sâmbătă, 27 septembrie 2014

”Regatul Furtunilor” (”Grisha”, #2) de Leigh Bardugo - Recenzie

Titlul original: Siege and Storm
Autor: Leigh Bardugo
Editura: Trei
Traducere: Laurențiu Dulman
Anul apariției: 2014
Număr de pagini: 432
Bardugo populează lumea fantastică pe care o creează cu ființe tridimensionale stranii... Cartea a doua a Trilogiei Grisha va face senzație.- Booklist
Trilogia Grisha continuă la fel de surprinzător, captivant și incitant precum a debutat. Mi-a fost teamă ca Leigh Bardugo să nu strice vreo ceva din minunata lume pe care a creat-o și împărtășit-o cu cititori de pretutindeni prin Regatul Umbrelor, însă se pare că mi-am făcut griji inutile.

Acțiunea din Regatul Furtunilor nu numai că devine mai dinamică și atractivă, dar are loc și în afara Ravkăi, urmărindu-i pe cei doi orfani de nedespărțit - Alina și Mal - care fug de cumplita situație din țara natală și de Întunecatul (conducătorul Grishei). Cei doi plănuiesc să își creeze o viață nouă în Novyi Zem, însă acest lucru devine imposibil odată cu prinderea lor de către Întunecatul, care revine cu un nou as în mânecă. Însă cu această ocazie își face intrarea în scenă un nou personaj, Sturmhond, un corsar faimos, a cărui adevărată identitate, vă asigur, surprinde într-un mod foarte plăcut. Acest Sturmhond este cel care îi aduce pe Alina și Mal înapoi în Ravka, unde încep să se pregătească pentru asaltul iminent.


În acest fel, Alina, personajul-narator, are de purtat pe umeri o povară deosebită. Locuitorii Ravkăi își pun speranța în ea că va scăpa țara de întuneric, iar acest lucru mi se pare mai mult decât stresant, fie pentru un adolescent, fie chiar și pentru un adult. Totuși, protagonista se dovedește evolutivă în ceea ce privește abilitatea sa de a invoca lumina, făcând ca apropiata bătălie să nu mai fie privită atât de pesimist. Chiar și în cazul ei, al Alinei, care este o negativistă autentică, viziunea asupra viitorului capătă o nuanță palidă de roz. Dezvoltarea personajului principal e un aspect pe care îl urmăresc îndeaproape și cu un ochi critic. De fapt, cu personajele principale sunt, în general, destul de aspră. Pentru mine, ele trebuie să se preteze anumitor așteptări, nu să fie perfecte (în niciun caz!), ci să se arate cât mai umane, dar să dovedească totodată că sunt capabile de progres. Alina mi-a îndeplinit această cerință, însă, din păcate, nu întru totul. După cum am precizat deja, puterea ei devine mai impresionantă, la fel și încrederea în sinele care deține această putere, însă încrederea în sinele absolut nu prea a crescut. Cu alte cuvinte, Alina încă nu are încredere în propria persoană, ci doar în acea parte Grisha din ea. Nu m-ar deranja atât de mult acest lucru (deoarece, ca adolescentă, știu prea bine cum e treaba cu încrederea și stima de sine scăzute), dacă această nesiguranță nu ar fi luat forma dependenței față de Mal. Iarăși, am avut tendința să îi iau apărarea, însă am renunțat când am ajuns la concluzia că ea consideră că ar fi pierdută fără prietenul din copilărie. La fel ca în Regatul Umbrelor, în Regatul Furtunilor Alina se uită în oglindă și vede o fată costelivă, palidă la față, cu păr șaten, sârmos și lipsit de strălucire, care nu îl merită pe fantasticul Malyen Oretsev. Trebuie amintit că acesta din urmă a fost motivul pentru care eroina și-a ținut abilitatea suprimată vreme îndelungată. 

Prin urmare, m-am gândit că odată cu evoluarea puterilor sale, Alina va conștientiza că nu are nevoie disperată de Mal, însă se pare că e foarte indecisă. Partea Grisha din ea își dorește să devină din ce în ce mai capabilă și stăpână pe lumină (parte care, totodată, începe să îl înțeleagă tot mai mult pe Întunecatul), în timp ce o altă parte ține morțiș ca iscoada (Mal) să-i rămână mereu alături. Deși e posibil ca vocea team Darkling să vorbească acum, mie îmi pare că Mal nu face decât să o țină pe loc și să îi taie avântul de Invocatoare a Soarelui. Deci nu numai Alina trebuie să facă unele schimbări în viața ei, ci și Mal trebuie să apuce drumul maturizării și să treacă odată peste ideea că multe lucruri s-au schimbat.

În schimb, mă bucur nespus că Leigh Bardugo a continuat să îl învăluie pe Întunecatul într-o pâclă misterioasă și că nu a ezitat în a-i atribui fapte specifice unui antierou. Siege and Storm (volumul al treilea) trebuie să fie un deliciu pentru cei din team Darkling, ca mine, care abia așteaptă să afle mai multe despre trecutul lui, despre motivele care l-au împins să ia decizii atât de radicale. De asemenea, mai sunt câteva personaje cu care mi-a făcut nespusă plăcere să (re)intru în contact. Sturmhond, Tamar, Tolya, Genya și David sunt câteva din acestea, pe care abia aștept să le (re)reîntâlnesc.

Prin urmare, Regatul Furtunilor este o lectură la fel de savuroasă ca primul volum din trilogie. Are, în opinia mea, mai multe elemente de urmărit și descoperit (fără a se pune reciproc în umbră), ceea ce face din această carte un roman aproape complet și cu niște răsturnări de situație fantastice. Abia aștept al treilea volum, deși știu că după ce îl voi citi, voi regreta nespus că ia, astfel, sfârșit o aventură pe care o urmăresc cu sufletul la gură și de care îmi voi aminti mereu cu mare drag.

