eu chiar am rămas cu gura căscată, la propriu). În al doilea rând, durerea Juliei este atât de frumos şi realist transmisă, iar evoluţia ei, la fel, creează o puternică impresie de veridic. Îmi pare foarte rău pentru ea, care parcă este ţinta suferinţei. Şi nu în cele din urmă, bătrânul Gerlof mi se pare un foarte bun detectiv. Trebuie să vă spun totuşi că este destul de bogată în detalii, uneori cam irelevante (iar aici mă refer la detaliile marinăreşti), însă marea lor majoritate ajută la formarea atmosferei. Au fost momente în care aceste detalii mi-au cam pus beţe în roate, dar nu cred că ar trebui să rataţi Ecouri de dincolo de moarte din cauza lor.

Prin urmare, dacă vreţi să citiţi un thriller cu adevărat savuros, atunci cartea lui Johan Theorin este o alegere foarte bună.

Nota mea: 5/5

duminică, 20 iulie 2014

A fi sau a nu fi (scriitor) original?

De o bună bucată de vreme respectul meu faţă de scriitori a crescut considerabil. Nu e deloc uşor să fii scriitor. În spatele unei cărţi publicate se află persoane care şi-au dat silinţa ca respectiva lucrare să capete o formă. Ei bine, dacă respectul meu faţă de scriitori este mai mare, cel faţă de scriitorii originali este, deşi tind să exagerez, infinit.

La momentul actual numărul scriitorilor e în creştere. Pe zi ce trece tot mai multe voci se ridică pentru a-şi revendica titlul de scriitor, iar acest lucru este îmbucurător întrucât consider că astfel şi numărul de cititori va prezenta o majorare. Totuşi, nu pot să nu-mi pun întrebarea, câţi din aceşti scriitori vin cu ceva nou? Aşadar, în timp ce mă bucură faptul că avem tot mai mulţi scriitori, mă îngrijorează faptul că mulţi din ei nu fac altceva decât să prelueze tiparul cărţilor deja consacrate la nivel mondial. Cu timpul, aceste tipare au devenit ceea ce numim clişee. Şi fiecare gen îşi are clişeele sale, pentru că a fost un prim autor care a venit cu o idee, această idee s-a făcut plăcută foarte repede, iar pentru că acea idee a avut succes, generaţiile următoare de scriitori au decis să păstreze tradiţia. Până la urmă, asta este şi definiţia clişeului - o idee atât de folosită încât deja poate fi catalogată drept sută la sută banală.

Cum am spus mai sus, fiecare gen îşi are clişeele sale, doar că unele sunt mai puţin sesizabile pentru că ele reprezintă, cel mai adesea, detalii ce ţin de acţiune (câteva exemple găsiţi aici), în timp ce altele sunt extrem de uzate şi deja devin insuportabile pentru mulţi cititori. În cazul celei de a doua categorii, exemple sunt, din păcate, destule. De remarcat este faptul că cele mai multe dintre ele apar când vine vorba de aspectul romance: triunghiul amoros, fata cuminte care se îndrăgosteşte de băiatul rău (care se dovedeşte, un pic mai târziu, a fi un adevărat sensibil) în mai puţin de o săptămână, iubirea lor e interzisă din tot soiul de motive etc. Probabil credeţi că, prin postarea aceasta, mi-am pus în gând să denigrez genul YA, pentru că ştim cu toţii că majoritatea clişeelor numite anterior se potrivesc acestui gen, dar nu am aşa ceva în agendă. Şi în cazul thrillerelor, spre exemplu, se poate vorbi despre o gamă largă de clişee: poliţistul/detectivul foarte priceput în meseria sa este, din întâmplare, un mare iubitor de alcool şi muzică veche, dar pe plan personal o duce cam rău, criminalul a lăsat un indiciu care însă nu este considerat relevant decât în finalul cărţii...


Prin urmare, nu cred că mai există vreun gen care să nu-şi aibă minunatele clişee. Chiar şi cărţile inspiraţionale au început să-şi formeze tipare care urmează a fi transmise din generaţie în generaţie. În orice caz, deocamdată cel mai afectat este genul Young Adult. Când auzim de el ne ducem direct cu gândul la o protagonistă (protagonist mai rar) care se trezeşte că deţine ceva deosebit, de fapt, mai deosebit decât a avut vreodată cineva, de unde ajunge într-o lume cu totul nouă, plină de tipi hot şi mistere şi minciuni şi dezvăluiri şocante. Desigur, ce am scris eu e un rezumat sumar. Totuşi, de ce acest gen se vinde ca pâinea caldă? Pentru că sunt persoane care îl citesc! Simplu ca bună ziua. Câte cărţi YA, tot atâtea adolescente care doresc să evadeze din lumea anostă şi să se simtă importante şi iubite. Nu vreau să jignesc pe nimeni. Şi eu citesc YA şi chiar îmi place, dar mi-am dat seama că asta vrem noi de la cărţile acestea - să ne identificăm cu protagonista şi să-i trăim incitanta viaţă. E un lucru pe care nu-l conştientizăm foarte uşor. Şi, deşi am precizat că îmi face plăcere să citesc astfel de romane, am atins în punctul în care clişeele mi-au ajuns până peste cap. De aceea în recenziile mele tind să scot în evidenţă gradul de originalitate al cărţii şi să o notez şi ţinând cont de acest aspect.

