sâmbătă, 9 februarie 2013

Dor de voi...


Hallo, meine Freunde! Profesoara de germană a ţinut morţiş să ne spună nişte cuvinte filosofice: "Exerciţiile pe care le facem la clasă nu sunt îndeajuns. Trebuie să o exersaţi zilnic, să ascultaţi muzică în germană, să vedeţi filme în germană." Deci, în momentul de faţă exersez. Adevărul este că mi-ar plăcea foarte - foarte mult să ştiu germana la perfecţie, e o limbă foarte interesantă. Dar nu am timp! Nu am timp! M-am săturat de cuvintele acestea 3.
Ghiciţi voi ce am făcut eu azi. Am fost trezită de insuportabila alarmă, m-am dichisit oleacă şi m-am dus la un liceu situat în celălalt capăt al oraşului pentru a da olimpiada la română. Şi a fost ok. Mult de scris, dar ok. Din păcate nu s-a nimerit tema familiei, pe care profesoara de română m-a tot sfătuit să o aprofundez, ci cea a adolescenţei. Dar chiar şi-aşa am folosit citate, mi-am valorificat lectura suplimentară şi nu în cele din urmă opiniile şi gândurile. Totuşi nu ştiu sigur dacă voi trece la judeţeană. Eu sper. Am venit acasă şi am trecut la teme. Am scris la fizică vreo două ore, ceva pur şi simplu abominabil pentru o elevă la ştiinţe sociale, încă oleacă la engleză şi germană, iar acum am finalizat ultimul exerciţiu din tema la latină.
Dar viaţa încă nu-i roz. Trebuie să mai fac fac un eseu la română şi să învăţ la istorie şi la terorizanta de biologie pentru că mă aşteaptă un test cât de curând.

Dar acum să vă povestesc o întâmplare mai hazlie petrecută chiar azi. Cum stăteam şi aşteptam să înceapă proba, am intrat în discuţie cu o altă boboacă din liceul meu, doar că ea e la mate-info intensiv engleză. La un moment dat mă întreabă dacă cunosc pe cineva din clasa ei, iar eu,cu o voce foarte calmă îi spun prenumele unui băiat pe care nu l-am văzut decât de vreo două ori şi care nici măcar nu ştie cum mă cheamă. Nu ştiu de ce am făcut-o. Pur şi simplu am rostit prenumele acela. Şi ea mi-a răspuns: "Da, de când te-am văzut mi-am dat eu seama că trebuie să ai o legătură cu D." Serios?! Vedeţi, asta se întâmplă când nu gândeşti de mai multe ori înainte să spui ceva. Când mi-am dat seama de adevăratul sens al întrebării ei şi de idiotul meu răspuns, m-am înroşit la faţă iar prin minte au început să-mi apară diverse scenarii îngrozitoare şi umilitoare. Nu îmi plac minciunile, iar eu tocmai spusesem una.
Dar hei, normal că am rezolvat-o şi pe asta! Şi am fost ajutată chiar de domnul... facebook! Mdea, ei bine, am observat că o am pe fata aceea la prieteni, aşa că nu am mai ezitat nicio clipă să-mi repar greşeala. Am întrebat-o cum i s-a părut subiectele, bla bla, iar într-un final îi spun "Apropo, ştii când m-ai întrebat azi dacă cunosc pe cineva de la tine din clasă şi eu ţi-am răspuns că da, pe D.? Am impresia că îl confund, dar ca să fiu sigură poţi să-mi spui numele de familie?" Şi mi l-a spus. Desigur că răspunsul meu a fost "Ah, l-am confundat. Hihi, scuze." Hilar, nu? Am scăpat de o minciună cu o alta. Altă posibilitate nu aveam. Nu mi-ar fi făcut "prea multă" plăcere să dau nas în nas cu ei, iar D. să se uite la mine ca la un extraterestru. Dar gata, problemă rezolvată!

Vreţi să vă mai spun ceva?... Îmi este aşa de dor de voi, de blog, de citit ore în şir, de făcut recenzii. Ah, că tot veni vorba: promit că mâine voi face recenzia părţii a doua din Sacrificiu final de Richelle Mead. Nu pot să vă mai ţin în suspans atâta. Încă nu am terminat Cele tre1spr3zece motive, ştiu, ruşine să-mi fie. Dar o voi termina cât de curând posibil, iar după aceea voi face o plimbărică până la drăguţa de bibliotecă.

Mulţumesc celor care au citit acest roman al adolescentei mioape :))!
Spor la citit şi la şcoală! \^o^/

2 comentarii:

  1. Dar să vezi ce ne face nouă profa de fizică -.- Ori ne dă o temă gigantică la care, dacă nu scriem enunţul problemei, totul e greşit, plus să transcriem toate problemele pe care le-am făcut în clasă pe caietul de temă (da, trebuie să avem şi din ăsta tot timpul la noi). FEMEIE SĂRITĂ!
    Hihi, ai scăpat drăguţ :)) Săracul băiat, ce faţă ar fi făcut. Eu aş fi intrat în pământ de tot şi nu mi-ar mai fi venit nicio idee de scuză dacă aş fi fost în locul tău. Mă panichez foarte uşor :))
    Iii, baftă la olimpiadă, să ne zici şi nouă ce ai făcut <3 Noi am avut chestii cu marea, o compunere descriptivă. Urăsc din ficaţi compunerile descriptive. Nu ştiu cum, a ajuns să îmi placă mai mult să fac comentarii decât compuneri imaginative -.-
    O.o cât am putut să scriu :)) Baftă în continuare la şcoală *îmbrăţişare de pinguin :o3* :*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Da,chiar că am scăpat drăguţ :))
    Merci,la fel şi ţie :o3 Hmm,mie îmi plac şi comentariile şi compunerile descriptive.Dar depinde de ce text am de comentat şi de tema compunerii :)) .
    Mulţam' că ai citit tot >:D<

    RăspundețiȘtergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!