Nota mea: 4,5 (Goodreads - 5)

* Trailer *

duminică, 21 septembrie 2014

Leapșa - Asking Books


Howdy my fellows! A trecut prima săptămâna de școală, dar eu, la fel ca alții, am impresia că sunt luni. Ei, nu am de gând să fac din postarea asta o nuvelă despre subiectul școală (voi face o postare separată =) ). Ralu m-a nominalizat în cadrul Asking Books Tag, așa că, înainte de a mă pune pe treabă, țin să îi mulțumesc. Okaaay, pregătiți-vă pentru cele 54 de întrebări.

Reguli:

1. Încorporați imaginea în postarea voastră!
2. Reveniți pe blog și, într-un comentariu la această postare, lăsați-mi link-ul cu postarea completă. AICI!
3. Dați tag-ul mai departe!
4. Nu răspundeți pompos/protocolar/încurcat :))!

1. Cartea/poveștile preferate din copilărie?
Heidi, fetița munților de Johanna Spyri și, desigur, poveștile și povestirile lui Creangă.

2. Ce citești acum?
Catch Me When I Fall de Vicki Leigh (am făcut rost de ea, woo-hoo!).

3. Ce carte vrei să cumperi, dar aștepți o reducere masivă?
Spionul-șef al lui Hitler. Misterul Wilhelm Canaris, la fel ca multe alte cărți despre Hitler. 

4. Obiceiuri rele în ceea ce privește cărțile?
Nu știu dacă e un obicei rău, însă stau foarte mult să scriu recenzii. Foarte mult

5. Ce carte aștepți să citești cu nerăbdare?
Camera morții de John Grisham (recenzia aici) și O păpușă sau alta de Sophie Hannah (recenzia aici). Le am de o vreme și mereu când trec pe lângă ele am impresia că oftează exasperate.

6. Ai un e-reader?
Nu, și, în prezent, nici nu am nevoie. Sunt acasă, deci pot oricând să citesc pe calculator. Dar când voi pleca la facultate, ar fi chiar grozav (laptop-urile nu sunt, de regulă, prea longevive).

7. Preferi să citeși o singură carte sau mai multe în același timp?
Prefer una singură, însă se întâmplă să citesc și mai multe în același timp.

8. Ți s-au modificat obiceiurile în ceea ce privește cititul de când ai un blog?
Hm, nu, din câte am observat.

9. Ultima carte pe care ai citit-o și ți-a plăcut mult.
Regatul Furtunilor de Leigh Bardugo.

10. Cartea preferată pe care ai citit-o anul acesta.
Sezonul Oaselor de Samantha Shannon.

11. Unde îți place să stai atunci când citești?
În pat sau pe scaunul de la birou.

12. Cel mai incomfortabil loc unde ai citit?
Subscriu răspunsul Ralucăi - în mașină/ autobuz. În autobuz e doar inconfortabil, dar în mașina alor mei mi se făcuse și rău la un moment dat, cum stăteam cu nasul în carte.

13. Poți să citești în autobuz?
Dacă stau pe scaun și am căștile în urechi, da.

14. Unde, în natură, ți-ar plăcea să citești/citești?
Aș adora să citesc într-o pădure, chiar lângă un copac bătrân.

15. Ce reguli ai atunci când împrumuți cărți?
Nu am, deși cred că ar trebui.

16. Ai împrumutat cărți vreodată?
Da, de la bibliotecă în principal, dar știu sigur că Legile atracției am împrumutat-o de la o colegă.

17. Scrii ceva pe marginea filelor din cărți?
Doar pe filele cărților pe care le citesc în scop informativ, ca cele pe care le citesc pentru Olimpiada de Istorie. În rest, mai subliniez din când în când citate.

18. Chiar dacă este o carte veche?
Dacă e o carte veche, clar nu însemnez pe paginile ei.

19. În ce limbă preferi să citești?
În română, fără nicio îndoială, dar consider că oricine vrea să învețe o limbă străină bine, ar trebui să lectureze și cărți în respectiva limbă.

20. Ce te face să iubești o carte?
Ușurința cu care mă absoarbe și mă ține captivă. originalitatea și personajele.

21. Ce te inspiră să recomanzi o carte?
Gusturile persoanei căreia îi recomand cartea, dar și cât de mult mi-a plăcut mie.

22. Genul favorit?
E destul de greu să aleg, de aceea am să numesc trei genuri pe care le citesc cu mare drag: fantasy, thriller și horror.

23. Genul pe care îl citești foarte rar este?
Hm, cred că romance, deși multora din cărțile citite de mine nu le lipsește partea romantică.

24. Ce ai alege între a lectura cărți propuse profesorul de istorie, de fizică, de geografie sau de biologie?
Profesorul de istorie ne-a recomandat Ivanhoe, cât și alte cărți foarte interesante, dar pe care încă nu am apucat să le citesc. Și profesoara de geografie ne-a făcut niște recomandări mai diferite și care par foarte life-changing.

25. Ai citit vreodată o carte stand-alone?
Yep, multe din cărțile pe care le-am citit și pe care urmează să le citesc sunt stand-alone.

26. Coperta preferată a unei cărți momentan.


Coperta cărții Come Little Children de D. Melhoff mi-a rămas imprimată în minte de aproape un an. Încă nu am citit romanul, dar o voi face, trebuie. Sună prea awesome.