Cu toate acestea, încă mai sunt scriitori care încearcă să fie originali. De fapt, cred că tocmai am făcut o clasificare a scriitorilor contemporani: scriitori care apelează în mod conştient la clişee şi fără să se sinchisească, scriitori care fac tot posibilul să le evite şi să îmbogăţească literatura cu ceva unic şi cea mai rară specie de scriitori, cea care nu trebuie să depună decât minimum de efort pentru a crea o operă inedită. Sfatul meu pentru scriitorii aspiranţi este să citească de toate (iar aici mă refer şi din punctul de vedere al genului, şi din punctul de vedere al clişeelor), cu accent pe acele cărţi de care, de regulă, fugim - cărţile clasice. Cred că acesta este primul pas în a deveni autor. Stephen King spune la un moment dat: If you don't have time to read, you don't have the time (or the tools) to write. Simple as that. Iar în momentul în care vă aflaţi în faţa foii de hârtie (sau a monitorului) şi sunteţi pe punctul de a crea, amintiţi-vă clişeele care v-au deranjat adesea lecturarea unei cărţi şi încercaţi să nu le introduceţi în munca voastră.

Clişeele se vând, nu e niciun dubiu, dar nu rezistă în timp. De ce toată lumea ştie de seria Harry Potter? Pentru că e fără egal. Ce a produs mintea fantastică a lui Rowling a rezistat trecerii anilor, şi va rezista în continuare. De astfel de cărţi avem nevoie. Cel mai de preţ lucru pe care trebuie să-l facă un scriitor este să dea frâu liber imaginaţiei, să nu o mai îngrădească, să îi permită să îndepărteze clişeele şi să dea naştere la ceva spectaculos.

miercuri, 16 iulie 2014

"Cu ochii minţii" ("Inspectorul Van Veeteren", #1) de Håkan Nesser - Recenzie

Titlul original: Det grovmaskiga nätet
Autor: Håkan Nesser
Editura: Trei
Traducere: Constantin Dumitru Palcus
Anul apariţiei: 2011
Număr de pagini: 256

Cu ochii minţii e primul thriller nordic pe care l-am cumpărat şi citit. Ţin minte că în postarea în care am prezentat achiziţia, am zis că am aşteptări de la romanele nordice. Mă bucur că aceste aşteptări nu mi-au fost încălcate.

Cu acest roman autorul îl aduce în lumina reflectoarelor pe Van Veeteren, un tip experimentat şi cu fler, inspector-şef al Poliţiei din oraşul Maardam. El primeşte spre rezolvare un caz deosebit de bizar, pe care el însuşi îl caracterizează ca fiind o treabă foarte urâtă: profesorul de istorie şi filosofie de la liceul Bunge, Janek Mitter, s-a trezit într-o dimineaţă mahmur, cu amintirile din noaptea trecută şterse, iar proaspăta lui soţie, Eva Ringmar, înecată în cadă. Neexistând nicio dovadă care să-l scape de sentinţă, Janek este condamnat pentru crimă.

Cu toate acestea, inspectorul-şef nu se dă bătut. El simte că altfel stau lucrurile şi altfel au stat şi în acea noapte despre care profesorul nu-şi mai aminteşte mare lucru. Aşa că Van Veeteren, ajutat de colegii lui, mai ales Münster, sapă cât mai adânc pentru a descoperi adevărul. Acest lucru îl va purta în locuri nu prea primitoare şi îi va aduce la cunoştinţă persoane care mai de care mai bizare şi care ar fi putut, din cine ştie ce motive, să le distrugă vieţile Evei şi lui Janek. La un moment dat, inspectorul ajunge la ipoteza că în toată povestea ar mai fi implicat un bărbat, despre a cărui existenţă îl asigură două persoane. Dar această presupunere nu este îndeajuns. El are nevoie de certitudini, nu presupuneri, aşa că nu se opreşte din a-şi pune tot felul de întrebări şi din a-şi pune colegii la investigat.

Adevărul este cât se poate de surprinzător şi neaşteptat. Mie, sincer, nu mi-a trecut nicio clipă prin cap un astfel de scenariu. Autorul s-a descurcat mult prea bine în a-mi distrage atenţia de la indiciile cu adevărat relevante, prezentând personaje despre care credeam că ascund ceva, ceva legat de cuplul Eva-Janek, desigur. Tocmai de aceea nu prea am reuşit să-mi formez o ipoteză temeinică. Pentru mine, aproape toţi dădeau de bănuit. Lucrul acesta îl consider, într-o oarecare măsură, un minus în ceea ce priveşte cartea. Cred că autorul ar fi trebuit să mai lase de la el cum s-ar zice, astfel încât cititorul să-şi poată forma o opinie, măcar sumară, despre identitatea criminalului. Nu ştiu dacă jocul acela de personaje a fost intenţionat sau nu. Cert este că, pentru mine, era nevoie de mai multe indicii (am menţionat "pentru mine" pentru că e destul de probabil ca lucrul acesta să nu vi se aplice şi vouă).

