sâmbătă, 26 septembrie 2015

"Sonata Kreutzer" de Lev Tolstoi - Recenzie

Titlul original: Kreițerova sonata
Autor: Lev Nikolaevici Tolstoi
Editura: Rao
Traducere: Al. Philippide
Anul apariției: 2003
Număr de pagini: 90 doar Sonata Kreutzer; 384 în total

Cine l-a citit pe Tolstoi nu poate să nu admită că obține, la închiderea cărților sale, un conspect critic asupra lumii zugrăvite. Asemenea unora dintre personajele sale, aristocratul Lev Nikolaevici Tolstoi s-a îmbrăcat bucuros în straie de mujic, dar, în ciuda cizmelor sale, teatral grosolane, bătrânul scriitor apare deghizat și de un rafinament bătător la ochi. - George Călinescu

Nimeni n-are timp să stea de vorbă cu sine însuși, toată lumea e ocupată;

În primul rând, dați-mi voie să vă cer iertare pentru calitatea imaginii; nu am reușit să găsesc coperta acestei ediții pe internet, decât așa cum o vedeți.

Nu știu cum sunt alții, dar eu mi-am imaginat întotdeauna că un preot nu citește altceva decât lecturi bisericești. Cu toate acestea, Sonata Kreutzer mi-a fost recomandată de un preot, în timpul unei discuții despre cărți. Cum sunt deosebit de curioasă și dacă tot e nuvelă, mi-am zis să-i dau o șansă. Plus că încă nu citisem nimic de marele Lev Tolstoi, însă acum îmi dau seama că am făcut foarte bine începând cu acestă carte.

Sonata Kreutzer poartă numele unei creații semnate de compozitorul Ludwig van Beethoven iar legătura dintre titlu și conținut nu o aflăm de la început, ci pe la mijlocul cărții. Un prim lucru care mi-a atras atenția și care mi-a plăcut este faptul că naratorul reprezintă doar un personaj oarecare, o persoană care călătorește cu trenul. Povestea sa nu o aflăm pentru că, probabil, nu e relevantă, însă aflăm povestea altui personaj, numit Pozdnîșev, un domn mai degrabă scund, cu mișcări repezite, ai cărui ochi cu o sclipire neobișnuită fugeau de la un obiect la altul și al cărui păr creț - deși omul era în puterea vârstei - albise de bună seamă înainte de vreme. Acest Pozdnîșev se află în același vagon cu naratorul și alte câteva persoane ce aparțin unor categorii sociale și de vârstă diferite.

Dragostea este preferința exclusivă pe care o avem pentru un bărbat sau pentru o femeie față de toate celelalte ființe omenești.

Acțiunea (discuția) se desfășoară numai în acest vagon și pornește de la chestiunea divorțului menționată de un avocat. Deși acesta din urmă pleacă la un moment dat, alături de însoțitoarea sa, în alt vagon, discuția rămâne a fi purtată între personajul-narator și Pozdnîșev. De fapt, personajul-narator nu vorbește prea mult, el are un rol de ascultător întrucât Pozdnîșev este cel care începe un lung discurs pe care îl întrerupe din când în când pentru a-și aprinde o țigară sau a bea un ceai. Autorul alege, așadar, să-și transmită ideile nu prin intermediul personajului-narator (care are puține replici și acelea întrebătoare, scurte, neutre, lipsite de o opinie personală), ci prin intermediul acestui personaj neobișnuit și, din câte se pare, dornic să-și expună istoria.

A spune că iubești toată viața numai un bărbat sau numai o femeie e ca și cum ai afirma că toată viața vei arde o singură lumânare.

