duminică, 9 martie 2014

După o lună


Hellooo, dragii mei care mi-aţi lipsit enorm! Ce mai faceţi? Cum mai e viaţa voastră?

Nu-mi vine să cred că a trecut o lună de la ultima postare. Am mai avut pauze, dar asta este categoric cea mai lungă. Din păcate, nici în viitor nu voi fi pe-aici.


Atenţie, nuvelă! 

Treaba este că au fost multe lucruri care m-au pus în imposibilitatea de a fi prezentă pe blog. Unul din lucrurile astea e faptul că a trebuit să mă pregătesc pentru trei olimpiade. La română am ajuns la judeţeană, dar aici am dat-o-n bară. Cel puţin aşa mi se pare mie. 76 (din 120) nu e un punctaj pe care vreau să-l mai iau vreodată (nu la română!). Dar ştiu că nu meritam mai mult.

Okay, am trecut peste şi mi-am îndreptat toată atenţia către istorie. Când eram în plină pregătire, profesoara de religie s-a trezit să mă trimită la judeţeană. Pur şi simplu a venit în clasă şi mi-a spus să mă prezint sâmbătă la liceul x. Am încercat să-i explic faptul că nu am timp să învăţ pentru religie, că vreau să iau un punctaj mare la judeţeană la istorie. "Am trimis lista deja, deci te duci. Hai, că doar nu e mult de învăţat." Ce-i drept, am învăţat câteva ore cu o zi înainte de olimpiadă, deci nu pot spune că mi-a mâncat mult timp din cel alocat pregătirii la istorie, dar în momentul în care mi s-a pus şi povara asta pe umeri m-am simţit de-a dreptul copleşită. Timpul trecerea iar olimpiada la istorie se apropia. Pur şi simplu nu acceptam să eşuez, nu ca la română.


Dar nu am renunţat. Chiar dacă nu a fost alegerea mea, m-am dus, destul de pregătită chiar. Rezultatul a fost unul comic: 82,5 puncte din 100, locul II (din şase - asta e partea hilară). Ei, şi mai hazliu este faptul că mi-a făcut plăcere să mă duc. A fost o experienţă nouă. Plus, se pare că sunt prima elevă a profesoarei care a luat locul II la judeţeană. De fapt, când a venit în clasă m-a felicitat, aplaudat chiar. Chiar mă bucur că m-am dus şi că am făcut-o fericită.

Bun, dar olimpiada la istorie tot se apropia cu paşi repezi, aşa că mi-am reluat programul. Cu toate că zilnic m-am culcat pe la 12, eram conştientă că mai aveam multe lucruri de pus la punct. M-am învoit pentru joi şi vineri, pe mine şi pe celelalte două colege participante. Ei, vineri am avut parte de un episod de panică. Repetam şi, de fapt, nu repetam, căci nu mai ştiam nimic. Mă blocasem. Simţeam nevoia să vorbesc cu cineva, dar nu ştiam cu cine, iar prin cap îmi tot trecea "Nu pot să dau greş. Nu pot să-l dezamăgesc pe profesor." Am luat o pauză iar când am revenit în cameră şi mi-am aruncat privirea asupra biroului plin de foi, caiete şi cărţi mi-am zis că nu pot ceda, am muncit prea mult. A funcţionat. Am repetat până la 12, dar am repetat, ştiam.

Sâmbătă dimineaţă m-am trezit, evident, cu mult înainte să sune ceasul. Emoţiile s-au dublat când m-am întâlnit cu S, una din cele două colege. Şi ea, săraca, era atât de stresată, vai. Am avut noroc de o supraveghetoare foarte ok, chiar încântătoare, ceea ce m-a ajutat să mă mai calmez. Dar când au venit subiectele... Grele nu au fost, dar au fost foarte complexe. În primul rând, la subiectul I nu au fost 6 cerinţe (cum au fost în variantele lucrate de mine), ci 7. În al doilea rând, la subiectul II, cerinţele eseului m-au aruncat iniţial într-o stare de confuzie, iar mai apoi într-una de nesiguranţă. Greşeala care ar fi trebuit să-mi fie fatală a fost aceea că am stat puţin peste două ore doar la subiectul I. Ei, imaginaţi-vă cum am făcut eu eseul ăla de 4 patru pagini în, să zicem, o oră. Îmi este aproape imposibil să scriu cum mă simţeam când am ieşit.

Aveam o stare hibridă, ca să spun aşa. Mă bucuram că am scăpat, dar nu eram pregătită pentru un eşec. Muncisem mult iar profesorul îşi exprimase încrederea. Şi nu e vorba numai de asta, trebuia să iau un punctaj mare ca să-i dovedesc faptul că nu ne-a luat clasa degeaba (probabil am mai menţionat şi în alte postări, în clasa a noua am avut un profesor creepy, de la care nu aveam să învăţ istorie vreodată, deci, ţinând cont că dau bacul obligatoriu la istorie, aveam o mare problemă, aşa că am făcut demersurile necesare ca să-l schimbăm; uite-aşa la începutul clasei a 10-a am făcut cunoştinţă cu un nou domn profesor de istorie, dar unul awesome). Dar, vai, şi orgoliul ăsta. Eu eram cea care trebuia să ia punctajul cel mai mare, nu S, nici B. Ştiu, nici mie nu-mi place cum sună, dar orgoliul e unul din lucrurile care mă caracterizează, care-mi caracterizează zodia (taurii ştiu despre ce vorbesc). Mda, şi uite-aşa au trecut orele. Starea mea se înrăutăţea, începeam chiar să mă gândesc cum să mă pedepsesc dacă nu-mi îndeplinesc măcar unul din obiective. Imaginaţi-vă cum am reacţionat când, în jurul orei 21:00, numele profesorului a apărut pe ecranul mobilului. Vai...

Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi aproape sută la sută siguri de un anume lucru şi să vi se demonstreze contrariul?... Nu l-am dezamăgit pe profesor. Am luat un punctaj bun. Le-am întrecut pe colegele mele. Şi am trecut la naţională. Reacţia mea când mi-a dat vestea profesorul: "Nu-mi vine să cred." :)) Sincer, nici acum nu-mi vine să cred, dar parcă încep să mă obişnuiesc cu ideea. Uite-aşa în perioada 7-11 aprilie o să vizitez eu Baia Mare. Ştiu că am scris o adevărată nuvelă aici, dar, credeţi-mă, chiar am avut nevoie de asta... Sâmbătă a fost prima oară când am mers la olimpiadă la istorie şi e prima dată când mă duc la o olimpiadă naţională. Chiar nu credeam că o să apuc şi ziua asta, dar, iată, m-am înşelat amarnic, şi ador lucrul ăsta. Probabil mă credeţi prea emotivă sau stresată. Eu doar am vrut să le fac pe toate cum trebuie. Nu mă obligă nimeni să îmi dau silinţa şi să mă stresez într-un aşa hal, dar aşa sunt eu. Nici la şcoală nu am lăsat-o mai moale, cu toate că aş fi putut. Ei bine, eu consider că dacă pot, de ce să las anii să treacă pe lângă mine? Dacă pot, am capacitatea, resursele necesare, de ce să nu perseverez?

~

Okaaay, dar spuneţi-mi despre voi! :-D Cum a fost la simulări? Ce mai citiţi? Oh, vai, de când n-am mai citit. Eu mai am din Ivanhoe de Walter Scott. Şi aş vrea să fac şi recenziile la Febra neagră şi Ultima noapte... de Camil Petrescu şi Ion de L. Rebreanu (încă două romane din literatura română care merită toate aplauzele). Cred că voi termina cartea lui Walter Scott până să reintru în febra pregătirilor pentru istorie, însă recenziile le las pentru când voi avea timp liber (la propriu). Dar serialele? cum staţi cu ele? Ce mai vizionaţi? Şi la capitolul ăsta am rămas în urmă, deci puteţi să mă excludeţi din discuţie :)). I miss Supernatural so much :<.

Simt nevoia să fac unele schimbări pe-aici (aspect, titlu, url), şi chiar am de gând să le pun în aplicare, deci vă rog să nu acordaţi prea multă atenţie blogului din punct de vedere vizual, artistic zilele astea. Chiar sper să reuşesc să finalizez înainte să mă îngrop din nou în foi :)). Oh, vă voi anunţa când voi schimba url-ul, ca să fiu sigură că nu scăpaţi de mine :-D... E cam târziu dar... vă doresc o primăvară absolut fantastică! Chiar regret că nu v-am urat şi eu la începutul lunii, ca toţi oamenii.


Gata, gata, vă las! :-D Vreau doar să vă amintesc cât de awesome sunteţi. You're awesome! 
Ne citim!

7 comentarii:

  1. Gosh, daca as avea macar jumatate din ambitia ta. La mine imediat ce am inceput sa primesc mai multe pregatiri la chimie m-am anuntat ca nu mai merg, vai vai vai. Poate intr-o zi o sa imi para rau, dar astazi ma simt ok. Cat despre schimbarile ce le faci pe aici sa nu indraznesti sa uiti sa imi spui URL-ul cel nou ca am sa te bantui. Poate vrei sa scapi tu de mine, dar nu vreau eu. :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Awww, mulţumesc, Moni!
      No way, nu uit! >:D<

      Ștergere
  2. Este mare lucru sa iti doresti asa de mult, mai ales la ceva ce nu e obligatoriu. E bine sa vrei sa fii prima si sa incerci asta, e bine sa ai competitie; asta te motiveaza si mai tare. Eu am dat simularile si a fost chiar ok, dar nu cred ca as putea sa invat atat de mult si de bine pe cat ai invatat tu nici pentru examen (sunt a 8-a). De obicei, la olimpiade imi dau silinta, dar nu invat mai mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa e, competiţia joacă un rol important în procesul de motivare :D.
      Mă bucur, Sabry! Sunt sigură că ai să iei note mari, mari de tot! Şi ai să ajungi şi la liceul dorit.
      Mult succes în continuare! >:D<

      Ștergere
  3. Hei, hei, hei. Tocmai ce am terminat de citit postarea ta şi sunt plină de un entuziasm nebun. Eu sunt din Baia Mare, hehe. Ce tare! Nu ştiu cât de mult o să-ţi placă pe aici dar sunt unele zone care chiar merită se le vizitezi dacă ai timp.
    În fine, felicitări pentru că mergi la naţională. După muncă şi răsplată, ştii vorba nu? Îţi ţin pumnii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e foarte tare! Mi-ai făcut ziua mult mai bună ^^.
      Mulţumesc! Sunt sigură că-mi va plăcea. Diriginta m-a asigurat de lucrul ăsta. :D

      Ștergere
    2. P.S : Avem pe aici şi ceva frumuşei ^^ !! :))

      Ștergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!