A fost însă o adevărată plăcere să "lucrez" cu inspectorul Van Veeteren. Deşi e cam posac, nu îl condamn, căci vremea teribil de mohorâtă este laitmotiv al cărţii. În orice caz, experienţa care reiese din îndemânarea cu care lucrează inspectorul nu am trecut-o cu vederea. De asemenea, mi-a lăsat impresia că e un personaj foarte organizat şi care ştie de unde să înceapă şi cu ce să continue, oricât de încurcate ar fi iţele. Cred că dacă aş da de vreo problemă de mari proporţii, un prieten ca el mi-ar fi de mare folos. E, cu alte cuvinte, un poliţist exemplar, deşi unii subalterni îl văd cam înfumurat. Şi este un pic mai cu nasul pe sus, aşa e, dar cred că are dreptul acesta. Mare mi-a fost surpriza când am făcut cunoştinţă cu Bismarck, căţeluşa lui, bolnavă, din păcate. Mi s-a părut foarte comic faptul că un animal poartă numele marelui Otto von Bismarck, un personaj istoric pe care îl admir profund. În orice caz, nu ştiu dacă autorul se gândea la el când i-a pus numele câinelui.

Fără alte comentarii, mă bucur că am început călătoria aceasta în lumea romanelor nordice cu opera lui Nesser. Am avut aşteptări datorită simplului fapt că, pentru mine, ţările scandinave sunt foarte evoluate şi cu o cultură deosebită. Mai mult, Cu ochii minţii mi-a întrecut aceste aşteptări pentru că a reuşit să facă exact ce doresc eu de la un thriller: să mă prindă în lumea sa şi să nu-mi mai dea drumul până la final, să mă inducă în eroare şi să mă surprindă cu adevărul.

Nota mea: 4,5/5 (Goodreads - 5)

luni, 14 iulie 2014

Noutăţi în bibliotecă #18

A trecut o vreme de când nu am mai postat la rubrica asta. Am aşteptat să adun cât mai multe achiziţii, iar ultima cumpărată e o mică surpriză pentru voi. Okaaay, deci ce-am reuşit să strâng:

1. Adolf Hitler de Alan Bullock. Nu cred că are nevoie de prezentare :-). Am primit-o de ziua mea de la sor-mea şi prietenul ei, şi are aproape 700 de pagini. Am început să o citesc, dar îmi va lua o vreme până să o termin. Ei, acum că am în sfârşit o carte despre Hitler pot să mă odihnesc în pace :-)). P.S. Germania a câştigat Campionatul Mondial de Fotbal, woohoo, so happy \^o^/.


2. Camera morţii de John Grisham am primit-o, tot cu ocazia zilei mele de naştere, de la o colegă, căreia îi sunt foarte recunoscătoare pentru această carte, plus următoarea. Să mă fi văzut cum mă bucuram - silenţios, încercând să nu par prea extaziată.


3. Elixirul vieţii, volumul 1 din seria Ucenicia lui Viktor Frankenstein de Kenneth Oppel, ediţie cartonată. Încă o dată, mii de mulţumiri colegei mele. Sunt sigură că va fi o lectură pe cinste.


4. Oraşele din Ţările Române în Evul Mediu de Laurenţiu Rădvan e cea dintâi carte primită în urma unui concurs de istorie desfăşurat la Iaşi. E foarte, foarte groasă, dar îmi va prinde bine în clasa a 12-a.


5. Conceptul de istorie de Reinhart Koselleck e a doua carte primită. E scurtă. Într-o zi ar trebui să fie gata. Chiar sunt curioasă în privinţa subiectului ăsta - istoria istoriei. Ce comic sună!


6. Istoria decolonizării Africii de însuşi domnul meu profesor de istorie. Okay, să fie clar: nu fac reclamă. În orice caz, dacă vrea cineva să afle tot ce se poate afla despre istoria Africii, atunci, cărţile profesorului meu sunt perfecte, vă asigur. Nu mă pasionează subiectul Africa, însă cartea de faţă deja mi-a fost de folos. Cine ştie, poate în viitor voi apela din nou la ea.


7. Crai nou este antologia concursului naţional de creaţie organizat de liceul la care învăţ, ediţia a VIII-a, 2014. Am primit-o deoarece pe undeva pe-acolo apare şi o parte din mini-creaţia mea. Am participat la secţiunea proză în limba germană, iar mai jos aveţi şi o poză cu prima pagină din ce am scris. Not boasting :").


8. Eroare judiciară de Anne Holt am cumpărat-o recent, împreună cu următoarea carte, după ce am citit două romane nordice care s-au dovedit a fi super. Voi reveni cu recenziile lor, promise :-D. 


