sâmbătă, 13 iulie 2013

"Cutia cu fantome" de Joe Hill - Recenzie

Heeei! Mi-am zis să fac şi recenzia asta. Încă sunt în urmă cu ele.
Cutia cu fantome am luat-o de la anticariat la un preţ de nimic, mai puţin de 10 lei dacă îmi aduc bine aminte. Pe site-ul tritonic.ro am găsit-o la preţul de 36 de lei. Bună afacere, nu? Mai ales că am cumpărat-o în perfectă stare. Ei bine, am câteva lucruri pe care aş vrea să le spun celor de la Grupul Editorial Tritonic, lucruri pe care am de gând să le spun la finalul recenziei.

Joe Hill (n. 1972) şi-a lansat romanul de debut, Heart-Shaped Box (Cutia cu fantome), în 2007. Pe numele său real Joseph Hillstrom King, fiul lui Stephen King şi al Tabithei King, a ales să semneze cu pseudonim pentru a nu atrage atenţia asupra cărţii doar prin sonoritatea numelui tatălui său. Heart-Shaped Box a primit premiul Bram Stoker la secţiunea "Cel mai bun roman".

Regele (King) n-a murit, dar trăiască noul rege. Un roman de debut excelent.
-The Daily Star

Rezumat:

Romanul urmăreşte povestea lui Judas Coyne, un star rock trecut de prima tinereţe. Fiind interesat şi coleţionar de obiecte oculte, multe dintre ele primindu-le chiar de la fanii săi, acesta nu ezită să cumpere de pe internet costumul unui mort, care, din păcate, vine la pachet cu fantoma acestuia. Încă de la început spiritul nu se arată prea prietenos, iar cu timpul Jude îşi dă seamă că nu a fost o simplă întâmplare faptul că asistentul său personal, Danny Wooten, a primit un e-mail prin care era anunţat de vinderea costumului. Starul rock o sună pe cea care l-a pus în vânzare şi află că fantoma aparţine tatălui vitreg al Annei (poreclită Florida), fosta lui iubită, despre care a aflat că s-a sinucis. Ei bine, se pare că după moartea ei, la scurt timp, a murit şi tatăl vitreg, Craddock, care, sigur de faptul că din cauza lui Jude fiica lui s-a sinucis, s-a decis să-i facă zile fripte, folosindu-se de talentul său de a hipnotiza. Asta până să-l omoare, pe el şi pe toţi cei care încearcă să-l ajute.

Însă, protagonistul nostru află adevărul despre moartea Annei din scrisorile pe care aceasta i le-a trimis după ce s-a întors acasă. Adevărul este unul oribil, neaşteptat. Susţinut de Georgia (poreclă dată de Jude actualei lui iubite, Marybeth) şi de cei doi câini ai săi, Angus şi Bon, acesta porneşte către casa Jessicăi Price, sora mai mare a Annei şi cea care a aranjat totul ca fantoma lui Craddock să ajungă la el, pentru a afla cum să scape de bătrânul uricios, dar şi să o pedepsească pentru că i-a permis tatălui ei vitreg să comită una dintre cele mai îngrozitoare crime.

Pe parcursul călătoriei relaţia dintre Jude şi Marybeth se solidarizează, exteriorizarea sentimentelor, cât şi vizitarea locurilor de baştină, ajutând în acest proces. Finalul este, în opinia mea, cum nu se poate mai surprinzător şi diferit de ceea ce-mi imaginam eu a fi finalul un roman horror.

Părerea mea:

Trebuie să vă anunţ încă de la început că limbajul personajelor este dur şi de foarte multe ori ajunge în pragul vulgarităţii.

Hmm, ei bine, aş putea începe prin faptul că am rămas plăcut surprinsă de complexitatea acţiunii. Iniţial am crezut că toate întâmplările vor avea loc numai într-un singur loc (casa lui Jude), însă desigur, m-am înşelat. Ca să nu mai spun de faptul că Joe Hill a reuşit să dezvolte minunat un subiect simplu, transformându-l astfel într-unul complicat, cu multe ramificaţii şi legături.

După cum am spus mai sus, limbajul este unul dur, foarte dur uneori, dar nu m-a "incomodat" decât la început. Acele vorbe grele ale personajelor au ajutat mult la caracterizarea şi evoluţia lor. Veţi observa că, spre finalul cărţii, limbajul se schimbă radical, în bine desigur, acest lucru arătând o evoluţie frumoasă a personajelor.

Şi dacă tot vorbim despre evoluţie, cel mai mult mi-a plăcut cea a relaţiei dintre Jude şi Marybeth. Foarte, foarte frumos conturată. Punctul culminant, dacă îl pot numi astfel, al relaţiei dintre cei doi, este însuşi finalul, partea mea favorită a cărţii. A fost chiar diferit de cum îmi imaginam eu că va fi. Diferit, nu imprevizibil cum a fost cel al cărţii Femeia în negru. Credeam că Joe Hill va păstra genul horror/thriller până la final, dar iată că nu a fost aşa :).

Apreciez de asemenea faptul că Joe Hill i-a numit pe câinii lui Jude, Angus şi Bon, după chitaristul formaţiei AC/DC (Angus) şi după solistul aceleiaşi trupe sau după liderul trupei "Bon Jovi" (Bon). Câinele negru (Black Dog), numele primului capitol, face trimitere la titlul piesei celor de la Led Zeppelin.

Nota mea: 4,5/5 (Goodreads - 5)

Citate:

Formaţia My Chemical Romance era invitata lui Conan. Membrii aveau cercei în buze şi sprâncene, erau coafaţi cu ţepi, dar sub machiajul alb şi rujul negru semănau cu o adunătură de copii durdulii care în urmă cu câţiva ani probabil făcuseră parte din fanfara liceului. - Joe Hill

Până la urmă, fantomele întotdeauna te găsesc, şi nu ai cum să le închizi uşa în nas. - Joe Hill

- Ce frumos! Aveţi bandaje identice la mână. E o chestie romantică? V-aţi marcat reciproc cu fierul roşu ca semn al iubirii voastre? Pe vremea mea făceam schimb de inele de absolvire. - Bammy, bunica lui Marybeth

Ei bine, eu vă recomand cu drag această carte, însă vă rog să luaţi în calcul ce am spus mai sus.
Oh, eram să uit: dacă sunteţi decişi să cumpăraţi cartea, luaţi-o de la orice editură numai nu tritonic. Nu a existat pagină care să nu aibă cel puţin două greşeli de exprimare şi scriere. Greşeli ca lipsa cuvintelor, repetarea cuvintelor, amestecarea literelor. Plus că traducerea mi se pare cam... mot a mot. Sau cam din topor. Da, "din topor" descrie perfect traducerea. Nu aş face atâta caz dacă greşelile s-ar fi oprit la un moment dat, ceea ce nu s-a întâmplat.

Lectură plăcută! >:D<

6 comentarii:

  1. Mi-a plăcut recenzia, merită să arunc şi eu un ochi peste carte, mai ales că ideea mă atrage. Şi faptul că autorul este unul dintre copiii lui Stephen King mă atrage, de asemenea.
    Mulţumesc, chiar am rămas în pană de cărţi. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmm, a mai apărut Cutia cu fantome și la altă editură?
    Nu știu dacă această carte mi se potrivește, dar îmi place recenzia ta și mi se pare interesantă ideea inspirației din diverse formații. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îhmm, cred că nu :(... Nu ştiu, poate doar cartea mea s-a nimerit să fie aşa... stângace :).

      Ștergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!