vineri, 24 aprilie 2015

Superficialitate


Cred că una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă lumea actuală este superficialitatea. Nu vorbesc despre acea superficialitate care te caracterizează din an în Paște, mai precis, când ești atât de obosit sau dat peste cap încât pur și simplu îți vine să tratezi totul sumar. Vorbesc despre acea superficialitate devenită deja un mod de viață, o trăsătură fundamentală pentru unii (foarte multi, din păcate).

Nu trece o zi în care să nu fiu martoră la cât de bine acționează nenorocita asta de superficialitate. Cum influențează comportamentele oamenilor, modul lor de a gândi, raporturile dintre ei... întreaga lor existență... Rareori am șansa de a vedea o dovadă de profunzime chiar din partea persoanelor care mă înconjoară. Un pic mai multă atenție acordată în direcția potrivită. Nimic. Cele mai multe din aceste personaje sunt atât de preocupate de lucrurile efemere, de suprafață, care nu-ți oferă decât o satisfacție de moment. Satisfacția... Ce nu ar face omul pentru îndeplinirea propriilor nevoi? Ce mai contează puțină superficialitate?

Iar adolescentul este prototipul omului superficial. Spun din proprie experiență, pentru că nu o dată m-am surprins comportându-mă în felul ăsta odios. Mulți spun că neghiobiile adolescenților se pot pune pe seama perioadei pline de transformări și de-a dreptul zbuciumate prin care trec. Sunt de acord, însă consider că superficialitatea nu se încadrează. Superficialitatea e o caracteristică puternică a unui individ. Dacă o ai ca adolescent (și în speță dacă e evidentă), atunci va rămâne cu tine cât vei trăi. Plus, nu trebuie uitat că personalitatea se formează preponderent în timpul adolescenței. Nu întâmplător relațiile (de orice natură) la această vârstă sunt dificil de întreținut și, adesea, se dovedesc netrainice. Așa că dacă aveți superficiali prin jurul vostru, nu așteptați pentru o minune, căci dacă ei nu conștientizează și nu vor să se schimbe, nu se va întâmpla.

Menționam mai sus de lumea actuală care se confruntă cu superficialitatea... Oare, într-adevăr, numai lumea modernă are ”buba” asta?... A fost vreodată omenirea cu adevărat profundă?

4 comentarii:

  1. Nu cred ca a fost...si nu cred ca o sa fie vreodata

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu continui să sper că poate într-o zi lucrurile nu se vor mai prezenta la fel de trist.

      Ștergere
  2. Superficialitatea nu e a lumii moderne, e a omenirii.. a întregii omeniri.

    RăspundețiȘtergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!