9. După faptă şi răsplată de Kate Atkinson e surpriza pentru voi. Voi face un concurs cât de curând, care va avea două premii. Primul premiu include şi acest roman.


* Poză de grup *


Voi ce aţi mai cumpărat, primit, împrumutat de la bibliotecă?
N-am mai fost de un noian de ani la bibliotecă! Cred că am să dau o raită săptămâna asta...
Ne mai citim, buddies! >:D<

sâmbătă, 12 iulie 2014

Leapşa - Social Media Book

Hey there! :-) Alexandra mi-a dat leapşa asta drăguţă. Am văzut că e deja peste tot în blogosferă. Sooo, să începem!

1. Twitter: Cea mai scurtă carte dintre preferatele tale.

Hm, asta ar fi Femeia în negru de Susan Hill. Da, sunt sigură. Are mai puţin de 200 de pagini. Mi-a plăcut, iar ecranizarea mi s-a părut, de asemenea, un succes.


2. Facebook: O carte pe care toată lumea te-a presat să o citeşti.

Cele tre1spr3zece motive de Jay Asher. Nu pot spune că m-a presat vreo cineva să o citesc, dar a fost o perioadă în care mulţi bloggeri vorbeau despre cât de grozavă e. Şi e frumoasă, ce-i drept, pentru că aduce în atenţia publicului teme mai puţin abordate. Când era proaspăt citită, pe la începutul anului 2013, mi s-a părut chiar un fel de revelaţie, dar acum, având gusturile în materie de cărţi mult mai bine definite, nu mai are aceeaşi semnificaţie. Rămâne o carte bună, dar nu extraordinară în orice caz.


3. Tumblr: O carte pe care ai citit-o înainte să fie cool.

Academia Vampirilor de Richelle Mead, deşi nu pot spune că pe vremea când am citit-o nu era cunoscută. Ar mai fi Eu sunt numărul patru de Pittacus Lore sau Firma de John Grisham, dar cred că AV se potriveşte cel mai bine.


4. MySpace: O carte despre care nu îţi aminteşti dacă ţi-a plăcut sau nu.

Legile atracţiei de Simone Elkeles cred. Cartea mi-o împrumutase o colegă. Sincer, nici acum nu prea îmi e clar ce părere am. Nu mă dau în vânt după genul ăsta de cărţi, nici când am citit-o nu mă dădeam, dar au fost totuşi unele aspecte chiar mi s-au părut okay. E pe undeva pe la mijloc. E o carte okay, deci nu pot susţine că nu-mi amintesc dacă mi-a plăcut sau nu. Nu-mi prea amintesc însă acele lucruri care mi-au plăcut.


5. Instagram: O carte care a fost atât de frumoasă, încât a trebuit să-i faci o fotografie.

Am mai multe cărţi despre care cred că sunt atât de frumoase, dar mi-am zis ca de data asta să aleg Biblioteca morţilor de Glenn Cooper. Foarte bună cartea, fantastic de bună. Sper să reuşesc să citesc şi următoarele volume din trilogia Will Piper.


6. Youtube: O carte care ţi-ai dori să devină film.

Febra neagră de Karen Marie Moning fără nicio îndoială. Îmi cer scuze pentru calitatea imaginii. 


7. Goodreads: O carte pe care o recomanzi tuturor.

Clarobscur de Pavao Pavlicic mi se pare o lectură mult prea surprinzătoare ca să fie ratată.


Tah-dah! Asta e tot. Mersi frumos, Alexandra!
Nu ştiu dacă mai este vreo cineva care să nu fi completat deja leapşa, dar dacă totuşi este, atunci sunteţi invitaţii mei :-D.
Ne mai citim!

joi, 10 iulie 2014

Author Interview, Excerpt & Giveaway "Divide" by Jessa Russo

Howdy, bookworms! Today I'm super happy to host author Jessa Russo and her book Divide. You should really take a look at the info, interview (I assure you that you'll read some really beautiful answers.), excerpt (chapter one woo-hoo!) and, finally, at the awesome giveaway open for US. Good luck and happy reading!

Divide
Jessa Russo

Genre: Young adult, fantasy, fairytale redux
Date of Publication: 4/17/14 
Number of pages: 340
Virtual book tour organized by: Bewitching Book Tours
Book Description:

From senior class president to dejected social outcast, with just the flick of a match.

After accusations of torching her ex-boyfriend’s home are followed by the mysterious poisoning of her ex-best friend, seventeen-year-old Holland Briggs assumes her life is over. And it is. But not in the way she thinks.

As Holland learns the truth about her cursed fate—that she is descended from the Beast most have only ever heard of in fairytales—she unites with an unlikely ally, good-looking newcomer Mick Stevenson.

Mick knows more about Holland’s twisted history than she does, and enlightening as it is to learn about, his suggestion for a cure is unsettling at best. Holland must fall in love with Mick in order to break the spell, and save their future generations from repeating her cursed fate. Having sworn off love after the betrayals of her ex-boyfriend and ex-best friend, this may be difficult to accomplish.

Complicating things further for Holland and Mick, time runs out, and Holland’s change begins way before schedule. With Holland quickly morphing into a dangerous mythical creature, Mick struggles to save her.

