joi, 18 august 2016

”Camera morții” de John Grisham - Recenzie

Titlul original: The Chamber
Autor: John Grisham
Editura: Rao
Traducere: Ileana Țăroi
Numar de pagini: 640

Descriere
Adam Hall este un tânăr avocat din Chicago pe care îl așteaptă o carieră strălucită. Sam Cayhall este un fost membru al Ku Klux Klanului (aici și aici găsiți detalii despre KKK) și un rasist inveterat pe care îl așteaptă pedeapsa cu moartea. Se pare că acum acesta mai are o singură șansă de scăpare: tânărul avocat din Chicago, care, întâmplător, îi este și nepot. În timp ce gardienii pregătesc camera morții, protestatarii se strâng în fața închisorii, iar camerele TV așteaptă deznodământul, Adam are numai câteva zile ca să-și salveze clientul. Însă între cei doi există prea multe minciuni și secrete - inclusiv secretul care ar putea salva viața lui Cayhall... dar l-ar face pe Adam să și-o piardă pe a sa.

Camera morții este, categoric, cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta și este a cincea carte scrisă de John Grisham pe care să o lecturez. Celelalte patru - FirmaCazul PelicanAvocatul străzii și Mediatorul - mi-au plăcut, desigur, le-am notat cu cinci steluțe din cinci, însă în cazul acesta, e mai mult de atât. Am terminat Camera morții într-o dimineață, pe la ora două și jumătate iar în următoarea jumătate de oră nu am făcut altceva decât să plâng. Zilele următoare nu mi-am putut lua gândul de la ideea principală a cărții: pedeapsa capitală, o realitate a zilelor noastre.

Sam Cayhall este unul din cei 48 de condamnați la moarte care își așteaptă execuția în statul Mississippi, trăindu-și ultimele zile, de ani buni, în sectorul condamnaților la moarte al penitenciarului. Acest sector este plastic supranumit ”lista morții”. Au trecut doi ani de la ultima execuție, doi ani de când a fost folosită camera de gazare pentru a curma cu repeziciune (teoretic!) viața unui infractor. În scurt timp, vine rândul lui Sam să se așeze pe scaunul din ”camera morții”, să inhaleze gazul letal, să se chinuie vreo zece minute și apoi, în cele din urmă, să-și dea duhul, sub ochii auditoriului. 
Partea cea mai îngrozitoare a <<listei morții>> este faptul că mori câte puțin în fiecare zi. Așteptarea e cea care te omoară. Trăiești într-o cușcă și, când te trezești, în fiecare dimineață, îți spui că ești cu o zi mai aproape de moarte.
Sam este motivul pentru care Adam a îmbrățișat cariera de avocat, motivul pentru ca Adam părăsește munca simplă din Chicago și alege să ducă o luptă aproape imposibil de câștigat. Relația dintre cele două personaje nu pornește cu piciorul drept. Adam își vede pentru prima dată bunicul, un bătrân încăpățânat, acrit de avocați, un criminal, care se face vinovat de distrugerea mai multor familii, inclusiv a propriei familii. De aceea colaborarea dintre cei doi este una evident dificilă. Sam trebuie să învețe să aibă încredere în Adam, Adam trebuie să îl accepte pe Sam cu tot bagajul său, lucruri care se și întâmplă, treptat. Evoluția relației lor este foarte frumoasă: ei reușesc, în primul rând, să coopereze ca avocat-client, dar, poate și mai important, ei reușesc să vadă unul în celălalt un bunic, respectiv un nepot drag și, deși mă îndoiesc că Adam i-a înțeles vreodată motivele (cu atât mai puțin să fie de acord cu ele), tânărul avocat se împacă cu ideea că Sam nu a fost un tată model, nu este un bunic model și că a omorât. 
- Nu vreau să mori, Sam. 
- De ce? întrebă el, strângându-l și mai tare de umeri. 
- Pentru că abia te-am găsit. Pentru că ești bunicul meu.
Cu toate acestea, Adam știe sigur un aspect: Sam nu este sută la sută vinovat de crima pentru care a fost condamnat la moarte. Sam a avut un complice. Acest complice este cel care a înfăptuit nenorocirea efectiv, nu Sam. Dar Sam ține morțiș să mintă. Chiar și în condițiile acestea, Adam continuă să lupte cu sistemul, pe care el îl acuză de imoralitate: era știut faptul că gazul nu le provoca osândiților moartea instantaneu, cum se dorea și se pretindea, ci le determina, mai întâi, o criză cu spasme și cu spume la gură. 

Prin activitatea sa, Adam Hall mi-a dovedit ce însemnat e rolul avocatului în deciderea viitorului unui inculpat. Un procuror face tot posibilul să găsească dovezile incriminatoare, dar trebuie să existe și cineva care țină cu cel acuzat, să facă un echilibru. Dacă cel acuzat este de fapt nevinovat? Sau să presupunem că este, într-adevăr, vinovat; tot trebuie să fie cineva care să se asigure că învinuitul nu primește o pedeapsă exagerată, inumană, trebuie să se asigure că se servește dreptate, nu doar se aplică, mecanic, niște legi. Camera morții, în totalitatea ei, ridică numeroase probleme ce țin de sfera legală și, mai ales, de cea a moralității. Cât de moral este să aperi și să salvezi de la moarte un om care a comis fapte cumplite, doar fiindcă acel om îți este rudă? Pe de altă parte, cât de moral este să se aplice legea talionului (”Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”); chiar e moral să ucidem un om, pentru că așa a procedat la rândul său?
O poveste întunecată și profundă, plină de dileme morale... Un Grisham în formă maximă. - The People 
John Grisham a fost nemilos când a ales perechea aceasta - Adam-Sam, nepot-bunic -, deoarece la chestiunile legale se adaugă chestiunile familiale, care sunt și mai sfâșietoare lăuntric. Până să îl vadă în carne și oase, Adam își văzuse bunicul în reportaje și ziare. Apoi, odată ce depășesc începutul anevoios și în ciuda a tot ce află despre Sam, tânărul se atașează de bunicul său, deci iminența pierderii lui Sam îi aduce un plus de suferință. De asemenea, Adam este, în ultimă instanță, un avocat ambițios care dorește să-și salveze clientul, prin urmare, eșecul care se profilează în zare este cât se poate de neplăcut.

