joi, 14 martie 2013

Music is what feelings sound like...

De mult mi-am dorit să fac o asemenea postare. Una în care să vorbesc numai despre muzică.

Îmi amintesc de vremea când aveam vreo 8-9 ani. Pot spune că uram muzica. Eram (şi încă mai sunt) recalcitrantă, dar peste măsură. Mă deranja orice sunet "în plus", de aceea săraca soră-mea era nevoită să asculte numai atunci când nu eram eu prin preajmă. Ajunsesem chiar să ne certăm pe tema asta. Dar acum... acum simt că muzica face parte întru totul din fiinţa mea. Probabil e un alt mod prin care vârsta adolescenţei doreşte să se facă remarcată. Dar cauza nu are importanţă. Sentimentul acela de înţelegere deplină, de concordanţă între sentimente şi versuri, de siguranţă este tot ceea ce contează.
Pentru mine muzica se împarte în două categorii: cea pe care o ascult doar pentru ritm şi cea pe care o ascult pentru... tot, pentru ceea ce transmite, pentru tot ceea ce este. Pentru prima grupare cred că pot da zeci de exemple, pe când pentru a doua numărul se micşorează, dar semnificaţia şi modul în care mă marchează sunt amplificate instantaneu.

Astfel, Avril Lavigne, idolul meu de mai bine de 3-4 ani, a reuşit mereu, prin orice melodie, să mă facă să mă întreb dacă nu cumva mi-a citit gândurile. În ciuda bârfelor, a comentariilor sunt sigură că niciodată nu voi renunţa la muzica ei.


Nightwish e o trupă de suflet. Mi-a plăcut şi atunci când era Tarja, mi-a plăcut şi atunci când Anette i-a luat locul, şi încă îmi mai place, chiar dacă a plecat Anette şi o altă solistă i-a luat locul (nu se ştie dacă permanent). Pe lângă versurile superbe, instrumentala te ameţeşte complet! Nicăieri nu am mai auzit o linie melodică atât de diversificată şi perfectă!


Rammstein e o trupă pe care am descoperit-o mai de curând. Am rămas foarte plăcut surprinsă de faptul că provine din Germania, ţară pe care o respect şi a cărei limba mi-ar plăcea să o ştiu cât mai bine. Principalul sentiment pe care mi-l inspiră muzica lor este încrederea. E ciudat. De fiecare dată când o melodie de-alor îmi răsună în urechi mă simt atât de sigură pe propriile puteri, atât de hotărâtă, de încrezătoare.


Metallica, la fel ca Rammstein, a început să-mi încânte auzul oleacă mai târziu. Dar mai bine aşa decât niciodată. Acum o mare parte din melodiile mele de pe telefon sunt semnate de Metallica.Versurile lor sunt absolut geniale! Iar linia melodică nu e mai prejos.

Linkin Park, Green Day, The Rasmus, Evanescence, D=out, An Cafe, The Gazette sunt alte trupe care au reuşit să mă impresioneze.
În rest, mai ascult şi melodii pop, dance, k-pop (2NE1, BigBang, B2ST etc.).

Să aveţi un sfârşit de săptămână fantastic! \^o^/

2 comentarii:

  1. Am savurat fiecare cuvinţel din articol. Era o perioadă în care ascultam non-stop cam 90% din formaţiile enumerate de tine. Cu timpul, gusturile mele s-au mai diversificat, însă, chiar dacă nu le mai ascult atât de mult, Within Temptation, Evanescence şi Nightwish mi-au rămas trupe de suflet. Îţi recomand cu căldură şi Within Temptation, cred că o să-ţi placă stilul lor, e ceva asemănător cu Nightwish. Iar Rammstein sunt foarte buni "profesori" de limba germană!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ralu,mă bucur !:D
    Mulţumesc mult pentru recomandare ^^
    Aşa e :D

    RăspundețiȘtergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!