Should they fail, Holland will be lost to the beast inside her forever.

Amazon ~ BN ~ Kobo

~ Interview ~

Hello Jessa! Before anything else, I would like to thank you for taking the time to answer my questions. I am super happy to have you and your book on my blog and, also, to get to know you. 

Hi! Thank you so much for having me! I’m thrilled to be doing this tour with Bewitching and the wonderful tour hosts that have signed up!

1. You mentioned in your biography that you decided to become a writer in 2009, at a certain time. Could you describe that moment? Did you feel something like an impulse to write?

In short, yes. I absolutely felt an impulse to write. I’ve been an avid reader and a nearly-avid writer all of my life. In my youth, it was journaling, then angsty poetry. Lots of it. I received some pretty amazing feedback from college professors regarding my writing, but it still hadn’t occurred to me that writing was something I’d pursue. I was a bit... wayward?... as a young adult. Not quite lost, but definitely lacking a firm direction. In my early twenties, I met my husband and became pregnant fairly quickly. After that, all reading time was nonexistent. Fast forward to 2009, and somehow, even though I *thought* I had zero time for personal time, and zero desire to spend any personal time I did have on reading books for teens, I finished devouring all four Twilight books in a matter of weeks. Two, to be exact—my poor child was probably living on minimal effort since I could not put the books down! (The good news is I doubt she remembers when Mommy couldn’t pull her thoughts away from sparkly vampires.) Anyway, something clicked inside of me after that. This reignited passion for the written word. For fiction. For imagination. And it was a fire I couldn’t put out—not that I’d want to. I sat down one day and started typing away. And I haven’t stopped since. What’s neat, for me, is watching my own style grow and morph as I continue. I started out writing YA—Twilight-esque love stories—and I’ve moved on to edgy, gritty erotic romance. I’m constantly striving to grow and evolve in my work, and I hope that is visible on the pages I write.

2. How would you describe your life since you have become a writer?

Chaotic. But in a good way! I’m never alone. It’s incredibly difficult to word this without sounding crazy, but... there are always other people in my head. At any given second, I’m in another world. I’m building a character, or analyzing a relationship. Building a world. It’s just constant. There are too many stories in my head for any one person to ever write, but I’m sure going to give it a go!

3. What inspired you to write Divide?

I have no idea. Honestly. My brain posed the question: what if Beauty was also the Beast? And I couldn’t ignore it!

4. Could you talk a little about the main character, Holland? Can you find any similarities between her and you?

Oh, absolutely. Although, I think I much more relate to Ever (from my Ever Trilogy) than Holland, but the similarities are still there and likely always will be. I am all of my characters and all of them are me. The females, anyway, lol. ;-) Every mistake my girls make, I have made or would make. When they’re weak, or they lean on a boy, or they fall in love too quickly, trust too easily . . . these are all traits that belong(ed) to me. When they turn things around, begin standing up for themselves, find a way to be their own hero, however small . . . those are also me. I can’t imagine ever writing a character that doesn’t draw on some piece of life experience. I’m a hero. A damsel. A mess. Strong. Chaotic. Insecure. Vain. All the amazing traits that make women special are in me, and by default, in my characters.

5. If Divide was made into a movie who would you envision in the leading roles?

Oh! Easy! Holland would be Martina Dimitrova. She’s a model and she’s perfect for Holland. We’d just have to make sure she wanted to suddenly become an actress. Haha! If it couldn’t be her, I’d go for Amanda Seyfried. I adore her! Mick would be played by either Max George from The Wanted (also a non-actor, but I’m hoping we could change that), or this model who perfectly embodies Mick: http://welldressedman.tumblr.com/post/17243644778/costinm-reserved-fall-winter-2011-12 (But with a shaved head.)



6. Generally speaking, what do you enjoy most about writing?

Generally speaking... my favorite part is when an idea takes hold and won’t let go. When the words just flow from my body. Sometimes it’s almost shocking, almost surprising that I have these things within me. It’s absolutely thrilling.

7. How much time do you spend doing research for your books?

Um, I don’t, really, unless it’s something that needs to be exact: a medical issue, an actual location, etc. With DIVIDE I did spend a bit of time reading the original versions of B&tB and Dr. Jekyll and Mr. Hyde, but that isn’t something I do with any consistency.

8. Lastly, I would like to wish you good luck with your current and future books. I hope, one day, I will see some of them published in Romania too. My final question is, what advice would you give to aspiring writers? 

This is my favorite question to answer!
Be you. Write what you love, what matters to you—even if what you love is vampires and everyone stays they’re done.
Follow your heart. Stay true. And never give up. Ever.
But mostly, just write. The words will come. 

~ Excerpt ~



~ About the Author ~

Jessa Russo believes in fairytales, ghosts, and Jake Ryan. She insists mimosas were created for Sundays, and that’s not up for discussion.  She’s obsessed with the great city of New Orleans—where she’s collected too many beads to count, eventually married her sweetheart, and visited graveyards they don’t include on maps.