27. Cartea/seria preferantă momentan?
Firma de John Grisham, un roman reprezentativ al autorului.

28. Gustarea preferată atunci când citești este?
Nu am o gustare preferată, mănânc orice.

29. Numește un caz în care spoilerele ți-au ruinat cititul?
Nu-mi amintesc un astfel de caz. Totuși, trebuie să recunosc, sunt momente când eu, de una singură, citesc recenzii cu spoilere. Cel mai exemplu pe care vi-l pot da e trilogia Grisha. Recent am citit volumul al doilea, apărut în vara aceasta la editura Trei. După ce am terminat, nu am rezistat tentației de a afla câteva spoilere din cel din urmă volum, și nu pot spune că mi-am pierdut din nerăbdarea cu care îl aștept (asta probabil pentru că eu sunt genul care nu crede până nu vede, în cazul de față, citește).

30. Cât de des ești de acord cu anumite critici aduse unei cărți?
Respect orice critică, atâta timp când e bazată pe motive serioase, nu banalități excesiv de subiective.

31. Cum te simți atunci când scrii recenzii negative?
Nu cred că am scris recenzii negative. Au fost câteva cărți care nu mi-au îndeplinit așteptările, dar, din fericire, încă nu am dat peste cărți care să merite astfel de recenzii.

32. Dacă ai putea să citești într-o limbă de mult pierdută care ar fi aceea?
Proto-nordică.

33. Cartea ce te-a făcut să treci prin cele mai multe emoții. 
Doamna Bovary de Gustave Flaubert. 

34. Cartea din cauza căreia ești nervoasă și te temi să o începi.
Nu e cazul de așa ceva.

35. Poetul favorit.
În prezent îmi plac foarte mult poeziile lui Edgar Allan Poe.

36. Câte cărți îți fac cu ochiul momentan?
Hm, nu știu, nu le-am numărat, dar sunt multe, dacă le includ și pe cele pentru Olimpiadă.

37. Cât de des returnezi cărțile bibliotecii fără să le citești?
Cred că am făcut asta de două ori până acum.

38. Personajul preferat dintr-o carte.
Paige Mahoney din Sezonul Oaselor de Samantha Shannon.

39. Răufăcătorul preferat dintr-o carte.
Doctorul Hannibal Lecter din Hannibal.

40. Ce cărți ai vrea să citești în vacanță?
Harry Potter, HobbitulStăpânul Inelelor și Dracula. I know, I know, nici mie nu-mi vine să cred că încă nu le-am citit.

41. Cât de mult ai rezistat fără să citești?
Nu am fost atentă la perioada exactă, dar atunci când pur și simplu nu am timp, prefer să amân, decât să încep o carte și să o citesc pe bucățele.

42. Numește o carte pe care nu ai putut să o termini!
Rafael și Maria de Vicente Blasco Ibanez e singura. Nu știu exact de ce m-am oprit din a o citi.

43. De ce anume ești distras cu ușurință atunci când citești?
Mă enervez teribil când cineva se trezește să mă viziteze atunci când citesc. Sunt obișnuită să ascult muzică lecturând (mai ales instrumentală), dar, în rest, nu suport vreun sunet. Nici pc-ul nu îl țin deschis, pentru că mereu va fi o pagină de web pe care să fiu tentată să-mi pierd timpul.

44. Ecranizarea favorită a unei cărți.
Hannibal din 2001.

45. Cea mai dezamăgitoarea ecranizare a unei cărți.
Academia Vampirilor. Nu a fost tocmai dezamăgitoare, dar nici nu m-a mulțumit.

46. Cei mai mulți bani pe care i-ai cheltuit deodată într-o librărie.
50 de lei probabil.

47. Cât de des sari peste paragrafe doar ca să citești mai repede?
Rar, iar atunci când o fac, mă întorc și citesc și acele paragrafe.

48. Care este motivul pentru care ai renunța la o carte, deși ești la jumătate?
Stil tâmpit de a scrie, personaje seci, fără personalitate, fără o evoluție, acțiune care pare să nu meargă nicăieri.

49. Îți place să păstrezi cărțile în ordine?
Momentan, le așez după lungime.

50. Preferi să păstrezi cărțile sau să le dai altcuiva după ce le citești?
Să le păstrez. Sunt foarte posesivă, și nu numai în privința cărților.

51. Sunt cărți pe care le-ai evitat până acum?
Oh, da! Cărțile acelea care au ca descriere ”X e o fată ca oricare alta până când Y vine în oraș. X descoperă un secret răsunător despre trecutul ei... și se îndrăgostește de Y.” sau ceva asemănător.

52. Numește o carte ce te-a făcut furios!
Doamna Bovary a făcut să mi se ridice tensiunea de câteva ori, dar pentru asta iubesc și mai mult cartea.

53. O carte ce nu credeai că îți va plăcea, dar ți-a plăcut!
Enigma Otiliei, asemenea lui Ion și Ultimei noapte de dragoste, întâia noapte de război.

54. O carte ce credeai că îți va plăcea, dar nu ți-a plăcut!
Legile atracției de Simone Elkeles a fost o lectură drăguță, însă doar atât, și citisem recenzii atât de bune...

Ta-dah! Mulțumesc încă o dată, Ralu! Mi-a făcut plăcere să completez leapșa, pe care eu o dau mai departe tuturor, oricine este invitat să o ia.
Speak to you soon! >:D<

vineri, 19 septembrie 2014

"Never Forgotten" ("Never Forgotten", #1) by Kelly Risser - Review

Title: Never Forgotten
Author: Kelly Risser
Publishing Year: 2014
Edition: Kindle

A short time ago I felt the urge to read a book in English, so I opened my pc kindle and I saw I have more than one hundred titles ready to be devoured. Problem is, many of these titles are the first book in a series, and, because I don't like to start something and not finish it, I hesitated for a while. Finally, I chose Never Forgotten by Kelly Risser, thanks to its cover. After reading the book, I can say it is really illustrative. Though I had no big expectations, I knew that somehow this book was going to be different.