Probabil nu vă sună prea atractiv subiectul nuvelei și vă gândiți că v-ar lua o eternitate să terminați cele 90 de pagini. Cu toate acestea, eu vă asigur că nu sunt nici pe departe o pierdere de timp, vă asigur că fiecare pagină merită să fie citită și că povestea lui Pozdnîșev este una la care oricine, însă mai ales persoanele aflate într-o relație amoroasă, va reflecta vreme îndelungată. Spun aceasta pentru că domnul cu ochi sclipitori are o poveste diferită și pentru că în relatarea făcută de acesta sunt incluse niște aspecte extraordinar de actuale și dezbătute, precum raportul dintre bărbat și femeie, egalitatea dintre aceștia, imaginea femeii în societate, căsătoria, familia, moralitate și imoralitate, concepția de păcat și încă alte teme la fel de sau și mai complexe. Sinceră să fiu, nu m-am plictisit niciun moment; am savurat fiecare cuvânt spus de Pozdnîșev, fiecare descriere făcută de acesta, fiecare convingere pe care i-a comunicat-o personajului-narator, fiecare concluzie la care spune că a ajuns în temniță, absolut tot mi-a plăcut la această nuvelă. Poate nu împărtășesc toate ideile, principiile lui Tolstoi, dar aceasta nu înseamnă că nu le găsesc de-a dreptul fascinante. Pentru unii, pot fi stânjenitoare sau chiar deplasate, iar pentru alții pot fi, dimpotrivă, corecte.

Te miri cum frumusețea ne dă iluzia deplină a binelui. Când o femeie frumoasă îndrugă prostii, o asculți și nu-i observi prostia, ci tot ce spune ți se pare inteligent. Vorbește și se poartă oribil, iar tu vezi în asta ceva drăgălaș. Dacă însă nici nu spune prostii, nici nu face lucruri urâte și mai e și frumoasă, te convingi numaidecât că e un miracol de deșteptăciune și de moralitate.

Sonata Kreutzer este, prin urmare, o lectură foarte reușită. O recomand fără doar și poate tuturor, însă mai ales celor dornici să citească o nuvelă care, prin complexitatea temelor abordate, aduce mai degrabă a roman, un roman de excepție, care îți produce o impresie foarte puternică și de durată.

Astăzi, bărbții susțin că stimează femeia. Unii îi cedează locul, îi ridică batista; alții îi recunosc dreptul de a ocupa orice funcție, de a participa la cârmuire etc. Toate astea se fac, totuși femeia este privită ca și odinioară. Ea a rămas un instrument de desfătare.

Sub influența muzicii mi se pare că simt ceea ce de fapt nu simt, că înțeleg ceea ce nu înțeleg, că pot face ceea ce nu pot să fac.

Sufeream îngrozitor. Și suferința mea izvora mai cu seamă din necunoașterea adevărului, din îndoielile ce mă sfâșiau, din dedublare, din faptul că nu știam dacă trebuie s-o iubesc ori s-o urăsc.

Nota mea: 5/5

duminică, 13 septembrie 2015

Doar... baftă!

Hei, dragii mei bloggeri!
Voiam să vă las o postare încurajatoare, ca la început de nou an școlar. Bobocilor de liceu le doresc ca toate așteptările (pozitive) să li se împlinească, celor care sunt în clasa a 12-a, baftă iar studenților le urez vacanță plăcută în continuare, căci meritați din plin să vă relaxați.
Și eu mă număr printre cei care sunt în a 12-a, deci postările mele pe blog se vor diminua considerabil, lucru pe care îl regret. Am să încerc totuși să mai dau câte un semn de viață din când în când. :-)
Oricum, multă succes tuturor și luați aminte la imaginile următoare:












Take care! >:D<

marți, 8 septembrie 2015

"Aitan's Revenge" ("Starbright", #2.5) by Hilary Thompson - Review

Title: Aitan's Revenge
Author: Hilary Thompson
Release Date: 05/19/15
Edition: paperback (won at a contest organized by the author)

Summary from Goodreads:
Author's note: this novella tells the story of Asphodel after Trea leaves, bridging the time between Balance Broken and the upcoming Destiny Risen.

Aitan dreams of power.
His family dreams of revenge.

He has followed First Leader Keirna for years, careful to appear loyal even when it cost him nearly everything.

When Astrea and Lexan abandon the city, the people of Asphodel realize their sacred prophecy was false. Justice and Balance are gone, and Keirna is now free to create her own destiny. She forces Asphodel to rise early, even while Saloman rants that the prophecy is true and must be obeyed. 

Aitan must work to balance his desires with Asphodel's needs, and his ties to Keirna with his task of revolution.

Unfortunately, Aitan has never been good with balance, and everything he's worked for might soon topple from the scales, becoming buried forever. 



Review

Aitan's Revenge is definitely a must-read Starbright novella that should be read after Balance Broken, which is the second book in the series. 