She’s loud, painfully honest, and passionate about living life to the fullest, because she’s seen how abruptly it can be taken away.

What began as a desire for reading and writing young adult paranormal has bled into stories of all kinds. From fantasy to pre-dystopian to erotic contemporary, Jessa’s stories always include romance, though she’s given up on pigeonholing her work into a category or genre box.

Jessa was born and raised in Southern California, and remains there to this day with her husband (a classic car fanatic), their daughter (a Tim Burton superfan), and a Great Dane who thinks he’s the same size as his Chihuahua sister.
ENTWINED, the final installment of Russo’s Ever Trilogy, will be released later this year, as well as an erotic romance written under the pseudonym Parker Jameson, so please stay tuned!

If you'd like to connect with Jessa online, please visit the following pages:


~ Giveaway ~

a Rafflecopter giveaway

Have a lovely day buddies!

marți, 8 iulie 2014

"Ivanhoe" ("Waverly", #7)de Walter Scott - Recenzie


Titlul original: Ivanhoe
Autor: Walter Scott
Editura: Tineretului
Anul apariţiei: 1968
Număr de pagini: 478

Făceam ordine în bibliotecă în momentul în care am dat peste Ivanhoe. Tot atunci mi-a picat fisa: nu i-am făcut recenzie! Mai sunt unele cărţi citite cărora mi-am zis să nu le fac recenzie pentru că nu prea aş avea ce scrie în ele. Însă în ceea ce priveşte cartea lui Walter Scott nu se pune problema.

Sir Walter Scott a fost un mare scriitor scoţian care şi-a lăsat amprenta asupra multor scriitori ce l-au succedat. Ivanhoe a apărut în 1819, fiind al şaptelea volum din seria Waverley, având, în principal, ca decor imaginea Scoţiei după anul 1740. În Ivanhoe acţiunea se mută în Anglia secolului al XII-lea, când s-a făurit Magna Charta Libertatum (Marea Cartă a Libertăţilor), document fundamental pentru Constituţia englezilor, dar şi pentru Constituţia englezilor de peste Ocean. 

Romanul urmăreşte povestea lui Wilfred de Ivanhoe, fiul dezmoştenit al anglo-saxonului Cedric de Rotherwood, întors din cea de-a treia cruciadă, unde l-a însoţit pe regele normand Richard I sau Richard Inimă de Leu (acesta este motivul pentru care tatăl lui Wilfred, saxon get-beget, l-a dezmoştenit, plus faptul că tânărul se îndrăgostise de Rowena, pupila bătrânului lord). El îşi face apariţia în timpul unui turnir organizat de prinţul Ioan, fratele mai mic al lui Richard I. Câştigător fiind, Wilfred este nevoit să renunţe la pseudonimul de Cavalerul Dezmoştenit. Desigur, dezvăluirea adevăratei identităţi provoacă rumoare şi un ţipăt din partea domniţei Rowena. Tot în cadrul turnirului îşi face apariţia şi Locksley, care îi uimeşte pe toţi cu talentul lui de a trage cu arcul, dar şi Cavalerul Negru, un personaj misterios care îi oferă ajutorul său lui Ivanhoe. Lucrurile iau o întorsătură grozavă când apropiatul prinţului Ioan, Maurice de Bracy, îndrăgostit de Rowena, cavalerul templier Brian de Bois-Guilbert, îndrăgostit de Rebecca, fiica unui evreului Isaac, şi Front-de-Boeuf, cavaler normand avid, le răpesc pe domniţe, alături de însoţitorii lor (printre aceştia se afla şi Ivanhoe, rănit şi scufundat într-un somn profund ca urmare a turnirului). În ajutorul lor vin Gurth, fostul servitor al lui Cedric Saxonul şi actualul servitor al lui Wilfred, Wamba, măscăriciul lui Cedric, Cavalerul Negru, Locksley şi ai săi haiduci şi un călugăr (nu vă lăsaţi înşelaţi de acest titlu). Această aventură se termină cu moartea unui personaj, cu dezvăluirea identităţii reale a Cavalerului Negru şi cu salvarea aproape a tuturor celor răpiţi. Prima problemă (moartea personajului) este prilejul unei noi aventuri, la fel şi în cazul lucrului din urmă menţionat - salvarea aproape a tuturor celor răpiţi. Aceste două aventuri sunt cele care aduc finalul cărţii, care pune lucrurile într-o ordine, dacă e plăcută sau nu depinde de team-ul în care vă aflaţi.