Never Forgotten is narrated in the first person through Meara (gorgeous name, by the way), an average 17 years old (nearly 18) teenage girl, living with her mother in Wisconsin, USA. At this point I started to imagine a lot of scenarios in which a new guy and, possible, with some kind of supernatural mojo enters in Meara's life and she suddenly falls in love with him, and so on. You know, same old and full of cliché story. But I was wrong. Karen (Meara's mom) receives some bad news: the cancer, she thought she had beaten years ago, is back with fresh forces. I am really pleased that the author had chosen to bring in this subject because it helps a lot with Meara's characterization and, of course, the mother-daughter relation characterization. Knowing that her chances of survival are minimal, Karen decides to move back to her parent's in Peggy's Cove, Canada. For Meara, both pieces of news are horrible, considering her mom was the only person in her life and considering her past, her memories, her best friend (Kim) were all in Wisconsin. But she accepts.

I realized that Never Forgotten truly is something different from what I have read so far when the two women arrived in Peggy's Cove, a small, quiet place, located near the Ocean. Meeting with the grandparents she has never seen before is a special moment for the protagonist, but, soon, they will become really good friends. She also gets acquainted with Evan (there has to be always some romance, too) and Katie, Lydia's children, and Lydia is a good, childhood friend of Karen. I didn't really enjoy how quickly Meara and Evan got together, neither Meara's reaction when she first saw him: Wow. Hot. I patted my ponytail nervously and again regretted not taking a few more minutes to get ready. How perfunctory sounds that? Oh, and later comes this line: Opening the door, I found Katie and Evan. What was I wearing? Oh yeah, jean shorts and a tank top. Did I put on makeup this morning? Yep. Relax. Really, girl?! I am pretty disappointed Kelly wrote these words. I may be a bit too harsh, but my kind of heroine would have never said that. Anyway, skipping this fact, I must admit, the relations, initially forced, start to evolve smooth and pleasant, and this is available for Meara-Evan too.

From the first night spent in her new bedroom, Meara dreams about a strange man, a few years elder than she, speaking to her, near the Ocean. Soon, she finds out the identity of this interesting and mysterious apparition - none other than her father, David, who has been absent her whole life. But with these dreams, more secrets start to arise and put a lot of pressure on Meara. She, actually, becomes really rasping, being sick of all this hugger-mugger, and I totally understand her. But I think the author didn't really succeeded in explaining the secrecy. Everyone loves a bit of enigma, but, at some point, there have to be explanations, reasons, strong ones, and Kelly, unfortunately, didn't entirely satisfied my demand (let me just say the "You're not ready to find out yet." became really annoying).

Overall, Never Forgotten is an easy and enjoyable book I don't regret reading. As I mentioned above, I had a few problems with Meara and the too-much-hiding thing, but Kelly Risser introduced me in a beautiful world and to a topic I have not read about before. I look forward to reading the next book.

My Rating: 4/5

* Trailer *


marți, 16 septembrie 2014

Cover Reveal ”The Land Uncharted” (”Uncharted”, #1) by Keely Brooke Keith

The Land Uncharted
Keely Brooke Keith

Release Date: October 21, 2014
Publisher: Edenbrooke Press
Cover reveal organized by: YA Bound Book Tours

Summary:

Lydia Colburn is a young physician dedicated to serving her village in the Land. Day and night, she rushes by horseback to treat the ill and injured, establishing a heroic reputation as the village’s new doctor.

Naval Aviator Connor Bradshaw is flying over the South Atlantic Ocean on a mission to secure any remaining sources of fresh water in a 2025 world torn apart by war. A malfunction activates his aircraft’s ejection system, parachuting his unconscious body to the shore of a hidden land. 

Lydia risks her safety to help the injured outsider despite the shock of his mysterious arrival and the disastrous implications his presence could have for her peaceful society, which has gone undetected for seven generations.

Connor searches for a way to return to his squadron, but his fascination with life in the Land makes him protective of Lydia and her peaceful homeland. And while Lydia’s attraction to Connor stirs desires she never anticipated, it also pushes an unwanted admirer to stage a dangerous attempt to win her affection.

As Connor tries to keep the Land off the radar, he learns the biggest threat to Lydia lurks in her village. But when Lydia’s greatest passion and darkest fear collide, will she look to the past or the future to find the strength to survive?

Advance Praise for The Land Uncharted:

"I was caught up in the characters and the story line from the first pages and hated to see it end.” - Ann Ellison, Goodreads reviewer

"Not only is Keely's writing beautiful and full of vivid detail, but the story and characters are incredible! I love the way she crosses genres and how well it all blends together.” - Christina Yother, author of Reverie

"The premise is unique, the characters - realistic, the storyline - consistent and entertaining, and the language - fluent. It has just the right touch of conflict, suspense, longing and hope.” - Annalise Joy, Goodreads reviewer


~ Add The Land Uncharted to your shelf on GoodreadsShelfariLibraryThing, or FictFact ~

~ Pre-order ~

Have your ebook of The Land Uncharted signed via Authorgraph ~

About the Author



Keely is a bass guitarist and lives on a hilltop south of Nashville. 
When she isn’t writing stories or playing bass, Keely enjoys dancing, having coffee with friends, and sifting through vintage books at antique stores. 