Partea de final a cărții prezintă un Adam care muncește asiduu și dă tot ce poate pentru a-și salva bunicul, în timp ce Sam apare resemnat, bucuros că și-a văzut nepoții și împăcat că cineva îi va duce dorul după moarte.
-... Ăsta e un gând îngrozitor. Să mori și să nu îi pese nimănui de tine.
Camera morții e o carte destul de voluminoasă. Primele aproximativ două sute de pagini se citesc, mi s-a părut mie, într-un ritm mai lent, însă cele rămase se parcurg cu repeziciune, căci acțiunea devine tot mai alertă. Suspansul se adună și culminează în partea finală, când ochii îmi treceau de la o pagină la alta la interval de secunde.

Camera morții e o carte foarte bună. Am vaga senzație că se putea și mai bine, dar rămân fermă când spun că iubesc cartea aceasta, pentru personajele ei, pentru temele abordate, pentru deznodământ, pentru bucățica de istorie americană pe care o prezintă, pentru stilul autorului.

Nota mea: 5+ /5

7 comentarii:

  1. Hmm, cărți polițiste!
    Sinceră să fiu, n-am citit până acum nici o carte polițistă, dar am câteva de Agatha Christie şi mă bântuie de fiecare dată când trec prin bibliotecă. :)) Sunt sigură că romanele polițiste sunt geniale, din ce am auzit. ^^
    Mulțumim de recenzie! Lecturi frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, da, și Agatha Christie e o must-read. :D
      Mulțumesc, lectură plăcută și ție!

      Ștergere
  2. Hello . Want to share your blog with the world? To find people who share the same passions as you? Come join us.
    Register the name of your blog URL, the country
    The activity is only friendly
    Imperative to follow our blog to validate your registration
    We hope that you will know our website from you friends.
    http://world-directory-sweetmelody.blogspot.com/
    Have a great day
    friendly
    Chris
    please Follow our return
    All entries will receive a corresponding Awards has your blog

    RăspundețiȘtergere
  3. Hello !
    Welcome to the "Directory Blogspot"
    We are pleased to accept your blog in the division: ROMANIA
    with the number: 259
    We hope that you will know our website from you friends,
    Invite your friends by giving them the "Directory award"
    This is the only way to expand the site.
    The activity is only friendly
    Important! Remember to follow our blog. thank you
    Have a great day
    friendly
    Chris
    For other bloggers who read this text come-register
    http://world-directory-sweetmelody.blogspot.com/
    Imperative to follow our blog to validate your registration
    Thank you for your understanding
    ++++
    Get a special price "Directory award" for your blog! with compliments
    Best Regards
    Chris
    A pleasure to offer you a degree for your site
    http://nsm08.casimages.com/img/2016/01/30//16013012091318874513934307.png
    ++++++

    Buna ziua!
    Bine ați venit la "Directory blogspot"
    Suntem încântați să accepte blog-ul dvs. în Divizie: ROMÂNIA
    cu numărul: 259
    Sperăm că veți ști site-ul nostru de la voi prieteni,
    Invita-ti prietenii, oferindu-le "premiul Directory"
    Aceasta este singura modalitate de a extinde site.
    Activitatea este doar prietenos
    Important! Nu uitați să urmați blog-ul nostru. mulțumesc
    Au o zi mare
    prietenos
    Chris
    Pentru alți bloggeri care citesc acest text vin-registru
    http://world-directory-sweetmelody.blogspot.com/
    Să urmeze blog-ul imperativa nostru pentru a valida înregistrarea
    Va multumim pentru intelegere
    ++++
    Obține un preț special "atribuire director", pentru blog! cu complimente
    Toate cele bune
    Chris
    O plăcere să vă oferim un grad pentru site-ul dvs.
    http://nsm08.casimages.com/img/2016/01/30//16013012091318874513934307.png

    RăspundețiȘtergere
  4. Oh, mi s-a făcut așa dor să citesc un roman polițist! God, și mai e și sentimentul ăla să termini o carte pe la 2-3 dimineața, mi se pare genial. Să fii acolo gen: "Gata, mai citesc un capitol și mă culc", apoi mai citești câteva pagini în plus și îți spui: "Eh, dacă tot am început capitolul, trebuie să-l termin", iar apoi vezi că mai ai destul de puțin până la sfârșit și decizi să o termini, haha. :))

    Mulțumim mult pentru recenzie, cu siguranță trebuie să încerc și eu cărțile lui John Grisham!

    P.S. Te-am nominalizat la un tag: http://thoughts-about-books.blogspot.ro/2016/08/the-book-blogger-memory-challenge-tag.html Sper să-ți placă și să-l faci, pupicei! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia aștept să citești o carte scrisă de el și să-ți aflu opinia! :D
      Mulțumesc frumos, Roxi!

      Ștergere

Thankies for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs from B!