marți, 8 iulie 2014

"Ivanhoe" ("Waverly", #7)de Walter Scott - Recenzie


Titlul original: Ivanhoe
Autor: Walter Scott
Editura: Tineretului
Anul apariţiei: 1968
Număr de pagini: 478

Făceam ordine în bibliotecă în momentul în care am dat peste Ivanhoe. Tot atunci mi-a picat fisa: nu i-am făcut recenzie! Mai sunt unele cărţi citite cărora mi-am zis să nu le fac recenzie pentru că nu prea aş avea ce scrie în ele. Însă în ceea ce priveşte cartea lui Walter Scott nu se pune problema.

Sir Walter Scott a fost un mare scriitor scoţian care şi-a lăsat amprenta asupra multor scriitori ce l-au succedat. Ivanhoe a apărut în 1819, fiind al şaptelea volum din seria Waverley, având, în principal, ca decor imaginea Scoţiei după anul 1740. În Ivanhoe acţiunea se mută în Anglia secolului al XII-lea, când s-a făurit Magna Charta Libertatum (Marea Cartă a Libertăţilor), document fundamental pentru Constituţia englezilor, dar şi pentru Constituţia englezilor de peste Ocean. 

Romanul urmăreşte povestea lui Wilfred de Ivanhoe, fiul dezmoştenit al anglo-saxonului Cedric de Rotherwood, întors din cea de-a treia cruciadă, unde l-a însoţit pe regele normand Richard I sau Richard Inimă de Leu (acesta este motivul pentru care tatăl lui Wilfred, saxon get-beget, l-a dezmoştenit, plus faptul că tânărul se îndrăgostise de Rowena, pupila bătrânului lord). El îşi face apariţia în timpul unui turnir organizat de prinţul Ioan, fratele mai mic al lui Richard I. Câştigător fiind, Wilfred este nevoit să renunţe la pseudonimul de Cavalerul Dezmoştenit. Desigur, dezvăluirea adevăratei identităţi provoacă rumoare şi un ţipăt din partea domniţei Rowena. Tot în cadrul turnirului îşi face apariţia şi Locksley, care îi uimeşte pe toţi cu talentul lui de a trage cu arcul, dar şi Cavalerul Negru, un personaj misterios care îi oferă ajutorul său lui Ivanhoe. Lucrurile iau o întorsătură grozavă când apropiatul prinţului Ioan, Maurice de Bracy, îndrăgostit de Rowena, cavalerul templier Brian de Bois-Guilbert, îndrăgostit de Rebecca, fiica unui evreului Isaac, şi Front-de-Boeuf, cavaler normand avid, le răpesc pe domniţe, alături de însoţitorii lor (printre aceştia se afla şi Ivanhoe, rănit şi scufundat într-un somn profund ca urmare a turnirului). În ajutorul lor vin Gurth, fostul servitor al lui Cedric Saxonul şi actualul servitor al lui Wilfred, Wamba, măscăriciul lui Cedric, Cavalerul Negru, Locksley şi ai săi haiduci şi un călugăr (nu vă lăsaţi înşelaţi de acest titlu). Această aventură se termină cu moartea unui personaj, cu dezvăluirea identităţii reale a Cavalerului Negru şi cu salvarea aproape a tuturor celor răpiţi. Prima problemă (moartea personajului) este prilejul unei noi aventuri, la fel şi în cazul lucrului din urmă menţionat - salvarea aproape a tuturor celor răpiţi. Aceste două aventuri sunt cele care aduc finalul cărţii, care pune lucrurile într-o ordine, dacă e plăcută sau nu depinde de team-ul în care vă aflaţi.

Mie îmi place cum se sfârşeşte romanul. Ordinea pe care el o aduce e cea pe care mi-am dorit-o, deşi ar fi fost interesant ca Rebecca să facă o altă alegere. În orice caz, am observat că autorul a prezentat evreii dintr-o lumină foarte favorabilă. De altfel, lupta dintre creştini şi evrei este o temă prezentă încă de la început în opera lui Scott, la fel ca lupta dintre anglo-saxoni şi normanzi. Îmi place foarte mult varietatea de personaje - servitori, lorzi, călugări, haiduci, prinţi şi regi etc. Wamba este de departe personajul meu preferat. Chiar dacă e doar un măscărici, e foarte curajos, devotat şi plin de umor inteligent. Iar modul în care a fost el conturat se aplică şi celorlalte personaje. Ivanhoe e o lectură savuroasă din punctul ăsta de vedere. Deşi a mai avut şi unele... scăpări (lucru confirmat chiar de autor), trebuie să recunosc că pentru un roman de la începutul secolului al XIX-lea, Ivanhoe e excepţional scris, cu turnuri neaşteptate, personaje complexe şi simbolice şi descrieri bogate. 
Un inconvenient ar fi acela că a trebuit să stau cu dicţionarul în mână mai tot timpul. Cartea e foarte bogată în arhaisme, ceea ce a cam îngreunat lecturarea, dar nu aş putea să o depunctez din cauza asta. O depunctez din cauza acelor scăpări din care reiese o oarecare superficialitate a autorului. E vorba de lucruri mici, dar care, pentru mine, sunt importante.

Fără alte comentarii, eu vă recomand cartea lui Walter Scott, mai ales dacă vă interesează istoria Angliei, faimosul Robin Hood, o atmosferă medievală exemplar construită, cum scria cel considerat inventatorul romanului istoric modern şi, nu în cele din urmă, dacă doriţi să gustaţi şi puţin paranormal.

Nota mea: 4,5/5 
(Goodreads - 4)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!