The story is told by Aitan, who is Lexan's bigger brother and one of First Leader Keirna's followers. Aitan has caught my attention since the first book (Justice Buried) and I wanted to find out more about him. And that is one of the reasons I believe this book is more than welcomed. In the previous novels, Aitan is surrounded by mystery and suspicions and acts in a confusing manner, but in this book we get to know him really well - we get to know his thoughts on many subjects, his true feelings, his ambitions and the sacrifices he has made and is willing to make in order to fulfill these ambitions. He is impulsive, but also a very good actor and he craves for power, but also for love. Before, he may seemed cold-hearted, capable of ruthless things without blinking an eye; however, now I know he is not keen on taking lives and is capable of showing mercy and even affection.

Also, I loved Aitan's Revenge because there are so many things going on. Unlike Stian's Mistake and Lexan's Pledge (which aren't full of news), this novella is filled with action, big events, surprises - some good, some bad - which make this book a thrilling, wonderful read. People actually die in this novel and it's not just some random character. Important people die and I am wondering how the other characters are going to react when they will find out about the deaths.

Without further ado, Aitan's Revenge is amazing from all points of view. I thoroughly enjoyed it and I can't wait for the last book in this great series that is the Starbright series.

My Rating: 5/5

joi, 3 septembrie 2015

Leapșa cinefilă

Hello, dragii mei bloggeri! Ce mai faceți?
Diana de pe blogul Anddeea mi-a dat această leapșă (mersi frumos, Diana!). Nu am o cultură prea consistentă în domeniul filmelor, de aceea sper să pot răspunde la întrebările Dianei.

1. Care este filmul care te-a lăsat cu o impresie foarte bună (blowmind)?
Enter Nowhere. L-am vizionat în urmă cu doi ani, însă și acum îmi amintesc faptul că mi-a plăcut nespus de mult.


2. Actorul/ actrița cu care ai văzut cele mai multe filme?
Hm, nu știu. Probabil Johnny Depp.


3. Serialul preferat?
Cea mai ușoară întrebare: Supernatural!


4. Un film pe care îl aștepți cu nerăbdare să apară?
Nu cred că este vreun film pe care să îl aștept cu nerăbdare, dar sunt relativ curioasă în ceea ce privește The Last Witch Hunter. În schimb, abia aștept să apară serialele Shadowhunters și Heroes Reborn.

5. Care este cea mai bună ecranizare?
Femeia în negru. Mai întâi am văzut filmul și apoi am citit cartea (recenzia aici). Am rămas plăcut surprinsă de cât de bine reușește filmul să transmită tensiunea horror.

6. Cel mai nașpa film din istoria filmelor?
Hm, nu l-aș numi cel mai nașpa... dar Spiders 3D nu e tocmai reușit. Și LOL mi s-a părut o pierdere de timp.

7. Preferi să vezi filmul după care să citești cartea sau invers?
Prefer ca mai întâi să citesc cartea și apoi să văd filmul, deși mi s-a întâmplat și invers și nu am întâmpinat nicio dificultate.

8. Care este animația ta preferată și de ce?
Scooby-Doo. Am multe motive pentru care iubesc și am iubit dintotdeauna desenul acesta animat: combinația dintre genurile mystery, ”horror” (nu se poate numi chiar horror) și comedy, ideea originală, lecția de prietenie care reiese din relația lui Shaggy și Scooby. E pur și simplu grozav.


9. Cea mai tare replică dintr-un film care îți place.
Dintr-un film nu-mi trece acum prin minte, dar unul din citatele mele favorite din serialul Downton Abbey este:


Și, pentru că Violeta Crowley e de-a dreptul awesome, iată alte citate grăitoare:




Am să fac recenzia serialului după ce îl termin, adică peste mult, mult timp. Pot să vă spun de pe-acum, totuși, că merită fiecare minut petrecut vizionându-l.

10. Recomandă-ne câteva filme.
Children of MenThe Sixth SenseThe OthersSleepy HollowThe HappeningThe LoftThe Mist. Nu uitați să țineți cont de rating, unde e cazul.

Mulțumesc încă o dată, Diana, pentru leapșa distractivă! :-D
Nominalizez pe oricine dorește să o completeze și vă invit să răspundeți la întrebările Dianei (ale mele nu ar fi cu mult mai diferite), fie într-o postare pe blogul vostru, fie chiar aici, într-un comentariu. 
Apropo, ia spuneți-ne care sunt filmele voastre ”must see before you die”. Aștept listele voastre. >:D<