miercuri, 28 august 2013

"Carrie" de Stephen King - Recenzie


Am citit această carte ştiind că Stephen King este considerat unul dintre cei mai buni scriitori de romane horror şi SF. Şi cu toate că nu citisem nicio carte semnată de Stephen, i-am anticipat stilul pe care fiul său Joe l-a moştenit şi aplicat în Cutia cu fantome.
 Carrie a fost primul roman al unui scriitor care avea să transforme cele mai atroce coşmaruri ale cititorilor în visuri de aur pentru editorii săi. - Bill Thompson
Carrie este romanul de debut al marelui autor. Până să vadă lumina tiparului, cartea a fost nevoită să facă faţă resturilor din coşul de gunoi al lui King, iar până să devină cunoscută, lucrarea nu i-a adus proprietarului câştiguri prea mari.
Fiind un împătimit al genului horror, Stephen King aduce în lumina reflectoarelor povestea Carrietei White, o adolescentă timidă, retrasă, detestată de colegi pentru simplul fapt că este ea însăşi, fiică a unei femei care consideră că Dumnezeu îţi iartă păcatele dacă stai închis într-un subsol sau îţi înfingi un cuţit în mână. Însă Carrie este diferită de ceilalţi. Carrie posedă inexplicabila abilitate de a mişca obiectele fără să le atingă, deci cu puterea minţii; posedă telekinezia.

Într-un roman paranormal YA o astfel de protagonistă ar avea de înfruntat monştri fabuloşi, vrăjitori, şi ar face parte dintr-un grup minune în care fiecare ar deţine câte o putere nebănuită, mistică. Ei bine, în horror-ul Carrie personajul principal îşi foloseşte abilitatea pentru a se răzbuna pe cei din jurul ei.

Prima parte a romanului ne expune viaţa oribilă, din punctul meu de vedere, a Carrietei, cât şi momentul "declanşării" capacităţii de a muta obiectele fără niciun fel de efort fizic. Facem cunoştinţă cu personajele importante ale cărţii şi ne pregătim pentru partea a doua, scena balului, scenă a cărei acţiune şi urmări le anticipăm încă din această parte.

Scena balului se deschide frumos, absolut perfect pentru Carrie care păşeşte în sală de braţ cu Tommy Ross, unul dintre cei mai populari elevi, rugat de iubita sa Sue (care avea remuşcări) să o invite. Totul decurge cum nu se poate mai bine. Însă când Carrie şi Tommy sunt aleşi regina şi regele balului, planul lui Chris (o adolescentă dementă) începe să se contureze. Când cei doi câştigători se aşază pe locurile cuvenite, două găleţi cu sânge de porc se revarsă asupra lor. Nu acela a fost momentul declanşării catastrofei, ci momentul în care toţi au început să râdă cu lacrimi. Carrie părăseşte sala şi, folosindu-se de telekinezie, reuşeşte să distrugă un oraş întreg, dar şi pe sine.

Nu pot spune că am simţit efectul romanului horror, însă pe cel al thriller-ului psihologic l-am simţit fără nicio îndoială. Nu au fost scene care să te facă să tremuri de frică, dar de uimire, de curiozitate, de tristeţe da.
Carrie poate fi luată drept un personaj negativ. Eu am luat-o drept un personaj care are mare nevoie de ajutor, ajutor pe care mama ei nu i l-a oferit. Carrie este o adolescentă retrasă tipică, dar faptul că are o mamă care o obligă să se îmbrace ca o femeie de 80 de ani, care o încuie în debara, care nu-i dă voie să vadă lumina zilei decât atunci când este neapărată nevoie, care o obligă să se roage în cea mai mare parte a timpului şi care o sileşte să trăiască precum o sălbatică cred că a făcut-o atât de detestabilă.

Ca de obicei, tind să fiu foarte subiectivă şi să creez adevărate nuvele, nu recenzii. Carrie m-a oripilat. Mi-a arătat cât de... ah! oribili pot fi adolescenţii, cât de răi, lacomi, îngrozitori! Nu se deosebesc deloc de animalele acelea obsedate numai de propria supravieţuire, de propria bunăstare, de propriile ţeluri. Carrie avea nevoie de ajutor. În loc de acesta, ea a primit sânge de porc, înjurături şi multă suferinţă, care, în cele din urmă, au adus-o în pragul disperării. Sue Snell s-a trezit la realitate, dar ştiţi vorba aceea: cu o floare nu se face primăvară.

Ei bine, acum pot şi eu, în sfârşit, să susţin că Stephen King este un geniu al genului. Recomand această carte fără nicio îndoială, însă ţineţi cont de faptul că limbajul este dur, vulgar, iar unele scene asemenea.

Notă: 5/5

10 comentarii:

  1. Adevarat.Desi ai intrat putin (mai mult dar pentru ca a fost exceptionala trec peste)in reszumat a fost foarte buna recenzia.Niciodata nu m-am indoit de talentul si viziunea lui King,e un scriitor de exceptie care se face remarcat prin fiecare scena gandita in asa fel incat sa te faca sa tremuri cum ai spus si tu,de uimire.Foarte frumoasa cartea,e o lectura savuroasa in adevaratul sens al cuvantului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Love your blog! I'm your new follower. I would like you to follow me back! thanks!

    http://how2befashion.blogspot.com.es

    RăspundețiȘtergere
  3. Super recenzia. Nu ma deranjeaza ca esti subiectiva, daca voiam doar o prezentare a cartii, ma duceam pe site-ul editurii care a publicat-o si ma informam ^^ Am citit de King doar The shining, carte care a avut un deosebit impact asupra mea, si care m-a facut sa ma gandesc indelung la tot felul de chestii. Dar i-am iubit stilul autorului <3

    RăspundețiȘtergere
  4. @Monster01devorator, mulţumesc pentru apreciere şi pentru sfat :D. Aşa e :D.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Furelise, mulţumesc! :o3
    Sper să citesc şi eu "The shining" :D.

    RăspundețiȘtergere
  6. Faină recenzie! Carrie a fost prima și singura carte pe care am citit-o până acum de la Stephen King. Trebuie să recunosc că m-am simțit puțin dezamăgită, adică, așa cum ai zis tu, nu am simțit efectul horror așteptat, dar a fost destul de captivantă. Totuși, Carrie este prima carte a lui Stephen King, iar dacă acesta a fost doar începutul, abia aștept să văd ce va urma. :) Recomand această carte cititorilor 15+.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am citit-o, e ultima carte de la Stephen King pe care am pus mâna. :))
    Într-o zi a fost gata. Mă, mie episodul cu prima menstruaţie nu mi-a plăcut. Fetele au făcut prea mare tam-tam. Ar fi trebuit să o ajute şi gata. Şi restul şi-au cerut-o cu mâna lor. Faină recenzie! Să mai citeşti de la Stephen King 'Cimitirul Animalelor'. Sfârşitul face tot!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Ralu, merci :). Da, această carte nu se încadrează în genul horror, însă thriller-ul psihologic şi-a făcut simţit efectul.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Anavae, ştiu, au exagerat x_X.
    Mulţumesc pentru recomandare! :D

    RăspundețiȘtergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!