vineri, 2 septembrie 2016

”O păpușă sau alta” de Sophie Hannah - Recenzie

Titlul original: Little Face
Autor: Sophie Hannah
Editura: Nemira
Traducere: Irina Negrea
Număr de pagini: 504

Descriere

A fost plecată pentru doar două ore... Soțul ei, David, urma să aibă grijă de fiica lor de numai două săptămâni. Însă în clipa în care Alice Fancourt intră în camera copilului se dezlănțuie teribilul coșmar, fiindcă Alice susține cu toată ființa că bebelușul din leagăn nu este fiica ei, Florence.

Din ce în ce mai ostil și amenințător, David jură că soția lui fie a luat-o razna, fie, din cine știe ce motiv, minte cu nerușinare. Cum va putea Alice, în această situație, să-i convingă pe cei de la poliție că ea are dreptate, înainte de a fi prea târziu? Și unde se află, de fapt, adevărata Florence?
Un thriller spectaculos. Am rămas cu gândul la el zile în șir... Guardian 

O păpușă sau alta e una din puținele cărți de la care aveam anumite așteptări, dar care a venit cu o viziune cu totul diferită. Pe mine, descrierea și coperta m-au dus cu gândul la un thriller cu influențe horror. De fapt, chiar îmi imaginam că voi avea parte de sperieturi strașnice. M-am înșelat, însă nu pot spune că regret. Întotdeauna mi-au plăcut thrillerele psihologice, deși pot fi cam dificile. Aceasta este valabilă și pentru opera lui Sophie Hannah.
Sophie Hannah pășește pe terenul minat al emoțiilor cu o grație de neegalat. Times Education Supplement
O păpușă sau alta se cam joacă cu mintea și logica cititorilor. Deși numărul personajelor nu este mare, e o adevărată provocare să identifici personajul/personajele negativ/e. Sinceră să fiu, fiecare personaj e mai mult sau mai puțin bizar în felul său și la un moment dat am avut impresia că toți (inclusiv polițiștii!) sunt de-a dreptul săriți de pe fix și că merită să fie cu toții închiși la spitalul de nebuni. Problema este că alături de conflictul principal - a dispărut, într-adevăr, Florence? Dacă da, atunci unde este și cine a luat-o? Dacă nu, de ce bate câmpii Alice? - apare încă unul, din trecut, care are în prim-plan moartea primei soții a lui David Fancourt. 
Dacă exerciți o profesie, vei putea, în cazul în care ai noroc, să stai cinci zile pe săptămână în compania unor oameni care te admiră și te respectă. Pe când dacă faci din familia ta opera muncii tale de-o viață, ai posibilitatea să stai permanent în compania unor oameni care te admiră, te respectă și te iubesc. - Vivienne Fancourt
Dintre toți ”actorii”, soacra lui Alice, Vivienne Fancourt, mi s-a părut, de la bun început, cea mai dubioasă. Trebuie să recunosc, o apreciez pentru puterea de caracter pe care o afișează, dar e indiscutabil faptul că are obsesia de a controla viețile tuturor din jur, ceea ce dăunează. Cu toate acestea, vă avertizez să nu cădeți în capcana în care am căzut eu: nu toate personajele care par rele sunt rele (cu excepția lui Vivienne - e sucită, fără îndoială) și nu toate personajele bune sunt bune cu adevărat. Un lucru e cert: toate sunt înșelătoare, ascund o psihologie altfel decât cea manifestată. Poate numai în ceea ce îl privește pe Simon (un polițist care lucrează la cazul presupusei dispariții a fetiței Fancourt), spusele și acțiunile se potrivesc cu gândurile și trăirile lăuntrice. Tocmai această dualitate a personajelor poate fi un plus pentru carte, dar și un minus. Este un plus pentru că ea susține caracterul psihologic al operei, însă este un minus pentru că sunt acțiuni, apucături ale personajelor care nu au nicio noimă. Când am atins sfârșitul cărții, m-am trezit cu un amestec de confuzie și iritare cauzat chiar de faptul acesta, că am aflat mult așteptatul adevăr, dar nu pot să înțeleg de ce unele personaje au procedat în felul în care au procedat. De aceea, finalul m-a readus la părerea că personajele au, fără discuții, probleme la mansardă. Caracterele din O păpușă sau alta sunt destul de reușite, ușor caricaturale, însă lipsite de rațiune și cred că le-ar prinde bine un control psihiatric sau măcar psihologic. 
Așa suntem făcuți noi, oamenii. Prăpăstioși, ne așteptăm în orice moment ca toate coșmarurile noastre sinistre să se adeverească. - Alice Fancourt
Aspectul care m-a încântat cel mai mult la această carte e narațiunea, care alternează între persoana a treia și persoana I (vocea lui Alice) și, în acest fel, contribuie semnificativ la jocul de care am pomenit în al doilea paragraf. Plus, am observat ușurința cu care Sophie Hannah jonglează cu termenii și cât de pricepută este în legarea lor în propoziții și fraze simple sau mai complexe. Nu întâmplător, cele cinci sute de pagini se citesc repede. Țin să menționez că un rol important îl joacă traducerea, o traducere fidelă și realizată cu îndemânare.

Una peste alta, recomand O păpușă sau alta, mai ales iubitorilor de thrillere psihologice. Deși nu sunt pe deplin mulțumită de cartea aceasta, Sophie Hannah este o autoare talentată pe care intenționez să o mai citesc.
- Știi, în mod ilar, pierderea unui dușman este la fel de greu de suportat ca pierderea unei ființe dragi. Rămâi cu aceleași sentimente puternice pe care le-ai avut întotdeauna, dar nu mai ai de cine să le legi. Te simți cumva... păcălit, presupun. - Vivienne Fancourt
Nota mea: 4/5 

4 comentarii:

  1. Pare o carte foarte interesanta care merge citita intr-o seara de toamna.
    Pupici♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, într-adevăr, e potrivită pentru anotimpul actual =).

      Ștergere
  2. Imi place genul, in general.
    In ceea ce priveste aceasta carte e posibil sa nu am rabdare daca-mi dau seama ca personajele actioneaza stupid - in sensul ca nu imi plac situatiile "de conjunctura" fortate pentru ca autorul sa ajunga la un rezultat pe care-l urmareste dar fara a oferi si cititorului suficiente indicii pentru a putea "sa ţina pasul", sa ajunga la o concluzie corecta (sa zic asa).
    Multumesc pentru recenziie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E plăcerea mea, Diana. Într-adevăr, mie așa mi se pare, personajele acționează un pic aiurit iar rezultatul e, poate, prea surprinzător. Indicii se dau, dar întorsăturile psihologice le fac prea puțin credibile. Eu zic, totuși, că merită să fie citită cartea. Nu e un must-read, dar e recomandabilă =).

      Ștergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!