Mie îmi place cum se sfârşeşte romanul. Ordinea pe care el o aduce e cea pe care mi-am dorit-o, deşi ar fi fost interesant ca Rebecca să facă o altă alegere. În orice caz, am observat că autorul a prezentat evreii dintr-o lumină foarte favorabilă. De altfel, lupta dintre creştini şi evrei este o temă prezentă încă de la început în opera lui Scott, la fel ca lupta dintre anglo-saxoni şi normanzi. Îmi place foarte mult varietatea de personaje - servitori, lorzi, călugări, haiduci, prinţi şi regi etc. Wamba este de departe personajul meu preferat. Chiar dacă e doar un măscărici, e foarte curajos, devotat şi plin de umor inteligent. Iar modul în care a fost el conturat se aplică şi celorlalte personaje. Ivanhoe e o lectură savuroasă din punctul ăsta de vedere. Deşi a mai avut şi unele... scăpări (lucru confirmat chiar de autor), trebuie să recunosc că pentru un roman de la începutul secolului al XIX-lea, Ivanhoe e excepţional scris, cu turnuri neaşteptate, personaje complexe şi simbolice şi descrieri bogate. 
Un inconvenient ar fi acela că a trebuit să stau cu dicţionarul în mână mai tot timpul. Cartea e foarte bogată în arhaisme, ceea ce a cam îngreunat lecturarea, dar nu aş putea să o depunctez din cauza asta. O depunctez din cauza acelor scăpări din care reiese o oarecare superficialitate a autorului. E vorba de lucruri mici, dar care, pentru mine, sunt importante.

Fără alte comentarii, eu vă recomand cartea lui Walter Scott, mai ales dacă vă interesează istoria Angliei, faimosul Robin Hood, o atmosferă medievală exemplar construită, cum scria cel considerat inventatorul romanului istoric modern şi, nu în cele din urmă, dacă doriţi să gustaţi şi puţin paranormal.

Nota mea: 4,5/5 
(Goodreads - 4)

sâmbătă, 5 iulie 2014

"Fringe" (serial) - Recenzie

Titlu: Fringe
Gen: dramă, mister, SF, thriller
Regia: Alex Graves
Scenariul: J. J. Abrams
Număr sezoane: 5 (100 episoade)
Durată episod: 50 minute (sezonul 1) / 40 minute (sezoanele 2-5)
Încheiat în anul: 2013
Distribuţia:
Anna Torv - Olivia Dunham
Joshua Jackson - Peter Bishop
John Noble - Walter Bishop
Lance Reddick - Phillip Broyles
Jasika Nicole - Astrid Farnsworth
Blair Brown - Nina Sharp

Am început să vizionez serialul "Fringe" vara trecută. Eram foarte entuziasmată deoarece acesta a fost primul serial pe care să încep a-l viziona de una singură, din proprie iniţiativă (toate celelalte le-am început cu sora mea). Mi-a luat o vreme până să mă decid care va fi serialul norocos, dar, în final, am dat peste "Fringe". L-am terminat în urmă cu o săptămână şi ceva.
Olivia Dunham

Descrierea pe care o oferă site-urile profilate pe cinematografie este succintă, superficială chiar. Aş spune că ea nu caracterizează decât primul sezon. Sunt foarte multe lucruri de spus despre "Fringe", despre povestea fascinantă şi impresionantă a unui trio interesant: doctorul Walter Bishop, fiul său - Peter Bishop şi nu în cele din urmă agentul special FBI Olivia Dunham.

Totul începe cu prăbuşirea unui avion. Acest eveniment, aparent ordinar, se dovedeşte a fi deosebit de bizar. Oliviei îi este încredinţată rezolvarea acestui caz de către agentul Phillip Broyles. De Broyles m-am ataşat pe parcursul întregului serial, fapt care, cred eu, a făcut şi mai dificilă "despărţirea". Revenind, prin prisma acestui caz ciudat, Olivia ajunge să-l cunoască pe Peter Bishop, fără de care ea nu ar putea să-l scoată pe doctorul Walter Bishop dintr-un sanatoriu de psihiatrie. De aici începe o periculoasă, amuzantă, incitantă şi captivantă aventură care îi are ca protagonişti pe Olivia, Walter şi Peter, însoţiţi fiind de Broyles, Astrid (agent FBI) şi Nina Sharp, în mijlocul unei furtuni de evenimente fringe, evenimente terifiant de neobişnuite.


Lucrul pe care n-am să-l uit niciodată în ceea ce priveşte serialul este dat de conexiunile care capătă contur pe întrega lui durată. "Fringe" nu vine cu o poveste care se desfăşoară în direcţia viitor, ci cu o poveste care se desfăşoară în direcţia trecut, prezent şi viitor. E un lucru remarcabil cum ultimul episod (chiar ultimul episod!) pune ultima piesă dintr-un puzzle complex. 
Primul sezon nu mi-a dat de bănuit că lucrurile vor lua întorsături atât de spectaculoase, sau mai bine spus, că lucrurile au stat, stau şi vor sta în acel mod. Îmi este cam greu să explic fără să dau spoilere. Ideea este că din sezonul doi apar legăturile de care vorbeam mai devreme şi, totodată, apare şi senzaţia că mai sunt multe, foarte multe lucruri de pus cap la cap. Iar toate aceste conexiuni duc la simpla concluzie că pe planeta asta sunt oameni şi oameni; pentru unii ambiţiile personale sunt mai presus de orice, însă pentru alţii primordiale sunt familia şi sentimentul de apartenenţă. Ce le leagă pe aceste două tipologii? Apelarea la cele mai stranii şi neconvenţionale metode pentru a îndeplini acele planuri, respectiv pentru a asigura protecţia celor dragi, sau chiar salvarea lor. 
Un alt lucru de menţionat este informaţia (ştiinţific vorbind) pe care serialul o transmite. Niciun serial (exceptând Supernatural) nu a reuşit să-mi lărgească atât de mult orizontul. Şi faza este că aceste informaţii nu sunt tocmai de domeniul fantasticului (nu toate, în orice caz), ele vin cu explicaţiile de rigoare, nişte explicaţii care m-au cam pus pe gânduri.