Author Links:

luni, 15 septembrie 2014

Minunata lume nouă de Aldous Huxley - Recenzie

Titlul original: Brave New World. Brave New World Revisited
Autor: Aldous Huxley
Editura: Polirom
Traducere: Suzana & Andrei Bantaş
Anul apariţiei: 2003
Număr de pagini: 480 (cu tot cu eseul Reîntoarcere în minunata lume nouă)
Comunitate. Identitate. Stabilitate. 
Minunata lume nouă este considerată de multe persoane una din acele lecturi obligatoriu de citit într-o viață. Poate acest lucru se datorează faptului că Aldous Huxley a creat unul din cele mai importante romane distopice, o operă de referință în cadrul acestui gen. Prin urmare, am început acest roman știind (sau bănuind) că mă voi bucura de o călătorie pe cinste.

Scrisă în 1931 și publicată în 1932, Minunata lume nouă aduce în prim plan o Londră a anului 2540 (sau a anului 632 după Ford), parte a Statelor Unite ale Lumii. În acest Univers imaginat de Huxley, oamenii sunt creați în Centrele de Incubație și Condiționare, prezente oriunde în lume și concurând între ele. Interesant mi s-a părut procesul prin care ei sunt aduși pe lume - în mod absolut artificial. Ovulele, introduse în incubatoare, sunt trecute prin mai multe etape de dezvoltare. Chestia este că această creștere nu se desfășoară la fel pentru toți embrionii, de aici rezultând cele cinci caste: Alfa (cei mai evoluați din punct de vedere intelectual), Beta, Delta, Gama și Epsilon.
Prin oxigenare precară, obţii o castă inferioară, explică domnul Foster, citând o lozincă. Primul organ afectat este creierul, apoi scheletul. Cu 70 la sută din cantitatea normală de oxigen obţii pitici.
Gândiţi-vă la cal. Se gândiră. - E deja matur la vârsta de şase ani. Elefantul abia la zece ani. În schimb, omul nu este matur din punct de vedere sexual nici la treisprezece ani, iar maturitatea fizică o atinge doar la douăzeci de ani. De-aici, bineînţeles, şi acel rod al dezvoltării întârziate - inteligenţa umană. Dar la Epsiloni nu avem nevoie de inteligenţă umană! Şi mai rezultă din explicaţiile lui că Epsilonii n-au nevoie de inteligenţă şi nici nu o obţin.

Așadar, fiecare individ traversează un adevărat proces de condiționare, atât în stadiu embrionar cât și după aceea. Prin intermediul hipnopediei, el este educat în așa fel încât să devină un Alfa/Beta/Delta/Gama/Epsilon exemplar. E vorba de condiționare și iar condiționare. Un Alfa e condiționat în așa fel încât să fie un lider de ierarhie, în timp ce un Epsilon, nedezvoltat atât din punct de vedere intelectual cât și din punct de vedere fizic, e condiționat să își știe bine locul în societate, adică acela de simplu... cărăuș. 
Un om Alpha-Decantat, Alpha-Condiţionat, ar înnebuni dacă ar trebui să facă munca unor semicretini Epsilon - ar înnebuni sau ar începe să spargă totul în jur. Nişte Alpha pot fi socializaţi total, dar cu condiţia să-i pui să facă o treabă demnă de un Alpha. Numai de la un Epsilon te poţi aştepta să facă nişte sacrificii de Epsilon, pentru simplul motiv că lui nu i se par a fi jertfe; ele constituie doar linia de minimă rezistenţă. Condiţionarea unui Epsilon i-a trasat nişte şine pe care trebuie să se deplaseze. Nu se poate opri; e predestinat.
Aceste aspecte sunt expuse, în mare parte, în incipitul cărții, lăsând ca în continuare să fie abordate multe alte teme, precum: relația femeie-bărbat/bărbat-femei, religia, muzica, filmul și moda. Acest lucru m-a bucurat întrucât într-un roman care implică, mai mult sau mai puțin, world-building, e nevoie de prezentarea a cât mai numeroase chestiuni, de ordin social, politic și așa mai departe.

Fațeta utopică a lumii noi este susținută de personaje. Încă de la început, naratorul îi aduce în atenția cititorului pe lucrătorii de la Centrul de Incubație și Condiționare pentru Londra Centrală. Lenina Crowne (Vladimir Ilici Lenin, cineva? Nu? Okay.), spre exemplu, este o Beta model, cu lecțiile foarte bine sedimentate în subconștient. Iar ca ea sunt toți ceilalți, mai puțin Bernard Marx (încă o alegere a numelui foarte interesantă; Karl Marx), un Alfa frustrat și privit suspicios din cauza aspectului său diferit de al celorlalți din casta conducătoare. Ajunsă în acest punct, nu știam în ce direcție urma să o ia firul narativ, pentru că în Minunata lume nouă totul e perfect, nimeni nu se plânge de nimic și, dacă are vreo problemă, o pastilă de soma va rezolva totul. Totuși, treptat, Bernard începe să își manifeste frustrarea menționată mai sus. Însoțit de Lenina, se duce în New Mexico, unde se află Rezervația de sălbatici, oameni diferiți, care trăiau după vechile tradiții. Printre aceștia, și Linda cu băiatul ei, John. Lui Bernard nu îi ia mult să facă niște conexiuni șocante și incriminatorii, așa că decide să îi ia cu ei înapoi în Londra. 

