marți, 30 iunie 2015

”Eroare judiciară” (”Vik & Stubø”, #1) de Anne Holt - Recenzie

Titlul original: Det som er mitt
Autor: Anne Holt
Editura: Trei
Traducere: Marie- Jeanne Vasiloiu
Anul apariției: 2011
Număr de pagini: 368
Limbaj direct, acţiune susţinută, deznodământ surprinzător şi o portretizare subtilă a emoţiilor umane.USA Today
Eroare judiciară e un alt roman polițist nordic care m-a îmbarcat într-un carusel al misterelor, bănuielilor și descoperirilor de-a dreptul surprinzătoare. 

Acțiunea are loc în țara de baștină a autoarei (fost ministru al justiției) - Norvegia - și se concentrează asupra unui criminal în serie care răpește copii și îi omoară printr-o metodă care, o bună bucată de vreme, va rămâne necunoscută polițiștilor și medicilor legiști. Mai apoi, trimite corpul neînsuflețit mamei, însoțit de mesajul ”Ai primit ceea ce ai meritat”.
Cum inspectorul Ingvar Stubø nu îi dă de cap acestui caz iar copiii continuă să dispară, el îi cere ajutorul lui Inger Johanne Vik, care a lucrat într-un timp la FBI. Colaborarea celor doi duce la descoperirea unei legături între cazul cu pricina și Aksel Seier, condamnat în urmă cu 40 de ani și, acum, exilat în Statele Unite.

Desigur, într-un thriller nordic, nimic nu ceea ce pare și nimic nu e atât de simplu. Aksel Seier devine principalul suspect, însă Inger Johanne ”sapă” și mai adânc și află lucruri ce pun la îndoială nu numai actuala prezumție de vinovăție, ci și sentința pe care Seier a primit-o acum 40 de ani. Inger Johanne merge până într-acolo încât îl vizitează pe presupusul vinovat. Acesta este unul din motivele pentru care Vik mi-a câștigat simpatia - deși s-a lăsat greu înduplecată să-l ajute pe Stubø, odată angajată în anchetă, se folosește de toate resursele pe care le deține ca să aducă adevărul la lumină. Ingvar Stubø nu se lasă mai prejos. E un personaj la fel de plăcut și mă bucură faptul că între cei doi protagoniști se dezvoltă o relație ce nu rămâne la stadiul formalităților. Această relație face ca găsirea criminalului în serie să aibă loc înainte ca alți copii să devină victime și, totodată, face posibilă descurcarea ițelor - și sunt foarte încurcate. Ce-i drept, au fost momente când ițele mi s-au părut exagerat de încurcate, pentru ca, mai târziu, să ajung la concluzia că ar fi fost la fel de bine și fără unele elemente care, mi se pare mie, au cam îngreunat desfășurarea acțiunii.
- Intuiția nu-i nimic altceva decât prelucrarea în subconștient a unor factori pe care i-am receptat, declară el, înainte de a-și aminti de unde știa chestia asta.
Una peste alta, Eroare judiciară este o lectură pe care o recomand, în special celor interesați de psihologia omului aflat în situații de criză (căci Anne Holt a surprins-o cu succes) și de cazurile întortocheate, ce jonglează cu trecutul și prezentul.

Nota mea: 4/5

4 comentarii:

  1. Pare a fi o carte foarte bună. O pun pe listă și în cazul în care dau de ea la bibliotecă, am să o împrumut.

    RăspundețiȘtergere
  2. scriitori nordici , imi place. Am citit cartea cu ceva timp in urma. Primul lucru pe care l-am remarcat este descrierea care duce oarecum in eroare: Este vorba de doua anchete paralele care la un moment dat se intersecteaza. O alta chestie cu care am ramas dupa lectura este ca ar trebui sa fim mai atenti la persoanele cu care intram in contact. Pana la sfarsit nu mi-am dat seama cine e criminalul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte corecte concluziile. Nici eu nu mi-am dat seama cine e criminalul. :-)

      Ștergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!