sâmbătă, 26 septembrie 2015

"Sonata Kreutzer" de Lev Tolstoi - Recenzie

Titlul original: Kreițerova sonata
Autor: Lev Nikolaevici Tolstoi
Editura: Rao
Traducere: Al. Philippide
Anul apariției: 2003
Număr de pagini: 90 doar Sonata Kreutzer; 384 în total

Cine l-a citit pe Tolstoi nu poate să nu admită că obține, la închiderea cărților sale, un conspect critic asupra lumii zugrăvite. Asemenea unora dintre personajele sale, aristocratul Lev Nikolaevici Tolstoi s-a îmbrăcat bucuros în straie de mujic, dar, în ciuda cizmelor sale, teatral grosolane, bătrânul scriitor apare deghizat și de un rafinament bătător la ochi. - George Călinescu

Nimeni n-are timp să stea de vorbă cu sine însuși, toată lumea e ocupată;

În primul rând, dați-mi voie să vă cer iertare pentru calitatea imaginii; nu am reușit să găsesc coperta acestei ediții pe internet, decât așa cum o vedeți.

Nu știu cum sunt alții, dar eu mi-am imaginat întotdeauna că un preot nu citește altceva decât lecturi bisericești. Cu toate acestea, Sonata Kreutzer mi-a fost recomandată de un preot, în timpul unei discuții despre cărți. Cum sunt deosebit de curioasă și dacă tot e nuvelă, mi-am zis să-i dau o șansă. Plus că încă nu citisem nimic de marele Lev Tolstoi, însă acum îmi dau seama că am făcut foarte bine începând cu acestă carte.

Sonata Kreutzer poartă numele unei creații semnate de compozitorul Ludwig van Beethoven iar legătura dintre titlu și conținut nu o aflăm de la început, ci pe la mijlocul cărții. Un prim lucru care mi-a atras atenția și care mi-a plăcut este faptul că naratorul reprezintă doar un personaj oarecare, o persoană care călătorește cu trenul. Povestea sa nu o aflăm pentru că, probabil, nu e relevantă, însă aflăm povestea altui personaj, numit Pozdnîșev, un domn mai degrabă scund, cu mișcări repezite, ai cărui ochi cu o sclipire neobișnuită fugeau de la un obiect la altul și al cărui păr creț - deși omul era în puterea vârstei - albise de bună seamă înainte de vreme. Acest Pozdnîșev se află în același vagon cu naratorul și alte câteva persoane ce aparțin unor categorii sociale și de vârstă diferite.

Dragostea este preferința exclusivă pe care o avem pentru un bărbat sau pentru o femeie față de toate celelalte ființe omenești.

Acțiunea (discuția) se desfășoară numai în acest vagon și pornește de la chestiunea divorțului menționată de un avocat. Deși acesta din urmă pleacă la un moment dat, alături de însoțitoarea sa, în alt vagon, discuția rămâne a fi purtată între personajul-narator și Pozdnîșev. De fapt, personajul-narator nu vorbește prea mult, el are un rol de ascultător întrucât Pozdnîșev este cel care începe un lung discurs pe care îl întrerupe din când în când pentru a-și aprinde o țigară sau a bea un ceai. Autorul alege, așadar, să-și transmită ideile nu prin intermediul personajului-narator (care are puține replici și acelea întrebătoare, scurte, neutre, lipsite de o opinie personală), ci prin intermediul acestui personaj neobișnuit și, din câte se pare, dornic să-și expună istoria.

A spune că iubești toată viața numai un bărbat sau numai o femeie e ca și cum ai afirma că toată viața vei arde o singură lumânare.

Probabil nu vă sună prea atractiv subiectul nuvelei și vă gândiți că v-ar lua o eternitate să terminați cele 90 de pagini. Cu toate acestea, eu vă asigur că nu sunt nici pe departe o pierdere de timp, vă asigur că fiecare pagină merită să fie citită și că povestea lui Pozdnîșev este una la care oricine, însă mai ales persoanele aflate într-o relație amoroasă, va reflecta vreme îndelungată. Spun aceasta pentru că domnul cu ochi sclipitori are o poveste diferită și pentru că în relatarea făcută de acesta sunt incluse niște aspecte extraordinar de actuale și dezbătute, precum raportul dintre bărbat și femeie, egalitatea dintre aceștia, imaginea femeii în societate, căsătoria, familia, moralitate și imoralitate, concepția de păcat și încă alte teme la fel de sau și mai complexe. Sinceră să fiu, nu m-am plictisit niciun moment; am savurat fiecare cuvânt spus de Pozdnîșev, fiecare descriere făcută de acesta, fiecare convingere pe care i-a comunicat-o personajului-narator, fiecare concluzie la care spune că a ajuns în temniță, absolut tot mi-a plăcut la această nuvelă. Poate nu împărtășesc toate ideile, principiile lui Tolstoi, dar aceasta nu înseamnă că nu le găsesc de-a dreptul fascinante. Pentru unii, pot fi stânjenitoare sau chiar deplasate, iar pentru alții pot fi, dimpotrivă, corecte.

Te miri cum frumusețea ne dă iluzia deplină a binelui. Când o femeie frumoasă îndrugă prostii, o asculți și nu-i observi prostia, ci tot ce spune ți se pare inteligent. Vorbește și se poartă oribil, iar tu vezi în asta ceva drăgălaș. Dacă însă nici nu spune prostii, nici nu face lucruri urâte și mai e și frumoasă, te convingi numaidecât că e un miracol de deșteptăciune și de moralitate.

Sonata Kreutzer este, prin urmare, o lectură foarte reușită. O recomand fără doar și poate tuturor, însă mai ales celor dornici să citească o nuvelă care, prin complexitatea temelor abordate, aduce mai degrabă a roman, un roman de excepție, care îți produce o impresie foarte puternică și de durată.

Astăzi, bărbții susțin că stimează femeia. Unii îi cedează locul, îi ridică batista; alții îi recunosc dreptul de a ocupa orice funcție, de a participa la cârmuire etc. Toate astea se fac, totuși femeia este privită ca și odinioară. Ea a rămas un instrument de desfătare.

Sub influența muzicii mi se pare că simt ceea ce de fapt nu simt, că înțeleg ceea ce nu înțeleg, că pot face ceea ce nu pot să fac.

Sufeream îngrozitor. Și suferința mea izvora mai cu seamă din necunoașterea adevărului, din îndoielile ce mă sfâșiau, din dedublare, din faptul că nu știam dacă trebuie s-o iubesc ori s-o urăsc.

Nota mea: 5/5

Un comentariu:

  1. Am auzit prima dată de această carte de la niște prieteni, un cuplu de fapt. Mi s-a părut intrigantă. La fel ca și tine, nu prea sunt de acord cu ideile prezentate de Tolstoi, dar cartea pare atractivă. Fiind foarte scurtă, cred că o să-i dau o șansă cât de curând.

    RăspundețiȘtergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!