Sălbaticul (fiul Lindei) este întâmpinat cu o uriașă curiozitate, și viceversa. El se aruncă în această aventură cu capul înainte, însă, la scurt timp, își dă seama că locul lui nu e aici, dar nici înapoi în Rezervație. Locul lui e acolo unde oamenii nu sunt organizați în caste și făcuți astfel încât să se preteze sistemului, locul lui e acolo unde femeile și bărbații se îndrăgostesc și se căsătoresc, locul lui e acolo unde cuvânul ”mamă” nu e considerat o obscenitate, în sfârșit, locul lui e acolo unde operele lui Shakespeare nu sunt interzise. Prin urmare, Minunata lume nouă este o utopie până în momentul în care Sălbaticul își face intrarea în scenă.
Eu unul nu vreau confort. Îl vreau pe Dumnezeu, vreau poezie, vreau primejdie adevărată, vreau libertate, vreau bunătate. Vreau păcatul.
- De fapt, dumneata pretinzi dreptul de a fi nefericit, îi spuse Mustapha Mond.
- Mă rog, fie și așa! îl sfida Sălbaticul. Cer dreptul la nefericire.
Felul în care Aldous Huxley și-a imaginat, în '31, viitorul e foarte grăitor. Castele, în opinia mea, reflectă trista realitate că ne naștem cu o etichetă invizibilă, lipită pe frunte, dată de mai mulți factori (locul nașterii, familia și situația ei financiară...), dar și faptul că societatea și-a propus mereu să uniformizeze. De asemenea, felul în care femeile și bărbații se tratează reciproc poate denota ideea că familia și-a pierdut din însemnătatea pe care o avea cândva, plus ideea că sentimentul de iubire este tot mai rar întâlnit în interiorul unei relații... Și iată-l pe John, Sălbaticul! Un tradiționalist, un consecvent și un fan al lui William Shakespeare, deci un intrus în lumea nouă.

În concluzie, Minunata lume nouă, de la titlu până la final, este o lectură fascinantă, din care se pot trage multe învățături. Aldous Huxley a luat al său prezent, cu lucrurile bune și rele la un loc, și l-a dus la superlativ în cel de-al cincilea său roman, complex și, uneori, greoi, despre care știu sigur că la a doua lecturare îmi va plăcea și mai mult (dacă e posibil).

Nota mea: 5/5

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Noutăți în bibliotecă #19

Hey there! Cum mai sunteți? Pregătiți de școală? Me no. Am ajuns la concluzia că niciodată nu am să fiu :)). Anyway, am redecorat pe-aici. Îmi place ca blogul să fie în ton cu anotimpul. Okaaay, so, în ultima vreme am reușit să adun câteva comori, așa că mi-am zis să fac și postarea asta. Let's get it started!


1. Regatul Furtunilor de Leigh Bardugo a apărut luna trecută la editura Trei, iar eu am cumpărat-o cât de repede am putut. Mi-a plăcut foarte mult volumul I (Regatul Umbrelor) și mă bucur că cei de la Trei nu au lăsat baltă trilogia Grisha, care, by the way, s-a încheiat în luna iunie, odată cu apariția celui din urmă volum, în State, desigur. Am citit Regatul Furtunilor, deci urmează și recenzia.


2. Batalionul de marș de Sven Hassel mi-a cumpărat-o tata împreună cu următoarele trei cărți. Cărțile autorului danez au fost date cu nu-mai-știu-ce-ziar anul acesta, dar eu am ratat ocazia. Tata a reușit, totuși, să-mi facă rost de câteva din volumele lui Hassel, la un preț grozav pentru cât de bine se prezintă.


3. Gestapo de Sven Hassel. Am observat că toate sunt destul de mici, ceea ce va face lecturarea și mai eficientă.


4. General SS de Sven Hassel. Nici că nu se putea nimeri mai bine. Anul ăsta materia la istorie include cel de-al Doilea Război Mondial, so I'm good. 


5. Comisarul de Sven Hassel. Îmi place foarte mult coperta (yep, sunt pasionată de istoria Germaniei, mai ales perioada nazistă).


3. Decameronul de Giovanni Boccaccio ne-a fost recomandată de profesoara de română și chiar mă întrebam când am să o citesc. Chiar acum câteva zile, un unchi a făcut curățenie în apartament și mi-a adus cărțile astea două, plus cele care urmează, și sunt absolut noi. Imaginați-vă extazul!


4. Okay, știu că prima poză e relativ inutilă, însă chiar am ținut să vă arăt pegasul din colț. Mi se pare atât de frumos. Deci cartea cuprinde patru opere: Promisiune mincinoasă de Howard Roughan, În derivă de Stephanie Gertler, Hoțul de spânzurătoare de Bernard Cornwell și Floarea-Soarelui de Richard Paul Evans. Can't wait to read them! :3


 5. Un oraș plutitor și Invazia mării de Jules Verne. Spre rușinea mea, nu am citit nicio carte scrisă de marele Verne, deci cărțile astea au fost mai mult decât binevenite. Plus, coperțile sunt cartonate și sunt și poze pe-acolo.


6. Burse de călătorie de Jules Verne. Chiar nu știu cu care voi începe...


7. Hector Servadac de Jules Verne. Cât de fantastică poate fi coperta!


8. Și nu în cele din urmă, Casa cu aburi de Jules Verne. Asta e cea mai mare - are peste 370 de pagini.

Voi ce ați mai cumpărat? Sunt niște oferte foarte tentante pe Libris și Elefant, dar momentan mă ”limitez” la ce am deja în bibliotecă. 
Ne mai citim, buddies! >:D<

miercuri, 10 septembrie 2014

Leapșa - Back to school (2014-2015)


Le mulțumesc fetelor de pe blogul Anddeea pentru nominalizare. Deși îmi vine să mă bag în pământ numai să nu înceapă școala, leapșa asta e grozavă.

Reguli:

1. Încorporați imaginea tag-ului în postarea voastră.
2. Dați tag-ul mai departe.
3. Nu menționați aceleași cărți de două ori.
4. Postați link-ul cu leapșa completată pe blogul Padeniye.

