miercuri, 27 decembrie 2017

„Grammaton. Turnul Înțelepților”, Trommer & Akdenizli - Recenzie

Titlul original: Letterland. Die Diamantenquelle
Autori: Johanna Trommer, Meryem Natalie Akdenizli
Editura: ALLFA
Traducere: Doina Fischbach
Număr de pagini: 392

Tinka are treisprezece ani și îi place foarte mult să citească. Într-o zi, ea găsește într-o carte o scrisoare misterioasă, care îi este adresată și în care i se spune să ia legătura cu un anticar pe nume Antonius. 
Intrigată de mesajul neobișnuit, Tinka, împreună cu cea mai bună prietenă a ei, Isabela, pleacă la Viena în căutarea lui Antonius. Anticarul le face cunoștință cu Grammatonul, o lume fantastică ai cărei locuitori se numesc literani și au corpuri în formă de litere. 
Dar Grammatonul este în pericol! Izvorul de energie al acestei lumi fermecate a secat, fiindcă, în lumea noastră, copiii… nu mai citesc. Tinka, Isabela și Antonius își unesc forțele cu Rahotep și niște creaturi fantastice – simpatica stelină Pin și nobilul opteron Carmesino – și înfruntă nenumărate pericole în căutarea Turnului Celor Unsprezece Înțelepți și a Cărții Atnafias, unica speranță de salvare a Grammatonului.
Vor reuși prietenii să treacă cu bine de nenumăratele pericole și obstacole care le ies în cale? Vor reuși ei să o învingă pe nemiloasa literană Zaida, care vrea să pună stăpânire pe ținut?



Lăsând la o parte minunea de a posta, în sfârșit, recenzia, minune petrecută în a treia zi de Crăciun 2017, sunt curioasă ce impresie v-a lăsat vouă descrierea. În momentul în care am citit-o, cu mult, mult timp în urmă, când am primit cartea în dar, nu am rămas cu impresia unei cărți de copii, dar la o recitire mi-am dat seama că, de fapt, este o carte pentru copii/ preadolescenți. Cu toate acestea, insist de acum că Grammaton poate fi o lectură la fel de agreabilă și pentru cei mai mari. Pentru mine, chiar a fost o plăcere să dau pagină după pagină, fiind exact ce aveam nevoie după lecturile de la facultate.

Pentru că tot am menționat descrierea cărții, am bucuria să constat că ea chiar face dreptate conținutului. Adesea am dat peste descrieri care ori erau prea neclare, ori erau prea clare, adică deja dădeau spoilere. În schimb, în cazul de față, descrierea rezumă plotul central, reușind să stârnească oarece curiozitate, dar fără să strice surpriza care stă între coperți. 

... până la încheierea celui de-al șaisprezecelea an de viață, toți copiii umani sunt responsabili de viața și de prosperitatea literanilor. Prin simplul fapt că citesc... ei au nevoie de energia și de fantezia copiilor pe care aceștia le dezvoltă în timp ce citesc și, în special, în timp ce trăiesc poveștile.

Grammaton vine cu o idee interesantă, pe care chiar mi-am dorit să o văd concretizată într-o carte. Ideea aceasta, a unei lumi a literelor, a cărei existență depinde de cât de mult citesc oamenii, e frumos creionată de cele două autoare, reușind să o transforme într-un adevărat univers care se organizează după propriile reguli. Talentul de povestitor e ușor de sesizat, mai ales în cazul descrierilor. Nu am avut dificultăți în a-mi imagina cum arată lumea în care pătrund Tinka și prietenii ei. Locurile vizitate, provocările prin care trec sunt bine prezentate, limbajul e expresiv, de o plasticitate tare drăguță, pe înțelesul tuturor. Numai în privința literanilor aș fi vrut mai multă atenție, căci nu e chiar ușor să îți imaginezi niște ființe care au corpul în formă de literă (mă refer la detalii ce țin de membre, față).

Deși nu e ca un basm românesc, marca Ion Creangă ori Petre Ispirescu, Grammaton are destule trăsături specifice unui basm, pornind de la fabulosul prezent la orice pas, până la misiunea alesului (Tinka) de a restabili echilibrul în tărâm. În această misiune, Tinkăi i se alătură prietena ei, Isabela, anticarul Antonius, stelina Pin (replicile ei sunt savuroase), opteronul Carmesino, tânărul Rahotep și mulți alții (deci, atât ființe umane cât și supranaturale). Desigur că nu lipsesc nici forțele răului, toate aceste personaje fiind portretizate într-un mod rezonabil. Nu se insistă pe latura psihologică, pentru că nici nu e cazul de asemenea profunzimi, dar portretul fizic este dublat și de o privire în borcănelul cu emoții al personajelor mai importante. Ce apreciez este limbajul corpului, inteligent folosit de autoare în exprimarea emoțiilor actorilor. 

Dintre toți, am prins drag de Tinka și de Isabela, care pe cât sunt de opuse, pe atât de bine se completează; de Rahotep, pentru abilitățile lui de supraviețuire; de Pin și, nu în cele din urmă, de Carmesino. Acesta din urmă e un personaj foarte bine realizat, acordându-i-se, mereu, atenție sporită, ceea ce mă bucură, căci stârnește curiozitatea de la prima întâlnire. Mi-ar fi plăcut ca Zaida să se bucure și ea de o analiză sub lupă, fiind antieroul cărții. E o greșeală adesea întâlnită, mai ales în cărțile fantastice, ca personajul negativ să fie negativ pentru că așa vrea el. Ce vreau să spun e că nu se arată motivele pentru care ființa aceea e cum e, fundamentul, mobilul. Sigur există ceva, o întâmplare din trecut, o vorbă, o persoană care a determinat ființa aceea să nimerească alăturea cu drumul. Dar poate de la o carte de copii/ preadolescenți e prea mult să cer așa ceva.

În timp ce toți stăteau încă încremeniți și îndurerați, soarele se înălța deasupra Împărăției Înțelepților, ca și cum ar fi vrut să vestească o zi mai fericită decât cea precedentă.

Probele sunt numeroase și ingenioase, adesea strâns legate de cărți cunoscute. Toate aceste probe, reunite într-o aventură periculoasă, determină personajele, deși unele sunt încă niște adolescenți, să se adapteze la cerințe, să depună eforturi de care nu se credeau în stare, să-și pună mintea la contribuție și, cel mai important, să lucreze cot la cot, în speranța că o să treacă, cu bine, de toate încercările. Și rămânem cu speranța, cum ar spune o persoană dragă mie. Glumesc, ei nu rămân doar cu speranța. Astfel, povestea din Grammaton evoluează frumos, adunând tot mai multă tensiune care culminează la momentul potrivit, lăsând, apoi, cale unui deznodământ emoționant și reușit. 

Una peste alta, cartea semnată de Johanna Trommer și Meryem Akdenizli e o lectură relaxantă, distractivă, din care se desprind lecții reale, utile, făcând-o numai bună pentru „cei mai mici”, dar și pentru „cei mai mari”, care au uitat de importanța lecturii și, mai mult decât atât, de importanța imaginației. După cum zicea Einstein:


Notă: 4/5

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!