Trebuie să recunosc totuşi, nu prea m-am dat în vânt după caracterul uşor prea dramatic simţit în ultimele două sezoane. În cazul primelor trei se poate vorbi despre genurile mister, thriller şi SF, însă în cazul sezoanelor patru şi cinci genul dramă e cât se poate de evident. Nu spun că e un lucru rău, ci că nu e tocmai pe gustul meu. Cu toate acestea, multe din învăţăturile care reies nu ar fi existat dacă "Fringe" nu ar fi fost o dramă, sunt absolut sigură de asta. Pentru că "Fringe" este drama acelor oameni de care vorbeam mai sus - măcinaţi fie de planuri personale, fie de grija faţă de cei iubiţi.
Walter & Astrid
Un personaj, preferatul meu de altfel, pe care îl pot încadra în ambele tipologii este doctorul Walter Bishop. Rolul lui e unul imens, vital, de la început până în ultimele minute ale serialului, iar cele mai multe din morale ni le oferă chiar el. Walter e un personaj alcătuit atât din lumini cât şi din umbre, iar evoluţia lui e un fenomen extraordinar de urmărit. Plus, e foarte comic, oferind serialului o culoare mai veselă.


Ar mai fi multe lucruri de spus, dar am să mă opresc aici. "Fringe" e un serial grozav. Fiecare minut pe care l-am petrecut vizionându-l s-a meritat din plin. În cazul în care vă decideţi să-l vizionaţi, sfatul meu este să nu vă uitaţi la un episod o dată pe lună, pentru că informaţia se pierde, iar apoi vă veţi pierde şi voi printre detaliile şi conexiunile care vor tot apărea. Eu am făcut greşeala asta: l-am început vara trecută, am ajuns la ultimul sezon, am luat pauză pe timpul şcolii şi l-am reluat de când am luat vacanţă. Ca să revin pe linia de plutire am fost nevoită să văd ultimele episoade din sezonul 4. Încă ceva, fiţi atenţi la fiecare detaliu, la fiecare personaj, eventual, la unul îmbrăcat în costum şi cu pălărie... Gata! mă opresc, încep să dau spoilere. 

Nota mea: 5/5

De la stânga: Astrid, Broyles, Walter, Olivia, Peter, Nina & agentul Lee

marți, 1 iulie 2014

Release Day Book Blitz "Perfected" by Kate Jarvik Birch - Excerpt & Giveaway

Hey there! Today I'm hosting author Kate Jarvik Birch and her book - Perfected. Take a look at the description and at the excerpt and then, if you're from US or CAN, you should enter the awesome giveaway below. Good luck and happy reading!

Perfected
Release Date: 07/01/14
Entangled Teen
Book blitz organized by: YA Bound Book Tours

Available from:

Summary from Goodreads:
Perfection comes at a price.

As soon as the government passed legislation allowing humans to be genetically engineered and sold as pets, the rich and powerful rushed to own beautiful girls like Ella. Trained from birth to be graceful, demure, and above all, perfect, these “family companions” enter their masters’ homes prepared to live a life of idle luxury.

Ella is happy with her new role as playmate for a congressman’s bubbly young daughter, but she doesn’t expect Penn, the congressman’s handsome and rebellious son. He’s the only person who sees beyond the perfect exterior to the girl within. Falling for him goes against every rule she knows…and the freedom she finds with him is intoxicating.

But when Ella is kidnapped and thrust into the dark underworld lurking beneath her pampered life, she’s faced with an unthinkable choice. Because the only thing more dangerous than staying with Penn’s family is leaving…and if she’s unsuccessful, she’ll face a fate far worse than death.

For fans of Keira Cass’s Selection series and Lauren DeStefano’s Chemical Garden series, Perfected is a chilling look at what it means to be human, and a stunning celebration of the power of love to set us free, wrapped in a glamorous—and dangerous—bow.

~ Praise for Perfected ~

“Compelling, imaginative, and unique. I couldn’t turn the pages fast enough!”
- Mary Lindsey, author of Shattered Souls

~ Excerpt - The first chapter~


~ About the Author ~


Kate Jarvik Birch is a visual artist, author, playwright, daydreamer, and professional procrastinator. As a child, she wanted to grow up to be either a unicorn or mermaid. Luckily, being a writer turned out to be just as magical. Her essays and short stories have been published in literary journals including Indiana Review and Saint Ann’s Review. She lives in Salt Lake City, Utah with her husband and three kids.

~ Giveaway ~