1. Română: Luați cartea preferată de anul acesta și deschideți-o la pagina 100, alineatul al treilea. Scrieți mai jos ceea ce se află acolo, menționând de unde ați luat fragmentul.
Am stat o vreme fără să scoatem o vorbă. Nu m-am uitat, dar nu puteam să nu mă gândesc la rănile pe care le suferiseră oamenii ăștia. Îi roseseră ca pe oasele de pui și pe urmă fuseseră aruncați ca niște gunoaie. Erau mereu în primejdie în mahalaua asta mizerabilă, fără nicio protecție.

- din Sezonul Oaselor de Samantha Shannon

2. Geografie: Ați citit anul acesta (sau în decursul a doi ani) vreo carte cu o copertă verde, sau care să aibă pe ea ceva legat de natură? Dacă da, puneți o fotografie cu ea.
Am mai multe variante, dar Ecouri de dincolo de moarte am citit-o cel mai recent, și mi s-a părut awesome. Natura apare superb descrisă în carte, iar imaginea de pe copertă mi se pare foarte grăitoare.

3. Istorie: Vă plac bibliografiile sau cărțile care tratează ceva din istorie? Care este ultima carte pe care ați citit-o, care să urmărească astfel de subiecte?
Am fost la națională la istorie, deci sunt multe titluri pe care aș putea să le înșir :-). Am să aleg Ivanhoe de Walter Scott, pentru că e ficțiune și am fost ușor absorbită în decorul ei.

4. Sport: Să faci sport este un lucru benefic corpului, te împrospătează și-ți dă o stare fresh după; în ciuda faptului că ești obosit de mori, tot te vei simți mai bine. Ce carte fresh, ușor de citit, ați lecturat, și care v-a plăcut?
Elixirul Vieții de Kenneth Oppel. Se citește repede și, pentru mine, a fost diferită de ce citisem în ultima vreme și chiar revigorantă.

5. Matematică: Chiar dacă matematica nu este o materie agreată de multă lume, tot trebuie să o faci, chiar dacă durează mai mult timp să o înțelegi. La ce carte ți-ar fi foarte greu să renunți, pentru a învăța?
Regatul Umbrelor de Leigh Bardugo. Era trecut de miezul nopții, peste cinci-șase ore trebuia să plec la școală, iar eu încă citeam primul volum din trilogia Grisha. Acțiunea te prinde și nu îți dă drumul până la final, deci cred că mi-ar fi imposibil să renunț, pentru a învăța. Și după ce am întors ultima filă, vreme de câteva zile (cel puțin), gândul tot la carte mi-a stat.

6. Desen: Să desenzi, să pictezi, a fost mereu o activitate care te relaxa în timpul generalei, dar chiar și în liceu pentru unii. Culorile îți dădeau imaginație, așa că: Ce copertă a unei cărți o urăști din tot sufletul, și ai vrea să o schimbi, dacă ai avea ocazia?
Nu am dat peste cărți ale căror coperți să le detest, însă cred că romanului Clarobscur i s-ar putea face o îmbunătățire în privința asta. Cartea e fantastică, o recomand tuturor, dar coperta e puțin cam prea abstractă. Dar nu îmi displace, doar cred că ar fi putut fi îmbunătățită.


7. Biologie: Tuturor ne plac animalele, și nu cred că există cineva care să nu iubească un animal, oricât de drăguț sau înspăimântător ar fi el. Postați mai jos o imagine a unei cărți în care apar astfel de vietăți.
Getting Rooted in New Zealand de Jamie Baywood. Îmi place foarte mult coperta, care e, apropo, creată de autoare. Și cartea e o lectură foarte amuzantă și distractivă.


8. Engleză: Mulți cititori au în bibliotecă literatură internațioanlă, așa că presupun că printre sumedeniile de cărți, se strecoară și un autor preferat. Ce scriitor american sau englez vă place cel mai mult? Descrieți-i ideile în trei cuvinte, sau modul de-a scrie.
Hm, îmi e destul de greu să aleg doar unul... John Grisham este unul din primii autori străini pe care am început să-i citesc. Scrie thrillere juridice într-un mod care te obligă să citești pe nerăsuflate, și e un adevărat model pentru mine. Pe Leigh Bardugo am descoperit-o anul ăsta. Debutul ei e formidabil. Și nu în cele din urmă, Samantha Shannon, despre care am spus și în recenzia romanului ei de debut că m-a inspirat și că are o imaginație just awesome. Oh, și chiar nu pot să o neglijez pe Richelle Mead.

9. Muzică: Să asculți muzică este ceva relaxant, care te face să zâmbești, iar cea împletită cu cititul este cu atât mai bună. Aveți vreo carte care să vă fi făcut să cântați (la figurat) de fericire, atunci când ați terminat-o? Sau o melodie care să o fi descoperit în vreo carte?
Academia Vampirilor de Richelle Mead m-a făcut să cânt de fericire pentru că a dat startul unei serii super, pe care am dus-o la bun sfârșit tot cu zâmbetul pe buze.

10. Dorință: Sunt ferm convinsă că există o carte pe care vă doriți foarte mult să puneți mâna. Care este aceea și de ce vreți atât de mult să o citiți?   
Catch Me When I Fall de Vicki Leigh. Soon or later I'm gonna read it!

Iar leapșa merge la: SimonaOanaLissaRaluRosiaFureliseAlinaAlexandraSabryyEny

miercuri, 3 septembrie 2014

"Elixirul Vieţii" ("Ucenicia lui Viktor Frankenstein", #1) de Kenneth Oppel - Recenzie

Titlul original: This Dark Endeavor: The Apprenticeship of Victor Frankenstein
Autor: Kenneth Oppel
Editura: Leda
Traducere: Bogdan-Alexandru Sasu & Shauki Al-Gareeb
Anul apariţiei: 2012
Număr de pagini: 384

Oppel a reinventat thrillerul gotic pentru cititorii moderni. Naraţiunea vibrează de tensiune, emoţiile sunt intense, iar atmosfera este cât se poate de întunecată şi lugubră. - Rick Riordan

Povestea lui Oppel este melodramatică, incitantă, neliniştitoare... un amestec delicios de ştiinţă, ficţiune şi horror. - Publishers Weekly

Înainte de a începe să citesc această carte, nu aveam nicio idee care este, măcar în linii mari, subiectul. Citisem o recenzie în urmă cu mult timp şi nu am rămas decât cu faptul că merită să fie citită şi că urmăreşte povestea adolescentului Victor Frankenstein (chiar nu pot să înţeleg de ce în varianta tradusă e scris Viktor). Totuşi, aceste două aspecte mi-au fost îndeajuns, mai ales cel din urmă. Personajul lui Victor a fost creat de Mary Shelley acum aproape două sute de ani, în romanul Frankenstein, însă în acesta protagonistul e trecut de vârsta adolescenţei. Tocmai de aceea mi s-a părut foarte interesantă şi atractivă ideea de a mă reîntâlni cu acest caracter, doar că mai tânăr şi, desigur, creat sau, mai bine spus, recreat de un alt autor. Ţin să vă recomand înainte de orice să citiţi opera lui Mary Shelley, deoarece e fascinant cum personalitatea adolescentului Victor, din Elixirul Vieţii, se prinde de cea a adultului Victor, din Frankenstein. Mie mi se pare un lucru benefic, dar vreau să subliniez faptul că, înafară din perspectiva a ce am numit mai sus personalitate, nu prea se pot face conexiuni între cei doi eroi.

Trecând mai departe, primul volum din seria Ucenicia lui Viktor Frankenstein (despre care nu ştiu decât că mai are încă un volum) îi are în centru pe fraţii gemeni Victor şi Konrad Frankenstein, pe cât de asemănători din punctul de vedere al aspectului, pe atât de diferiţi din perspectiva comportamentului şi a abilităţilor. Aceste diferenţe duc la o rivalitate între cei doi fraţi, rivalitate pe care însă numai Victor, personaj-narator, o percepe şi alege să o întreţină.
Dacă aș fi fost cu doar un an mai mic decât Konrad - sau cel puțin fratele său geamăn ne-identic - ar fi fost mai ușor de suportat. Dar el și cu mine trebuia să fim la fel în orice privință. Ce scuză aveam eu să fiu mai slab?
De aici reiese caracterul dificil şi întunecat al protagonistului, care mi-a atras atenţia în mod deosebit. Totuşi, Victor îşi iubeşte fratele, iar sentimentul e reciproc. Dovadă stau micile lor aventuri prin castelul Frankenstein, din apropierea Genevei, cât şi planurile lor de viitor. Tot într-una din aceste escapade ale lor, ajung în Biblioteca Întunecată, creată de un strămoș pasionat de alchimie. Când Konrad cade grav bolnav, Victor apelează numaidecât la secretele Bibliotecii, deși tatăl lui i-a interzis să mai pășească în acel loc. În scurt timp, descoperă cartea ce conține rețeta pentru Elixirul Vieții, rețeta pentru vindecarea și chiar optimizarea lui Konrad.

Descoperirea acestui leac aduce iar în lumină latura sumbră a lui Victor, care nu se lasă purtat numai de iubirea frățească, ci și de orgoliul de a face ceva măreț, de a se deosebi de ceilalți prin ceva și, nu în cele din urmă, se lasă purtat de dorința de a-i câștiga inima lui Elisabeth. Aspectul din urmă menționat mă duce la triunghiul amoros. De regulă, sunt foarte sceptică în ceea ce privește aspectul acesta, deoarece e un clișeu întâlnit în foarte multe cărți YA, însă, trebuie să recunosc, îmi place forma pe care a luat-o în Elixirul Vieții. Cel mai adesea, într-un triunghi amoros, fata este foarte indecisă și pretinde că are sentimente pentru ambii pretendenți. Elisabeth, pe de altă parte, i-a spus clar lui Victor că nu simte acel gen de iubire pentru el. De fapt, nici nu prea îl pot numi triunghi amoros, Konrad și Elisabeth și-au declarat dragostea, iar Victor pur și simplu s-a decis să intervină, de multe ori într-un mod brutal, care mi-a cam trimis fiori pe șira spinării. Și în Frankenstein am putut vedea umbrele ce îl alcătuiesc, însă în romanul lui Oppel acestea sunt mult mai evidente, ceea ce, sincer, îmi place. Deși este doar un adolescent, Victor începe deja să își arate fața de doctor îngrijorător de pasionat și ambițios, ca să nu spun fața de doctor nebun.

Misiunea de a-și salva fratele se dovedește a fi destul de grea, cu tot ajutorul primit din partea lui Elisabeth și Henri, bunul său prieten, care, apropo, e un personaj foarte distractiv, la fel ca în cartea lui Mary Shelley. Încrederea are de jucat un rol deosebit în această misiune a celor trei. Finalul este exact pe placul meu - surprinzător și bogat în suspansul și misterul acela care nu îți dă pace decât atunci când citești și următorul volum (lucru despre care nu știu când se va întâmpla, din păcate).

În concluzie, vă recomand Elixirul Vieții, mai ales dacă sunteți dornici să vă delectați cu o lectură sumbră și captivantă. Are și câteva buline negre din partea mea, însă mi-a făcut o mare plăcere să o citesc și aștept cu nerăbdare să apară și volumul al doilea (hai, Leda, hai!).


Nota mea: 4/5 


Trailer *